Editorial Rana Colectivă

Data actualizării: Data publicării:
Silvia Dinica
Silvia Dinica
Senator USR
Silvia-Monica Dinică este senator USR, președinte al Comisiei pentru știință, inovare și tehnologie din Senatul României
762784E0-0576-4015-88C1-DEF44FA61B96

Acum 5 ani, trăiam cu toții ceea ce a fost una dintre cele mai mari catastrofe post-Revoluție. Zeci de tineri au devenit victime ale unui sistem în colaps, prins cu mizeria sub preș şi decidenți care încercau să mențină preșul cât mai etanș astfel încât să nu vedem cu toții dezastrul sanitar în care ne aflăm. Colectiv.

Din frustrare și neputință, mulți dintre noi am decis să ne implicăm activ în viața orașului. Mai întâi civic, am protestat, apoi am realizat că deciziile aparțin politicienilor și că, atâta vreme cât vom sta deoparte, nu vom conta cu adevărat vreodată.
Iată-ne acum, la 5 ani de la dezastrul uman numit generic Colectiv, în plină pandemie și cu problemele profunde ale sistemului medical, încă ascunse sub preș.

Nosocomialele. S-a scris zgomotos despre ele post-Colectiv, acum se șoptește, deși nu s-a întâmplat nimic esențial în combaterea lor. Sistemul încă știe foarte bine să camufleze această problemă, nu știm câți pacienți infectați cu COVID-19 au murit și din cauza suprainfectării cu nosocomiale. Ele sunt, încă, ucigașul tăcut din spitalele românești, dar factorii de decizie nu par foarte preocupați de acest lucru.

Preocupați, însă, au fost oamenii obișnuiți. Cei care nu puteau face nimic altceva, decât să aștepte ca autoritățile să facă ceva. Orice. Sentimentul puternic de neputință s-a transformat, pentru mulți dintre noi, în curajul de a ne implica în viața politică și în dorința de a acționa direct, acolo unde contează cel mai mult.

Așa a început drumul dificil al politicii, atât pentru mine, cât și pentru majoritatea colegilor mei din USR PLUS. Astfel, am pornit pe această cale cu determinarea de a schimba România de la rădăcini, de a-i vindeca toate afecțiunile infectate nosocomial, de la corupție și până la nepăsare, de la rea-voință și până la sfidare.

Cu aceste gânduri în minte, USR a depus mai multe proiecte de lege atât pentru stabilirea cadrului general în scopul prevenirii, diagnosticării și tratamentului infecțiilor asociate asistenței medicale, cât şi pentru transparentizarea deconturilor CNAS sau pentru alocarea de către primăriile de municipii a cel puţin 10% din buget către spitale.

De asemenea, USR a interpelat permanent decidenții din domeniul sănătății pentru a semnala problemele şi pentru a solicita rezolvarea lor și a atras, în același timp, atenția asupra problemelor grave din sistem prin numeroase declarații politice rostite direct de la Tribuna Parlamentului.

Toate aceste demersuri au fost făcute pentru a schimba felul în care merg lucrurile, pentru a pune presiune pe un sistem obișnuit să se autoprotejeze să devină transparent în cheltuirea banilor publici sau raportarea în acord cu realitatea a suprainfectărilor. Toate aceste demersuri au fost făcute pentru a combate corupția în cele mai sinuoase forme ale ei şi pentru a reda sănătății fondurile de care are atâta nevoie.

Din păcate, însă, în ultimii ani, România a continuat să ascundă mizeria sub preș și să subraporteze numărul infecțiilor nosocomiale. Astfel, țara noastră a ales să ignore realitatea cruntă în care se află sistemul ei medical și să declare de 10 ori mai puține infecții decât au făcut-o alte țări din Uniunea Europeană.

Deși au trecut 5 ani de la acea noapte, durerea și indignarea rămân, în ființa noastră, ca o rană deschisă și infectată cu bacterii nosocomiale. Chiar dacă nu ne gândim activ la ceea ce s-a întâmplat, o resimțim în fiecare zi. Ea există în subconștientul nostru și nu ne lasă să uităm. Pentru că în data de 30 octombrie, anul 2015, ne-am simțit atât de singuri. Și am trăit #colectiv același sentiment acut de singurătate. Au urmat nesiguranța și indignarea care ne-au alimentat și ne-au mânat să ieșim în stradă și să strigăm ”Corupția ucide!”.

Partenerii noștri