În această săptămână, cea de-a treia sesiune plenară a Parlamentului European organizată la distanță din cauza pandemiei se concentrează pe modalitățile de ieșire din impasul economic provocat de coronavirus. Principalul document aflat în dezbatere și la vot vizează revizuirea proiectului Cadrului Financiar Multianual pentru anii 2021-2027 și elaborarea Planului European de Relansare post-pandemie. Rezoluția agreată de principalele grupuri parlamentare premerge propunerile Comisiei Europene în acest sens, așteptate în a doua jumătate a lunii.
Poziția Parlamentului European pe acest subiect esențial – cum relansăm economia UE? – cuprinde un set de solicitări și propuneri adresate Comisiei cu privire la transformarea bugetului european în instrumentul fundamental pentru redresarea și transformarea economică în urma a ceea ce a devenit, într-un timp atât de scurt, cea mai gravă recesiune de după al doilea război mondial. Pe scurt, este vorba despre bani: în
Parlamentul European cerem un pachet masiv de investiții, însumând 2 mii de miliarde (2 trilioane) de euro, sumă necesară ieșirii UE din bucluc.
De unde luăm acești bani, cum vor fi garantați și, apoi, direcționați? Cum ne asigurăm că accesul statelor membre la aceste fonduri se va face în condiții echitabile și că bogații nu vor deveni mai bogați, iar săracii și mai săraci după această criză sanitară și social-economică?
În primul rând, documentul pe care-l vom vota statuează că strategia de redresare trebuie să aibă ca fundament principiul coeziunii economice și teritoriale.
E un aspect care privește direct România. Politica de coeziune – care vizează atenuarea decalajelor de dezvoltare dintre țările și regiunile Uniunii – nu trebuie să fie afectată prin crearea noilor pârghii dedicate relansării. Direct spus, nu putem accepta ca redresarea marilor economii să se facă prin infuzia de bani deja alocați țărilor mai puțin dezvoltate. Solidaritatea atât de clamată în aceste două luni de blocaj trebuie să însemne, în practică, un efort proporțional cu nevoile statelor membre. Iar sectoarele care vor beneficia de suport trebuie să fie cele mai afectate de pandemie.
De unde să provină atunci banii pentru relansare, dacă nu din mutarea dintr-un capitol în altul al bugetului UE? Este nevoie de ”bani noi”, de crearea de fonduri suplimentare. Propunem, din partea forului europarlamentar, o reformă a sistemului de resurse proprii ale UE – spre exemplu, prin taxarea la nivel european a tranzacțiilor financiare, serviciilor digitale, utilizării materialelor plastice și comercializării certificatelor de emisii.
Solicităm, de asemenea, finanțarea fondului de redresare și transformare economică prin emiterea de obligațiuni pe termen lung, garantate de bugetul UE. Iar interesul nostru ca țară, precum al tuturor statelor din flancurile estic și sudic, este ca esența distribuirii acestor fonduri – ce vor fi gestionate de Comisie – să fie subvențiile, nu împrumuturile către țările membre. Există, însă, ca variantă de rezervă pentru un mix echilibrat de împrumuturi și subvenții, și o propunere franceză interesantă, privind perioada de grație de trei ani pentru viitoarele împrumuturi, cu rambursare în 40 de ani și o rată a dobânzii foarte mică, apropiată de cea a Comisiei, care beneficiază de un rating triplu-A.
Încă un aspect, important dată fiind reticența egoistă a unor guverne nordice: rezoluția europarlamentară avertizează statele membre că, dacă nu doresc să accepte crearea de noi resurse proprii ale Uniunii, va urma, în mod inevitabil, o creștere a contribuțiilor țărilor la bugetul UE.
În aceste condiții, suntem conștienți că există riscul unei prelungiri a negocierilor, în special în Consiliul European. De aceea, vom vota în aceste zile și o solicitare adresată Comisiei să prezinte un plan de urgență pentru garantarea finanțării UE, în cazul în care următorul buget pe termen lung nu va fi finalizat și aprobat până la 1 ianuarie 2021.
Având în vedere riscurile menționate, textul documentului politic este formulat în termeni categorici, rar uzitați în comunicarea inter-instituțională europeană. Rezoluția comună avertizează Comisia că Parlamentul va respinge orice proiect bugetar în care Planul de redresare va fi finanțat în detrimentul programelor existente. Totodată, Consiliul este atenționat că Parlamentul nu își va da acordul cu privire la Cadrul Financiar Multianual fără un acord vizând reforma sistemului de resurse proprii ale Uniunii.
Mingea e de acum în terenul Comisiei și, apoi, se va muta în cel al Consiliului. România va trage la poartă?
