Statul să îşi plătească datoriile, la fel ca un cetăţean onest!
Într-un sertar al Parlamentului stă un proiect care prevede un lucru de bun simţ: statul să fie egalul cetăţeanului. Stă acolo ascuns de ochii publicului, de cetăţeni, de contribuabilii care alimentează lunar bugetul de stat. Este ţinut acolo de mai bine de un an, nu strigă nimeni pentru el, nu se face gălăgie în prime time, nu este o prioritate. L-au votat senatorii, apoi a fost abandonat înaintea votului final în Camera Deputaţilor.
Nimeni nu cere pe un ton grav o comisie specială pentru el, nici un lider de partid nu iese public să anunţe că mii de oameni nevinovaţi au de suferit dacă el nu se adoptă. Nu are loc nici măcar o dezbatere modestă, ceva de ochii lumii. Stă cuminte acolo, alături de alte proiecte care avantajează cetăţeanul, într-un colţ, în urma marilor priorităţi naţionale care subminează lupta anticorupţie.
Termenul prevăzut în iniţiativa legislativă pentru ca statul să îşi plătească datoriile către cetăţeni este de şase luni. Susţinătorii proiectului sunt înţelegători, ar putea să îl prelungească la un an, chiar şi la 18 luni. Dar să fie scris acolo clar, statul trebuie să plătească la termen, să nu poată amâna la infinit cu scuza că nu are bani. Proiectul obligă Ministerul de Finanţe să acorde banii necesari la prima rectificare pentru ca instituţiile să îşi poată onora datoriile. Aşa cum pe om nu îl întreabă nimeni de unde plăteşte când îi vine somaţia, la fel să fie şi pentru marele Stat.
PSD refuză să adopte legea, ştie că nu sunt bani. Guvernul nici nu vrea să audă de aşa ceva, nu susţine şi pace iniţiativa legislativă. O scrie negru pe alb în răspunsul trimis la Parlament. Numeşte asta prudenţă financiară, dar uită când aruncă cu banii în stânga şi dreapta pe promisiunile electorale. Pentru că o astfel de lege nu avantajează doar un electorat, ci pe toţi românii. Pe cei care îi votează, pe cei care nu îi votează, ba chiar şi pe cei care nu votează deloc. O lege care avantajează orice om onest, care pe lângă dări, are şi de încasat de la stat.
"Bun, nu sunteţi de acord cu şase luni, nu sunteţi de acord cu un an, dar în cât timp vreţi dumneavoastră să daţi datoriile oamenilor? Adică mergeţi pe ideea să nu le plătiţi niciodată aşa cum se întâmplă adesea acum?", o spune plin de nerv Varujan Vosganian. Sună frumos, parcă e discursul Opoziţiei. Ce-i drept acţiunea domnului Vosganian era mult mai utilă în Comisia de buget, acolo unde zace proiectul. Totuşi, este de semnalat că, din mijlocul Coaliţiei de guvernare, se produce un mesaj de revoltă.
"Înţeleg că la ministerul Finanţelor există ezitări...Dacă ar fi împotriva unei respectări rezonabile a obligaţiilor statului către cetăţeni nu văd ce temei ar mai avea sã cearã cetăţenilor să respecte obligaţiile cãtre stat. Nu vrem ca statul sã ne rãmânã veşnic dator!", ne spune acelaşi deputat Vosganian. Toată lumea e de acord aici!
Aici a pus punctul pe rană. Nimeni nu doreşte ca statul să rămână veşnic dator cetăţeanului. Toţi ne dorim să nu fim buni doar când stăm la ghişeu să plătim, ci să primim respectul cuvenit şi când avem de primit. Dacă eu sunt dator statului, trebuie să plătesc. Dacă statul îmi e dator mie, ca persoană, trebuie să îmi plătească. Cetăţeanul să fie egalul statului! Voi nu v-aţi dori ca o astfel de lege să fie votată sau măcar că parlamentarii s-au luptat pentru ea?
