Editorial Ridicarea stării de alertă, cireașa de pe tortul haosului din educație
Odată cu anunțul deciziei privind ridicarea stării de alertă, consecințele asupra mediului universitar au început deja să fie resimțite. Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a declarat în cursul zilei de 7 martie că revenirea la situația anterioară Legii nr. 55/2020 presupune imposibilitatea continuării învățământului în format online. Practic, din momentul ridicării stării de alertă, nu va mai exista niciun cadru legislativ pentru predarea și examinarea online în învățământul superior.
Această măsură intervine într-un moment total nepotrivit, părând chiar contradictorie din punct de vedere legal. Astfel, conform prevederile Articolului II, punctul 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr. 99/2021, instituțiile de învățământ superior pot desfășura activități didactice în format online atât pe perioada stării de alertă, cât și pe întreaga durată a anului universitar 2021-2022. Mai mult, nu se ține cont de principiul autonomiei universitare și nici de studenți.
În cele mai multe centre universitare, semestrul al doilea a început cel mai probabil în format online sau format hibrid, fără nicio informație legată de o posibilă revenire la învățământul fizic și fără ca studenții să fie înștiințați despre vreo posibilă măsură tranzitorie. Astfel, mulți dintre aceștia au decis să rămână în localitățile de origine sau au decis să înceapă un loc de muncă, bazându-se tocmai pe această situație. Nu este clar cum se va face cazarea studenților în centrele universitare peste noapte. Pe lângă asta, multe dintre căminele universităților cazează, printr-un gest lăudabil, refugiați ucraineni.
Foarte mulți tineri își doresc revenirea la viața de student, așa cum se desfășura înainte de pandemie, dar o astfel de revenire, printr-o tranziție bruscă, este nerealizabilă și riscă să afecteze tocmai calitatea învățământului. Atunci când studentul începe un nou semestru, acesta trebuie să cunoască încă de la început modul de desfășurare, dar și cum va fi evaluat la final sau pe parcurs. Or, toate astea se dau, acum, peste cap.
Acestea sunt doar câteva dezavantaje, comunitățile universitare având situații diferite în ceea ce privește capacitatea de cazare, perioada rămasă până la finalizarea studiilor sau alte situații particulare. Ca urmare, o decizie ca cea de miercuri, generală și bruscă, fără o viziune asupra efectelor pe care le aduce, afectează profund mediul universitar. Până la momentul la care a fost anunțată ridicarea restricțiilor, cu consecințele ce decurg de aici pentru educația superioară, nu a existat nicio dezbatere, discuție sau recomandare la nivelul Ministerului despre cum se va asigura o tranziție cât mai facilă, despre eventuale măsuri tranzitorii, astfel încât studenții și cadrele didactice să fie cât mai puțin afectați. Pare că s-a omis din nou specificitatea învățământului superior și rigoarea cu care orice decizie care îl implică trebuie tratată.
Un alt punct adus în discuție de domnul Cîmpeanu este situația acreditării învățământului online de către ARACIS (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior). Conform domniei sale, în lipsa stării de alertă, formatul online trebuie acreditat de această agenție publică. Având în vedere faptul că se cunoșteau evoluția situației sanitare, dar și baza legală, cu toate consecințele ei, este regretabil faptul că nu s-a avut în vedere până în acest moment un proces de evaluarea, autorizare și acreditare de către ARACIS a modalității de predare în format online.
În definitiv, vorbim despre o măsură inoportună, care nu ține cont de ce presupune o astfel de decizie, luată peste noapte pentru învățământul superior, dar care nu lasă nici marjă de apreciere universităților, așa cum ar trebui.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
