Consiliul General al Municipiului Bucureşti ar trebui să fie locul unde oameni cu viziune şi pregătire, preferabil în management sau administraţie, să schimbe soarta unui oraş uitat în trecut. Dar ce faci când „salvatorii” vin tocmai de acolo?
“Tinerii” aspiranţi la consiliu
„Corleone” sau “Mitică de la Ligă”, „Procurorul”, “Tata Puiu”, “Pancone” și “Uța” sunt numele noi care vin să schimbe Bucureștiul din temelii. Doar că la partea cu temelia (a statului român post-comunist) au mai dat unii chix cu brio prin anii 90.
Mitică Dragomir, mare conducător ceaușist la echipa de suflet a dictatorului din Scornicești, fost șef al Ligii de fotbal și straşnic „nevăzător” al celebrei Cooperative blatiste din fotbalul românesc. Panicat la o vreme că ar putea face închisoare alături de Mircea Sandu, ba chiar condamnat în primă instanţă, Oracolul din Bălceşti ar mai vrea, la 74 de ani să facă o încercare: să conducă şi Bucureştiul, nu doar Victoria Scorniceşti.
Cornel Dinu, fost bun fotbalist și actual filosof la firul ierbii, legenda dinamovistă s-a gândit să prindă un loc în echipa de seniori a consiliu general, dacă la clubul câinilor roşii nu îl mai bagă nimeni în seamă.
Anghel Iordănescu, desemnat cel mai bun antrenor din istoria tricolorilor, dar și cel mai aprig pupător de icoane la margine de gazon. A dat numele stadionului din Voluntari, unde soţul actualului edil general guvernează de câteva mandate.
Daniel Pancu, mare rapidist, recent dat afară din Giuleşti şi proaspăt uns antrenor la Poli Iaşi. Oare când ar avea timp să ajungă şi la şedinţele de consiliu? Poate când are Poli Iaşi meci în Bucuresti, să mai rămână autocarul o oră-două şi pe la sediul primăriei.
Elisabeta Lipă, excepțională sportivă, cea mai mare canotoare din istorie (ce i-o fi trebuit politică oare?!). Anunţă că vine la primărie să se ocupe de sport. Să ştiţi că mai sunt şi multe alte domenii unde o să vi se ceară votul. Acolo ce faceţi?
Și Petre Roman. Chiar cap de listă. Bărbatul fatal al angajatelor de la APACA, premier, de confesiune „liberal”, de conjunctură pe listele PSD. Spune că dacă tot a vorbit des la televizor în ultima vreme despre problemele oraşului e dreptul lui să şi candideze.
Ei reprezintă sângele „proaspăt” care ar urma să intre în Consiliul General al Primăriei Bucureștiului. Poreclele de mai sus sunt ale lor. Unii și le-au câștigat în timp, alții, mai mândri din fire, spun că și le-au atribuit pe merit. Despre ei spune Gabriela Firea că nu contează vârsta din buletin, ci demnitatea!
Vot în cunoştinţă, nu prin „cunoştinţe”
Putem să facem mișto-uri cât cuprinde, dar treaba e serioasă. Ca să înțelegeți mai bine cât de important este Consiliul General de la Primăria Capitalei gândiți-vă că fără consiliu de partea lui, orice primar în funcție e aproape „mort”. Nu își poate trece proiectele cu care a candidat, nu poate aproba bugetul, nu poate decide proiecte majore de investiții, nu poate lua împrumuturi. Nu poate guverna! Îi rămâne doar să facă niște chermeze și eventuale vizite de serviciu. Atât!
Consiliul general al Bucureștiului are 55 de oameni. Fiecare dintre ei reprezintă un număr de cetățeni. Dacă ne luăm după datele oficiale – 2 milioane de locuitori, fiecărui consilier îi revine sarcina să reprezinte 36.000 de oameni. Cam cât populația orașului Lugoj sau Filiași. Dacă ne luăm după ce spune Gabriela Firea, că sunt 4 milioane de persoane în Capitala, atunci fiecare ales general are pe umeri soarta a 72.000 de suflete. Deci câteva orașe măricele din România.
Acum să vorbim de bani. Primăria Capitalei gestionează aproape 7 miliarde de lei. Deci vreo 1,5 miliarde de euro anual! În patru ani de mandat, prin mâinile celor 55 va trece „soarta” a aproape 6 miliarde de euro! Deci fiecare dintre ei răspune, măcar teoretic, de vreo 110 milioane de euro.
Fiecare consilier general este obligat să facă parte din cel puțin 3 comisii de specialitate din primărie. Au chiar privilegiul să aleagă după bunul plac. În comisii vin cu propuneri de proiecte, le aprobă pe cele ale altor colegi, le discută, le modifică, le avizează și mai apoi le votează în ședinta lunară de Consiliu General.
72.000 de oameni, 110 milioane de euro au pe cap fiecare. Și în mâini. Treabă multă am spune!
Vizionari sau vizionări?
Și totuși, Consiliul General nu este altceva decât o adunătură de „negociați” şi negocieri, oameni de partid, oameni care “trebuie” să ajungă acolo pentru că au fost soldați loiali și au primit un loc sus pe listă la alegeri ca să fie sigur că pun mâna mandatul-recompensă. Printre ei își fac loc în fiecare mandat și „vedetele” - actori, cântăreți, sportivi, regizori, scriitori sau „personalități publice”. De ce? Pentru că ei aduc voturi când sunt puși pe liste. Pentru că nu interesează pe nimeni ce vor face ei în 4 ani și ce viziune au, cum vor „gestiona” cele 110 milioane de euro pe care le au pe mână fiecare. Ei sunt puși la bubuială: băgăm câțiva pe listă că, din mulţi, poate intră unii!
Gică Hagi avea o vorbă: “Nu cu lungă și pe-a două și dă-i și fugi...“. Regele era supărat că fotbaliștii români sunt săraci cu Duhul pe teren și dau mingea la bubuială în loc să își asume jocul pe jos, cu pase.
Răposatul Florin Halagian o spunea la fel, dar mai eufemistic: „Focu' la ei!” Adică mingi cât mai lungi în careul advers ca pericolul să fie la ei, nu la noi!
Văzut per ansamblu, fotbalul mioritic nu e decât o bubuială, unde 22 de băieți care au mai multe tatuaje decât calități cu mingea se joacă de-a fotbaliștii. Interesați mai mult de freze și bani, se plâng mereu la final de meci că adversarii „și-au dorit mai mult victoria”. La fel și în politică. Tot cu bubuiala merge.
Și totuși! În cazul celor 55 de la PMB, la cine e focu'?
