O spun atât de răspicat pentru că mulți dintre oamenii cu care am vorbit sunt foarte îngrijorați de posibilitatea ca războiul să ajungă în România. Din punctul meu de vedere, acest lucru e imposibil.
Nu o să repet argumentele deja prezentate în spațiul public cu “umbrela de apărare” a NATO și faptul că România se află acum în cea mai sigură perioada din istoria ei, dar voi încerca să vorbesc despre un aspect mai tehnic. Știu că nu e neapărat cel mai bun mod de a contracara anxietatea, dar e cel mai rațional.
Nu este posibil ca acest război să ajungă vreodată la noi pentru ca asta ar însemna sinuciderea lui Putin și a Rusiei.
Regimul de la Kremlin a construit cu multă migală în ultimele decenii mitul armatei puternice rusești. De la invazia Georgiei încoace au făcut tot ce au putut pentru a proiecta putere prin imaginea forțelor armate. Si le-a ieșit. Lumea are această imagine a soldatului rus brutal și eficient, care e trimis în teatre de război și “rezolvă” situația.
Dar imaginea aceasta e cât se poate de falsă și a fost dintotdeauna. Pentru cei care au studiat ce înseamnă armata rusă și echipamentul ei, această minciuna era cât se poate de evidentă.
De la aviație la tancuri, blindate sau echipamentele soldatului de rând, toate sunt vechi, datând din anii ‘70-’80. Emblematică este imaginea portavionului rusesc Kuznetsov, singurul portavion rusesc de altfel, scoțând un fum negru gros, de parcă ar avea probleme tehnice - dar nu, nu avea, doar așa funcționează el. Mă rog, atunci când funcționează. Pentru că, un lucru mai puțin știut, probabil, este că nu a fost în stare nici să ajungă până în Siria fără să se strice și să aibă nevoie de tractare. Iar acum, în Ucraina, am văzut imagini cu tancuri folosind grilaje improvizate pentru a se proteja de atacuri cu drone, sau camioane de transport atât de vechi că par scoase din filmele despre al doilea război mondial.
Toată tehnica militară nouă, ca de exemplu tancurile T-14 Armata, sau avionul de generația 5, Su-57 Felon, au fost folosite în scop propagandistic, dar ele încă nu au ajuns să fie utilizate la scară largă. Mai mult, calitatea lor este foarte îndoielnică. Primul Su-57 ieșit de pe linia de producție s-a prăbușit la primul său zbor, iar un T-14 s-a stricat în fața prezidiului, în timpul unei parade militare și a trebuit să fie tractat.
Abia acum, când armata rusă e pusă față în față cu un adversar care nu poate fi călcat ușor în picioare, în câteva zile, începe să se destrame acest mit. Aș zice că asta este, de fapt, cea mai mare pierdere a lui Putin în războiul din Ucraina - demontarea iluziei de invincibilitate.
Iar dacă e să punem tehnica militară rusească lângă cea NATO, lucrurile arată și mai rău, chiar și când comparăm doar cu ce găsim în Europa. Dacă ne raportăm la SUA, jucătorul principal în ecuație, comparația devine de-a dreptul hilară. Dacă a 22-a armată din lume, adică cea ucraineană, le-a cauzat pierderile evocate până în prezent, o lupta cu NATO ar fi sinucidere curată.
Diferența de tehnologie e atât de mare, încât problema nu este dacă NATO ar câștiga, ci dacă ar reuși să o facă fără să piardă nici măcar un avion sau tanc. Bineînțeles că exagerez, dar nu foarte mult. Chiar și în cazul României, faptul că avem o escadrilă de avioane de luptă F-16, integrată în sistemul de apărare NATO, ne pune în poziția de a fi un adversar redutabil pentru aviația învechită tehnologic a Rusiei, deși aceasta e mult mai numeroasă.
Lucrurile acestea sunt clare pentru cei din armatele NATO, sau cea a Rusiei, ei nu se blochează în propagandă. De aceea o confruntare directă nu va avea loc niciodată, pentru că rezultatul e cât se poate de evident.
Acesta este și motivul pentru care spun răspicat că războiul nu are cum să ajungă la noi - orice conflict între armata rusă și NATO ar fi un dezastru absolut pentru ei.
Rusia nu va risca niciodată să atace un stat membru NATO.
În ce privește îngrijorarea legată de arsenalul nuclear al Rusiei, lucrurile sunt destul de clare: se prea poate ca un om din conducerea țării să o ia razna, dar nu o pot lua razna toți. Amenințarea recentă cu mobilizarea arsenalului nuclear e ultima cacealma la care poate apela Putin. Și e una proastă, pentru că e mult prea evidentă pentru toată lumea.
