ROEXIT. Va fi PSD partidul anti-UE?
Aflat în coliziune totală cu valorile, normele şi mecanismele Uniunii Europene, strâns totodată cu uşa de conducerea Comisiei Europene şi de europarlamentari din propria familie politică de la Bruxelles şi incapabil să mai justifice un număr imens de iniţiative, PSD ar putea fi nevoit să se reinventeze. Cum temele pe care insistă sunt incompatibile cu cele ce pot fi asumate de o formaţiune pro-europeană şi cum pe scena politică românească palierul anti-UE nu a fost adjudecat încă de o forţă consistentă, PSD ar putea fi tentat să ocupe acest spaţiu gol, dar ofertant, în care să se profileze nu doar ca solist de sine stătător, ci şi ca pol care să unifice mişcări mai puţin închegate ori vizibile, atrase de curentul eurosceptic. Cel puţin asta este direcţia spre care Dragnea împinge partidul.
"Am vrut să arătăm și partenerilor noștri străini, pentru că după Revoluție toți partenerii noștri, NATO, UE, ne-au spus și ne-au promis că o să ne învețe democrația, pentru că noi nu o știam...Venind din comunism, noi trebuia să învăţăm democraţia de la dumnealor. Eu zic (că) ar trebui să își asume toți partenerii străini această responsabilitate: că au încurajat, ba chiar parțial au și finanțat acest stat paralel și acest sistem odios. Chiar l-au susținut public, în mai multe rânduri și ar trebui să-și asume asta, pentru că nu asta e democrația la ei acasă", afirma Liviu Dragnea, la scurt timp după mitingul PSD din 10 iunie, desfăşurat în Piaţa Victoriei.
Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană şi NATO nu sunt pilonii fundamentali care au contribuit la dezvoltarea României post-comuniste, ci din contră, artizanii de primă mărime aflaţi la originea aşa-zisului dezastru din ţară.
Dintr-o asemenea perspectivă, discuțiile de luni din Comisia pentru libertăţi civile a Parlamentului European, cu atitudinea neechivocă a lui Frans Timmermans cu tot, sunt de natură să potențeze, în viitorul imediat, retorica anti-UE şi anti-NATO promovată de Liviu Dragnea încă din iunie, nefiind totodată exclus să vedem cum ceea ce inițial se rezumase la o declarație a unui lider de partid să se transforme într-o poziție oficială a partidului, formalizată eventual printr-o rezoluţie, "analiză", mai general, "document".
Având în vedere şi cele la care asistăm începând de luni seară (de pildă, roiul de declarații făcute de inși diverși, aparent cu preocupări eterogene, de la Daniel Dragomir la Marian Munteanu) nu este exclus ca reacțiile pe tema ROEXIT, care s-au născut după dezbaterea de luni din Parlamentul European, să fie folosite de PSD ca siaj și ca pretext pentru afirmarea deschisă de către principala formaţiune de la guvernare a unei noi borne strategice în politica externă, ostilă apartenenţei României la UE. Cum, la fel de bine, nu este exclus ca reacţiile în speţă să fi existat deja la mapă, în ideea difuzării lor când le-o veni vremea. Iar vremea, iată, pare să le fi venit.
Mizând pe cartea patriotismului/naționalismului à la Ceaușescu, într-un eventual context în care narațiunea Roexit va fi umflată la nivel de "dezbatere" națională şi răspândită via multiple canale în spațiul public, PSD și penalii din politică și-ar putea găsi astfel un culoar de fugă, cu scopul unei reinventări cu bătaie lungă.
În felul acesta, vom putea găsi și o explicație pentru modul accelerat și tot mai categoric cu care Dragnea, prin ceea ce spune și prin ceea ce face, închide toate punțile cu Uniunea Europeană.
Ultimele luni ne-au demonstrat că această coliziune e totală şi frontală. De la justiţie, la economie şi până la drepturile unor minorităţi, de la ostilitatea manifestată faţă de ONG-uri şi până la acţiunile de intimidare a presei prin intermediul instituţiilor statului şi de la flirtul evident cu "iliberalii" Europei până la propagarea de fake-news-uri în comunicarea cu Bruxelles-ul, Dragnea şi guvernul său au trecut toate liniile roşii posibile fără se uite în spate, aparent şi fără a privi la ce-i aşteaptă înainte.
În condiţii normale, închiderea cu o vizibilă tentă ireversibilă a punților cu blocul comunitar, la care, după cum ziceam, asistăm, ar putea fi considerată o mișcare prea radicală și chiar sinucigașă din partea social-democraţior români.
Dar dacă Dragnea și PSD au în vedere să joace de acum încolo pe un cu totul alt culoar decât cel pro-european, aşadar pe un cu totul alt culoar decât cel asumat public până acum, atunci pașii lor în decor, tot mai numeroşi şi apăsaţi, capătă un nou înțeles și o substanțială logică.
