Propunerile lui Donald Trump privind NATO? Nu, mulțumesc
Trecând peste comportamentul grotesc pe care l-a afișat Donald Trump la Summit-ul NATO de la Bruxelles, acesta a cerut explicit ca țările membre să acorde cei 2% din pentru bugetul pentru apărare, identificând un număr de 23 de membri care nu își plătesc datoriile într-un mod echitabil — iar acest lucru nu ar fi corect față de plătitorii de taxe americani. De reiterat că acest angajament nu este unul obligatoriu, ci mai mult unul de referință.
După întâlnirea din Țara Galilor din 2014, în contextul războiului din Ucraina, membrii NATO au căzut de acord asupra celor 2%, un prag care trebuie atins până în 2024. Acest prag este unul simbolic, nu strategic. Faptul că Statele Unite cheltuie 3,6 % din PIB pentru apărare este în totalitate decizia lor, fiind o super-putere la nivel mondial. Aceasta nu ar trebui să ofere o voce mai puternică în cadrul alianței și nu ar trebui să fie văzută ca un model. În cadrul NATO toți membrii sunt egali, sau...?
Nu vreau să fiu înțeles greșit, pragul de 2% este unul de bun simț, care ar putea aduce beneficii semnificative alianței, mai ales în contextul global în care ne aflăm. De asemenea, poate funcționa și ca un punct de referință cantitativ pentru a putea vedea clar cine cu cât participă.
Totuși, în contextul demilitarizării Europei de după cel de-al Doilea Război Mondial, este destul de greu de crezut că țări precum Germania își vor crește cheltuielile pentru apărare prea mult.
Orice creștere a cheltuielilor în domeniul apărării poate avea un efect pozitiv asupra procentului doar dacă în anul respectiv creșterea PIB este mai mică decât cea a cheltuielilor pentru apărare. În cazul în care creșterea PIB-ului este mai mare decât creșterea cheltuielilor cu apărarea atunci este posibil chiar ca procentul să scadă. Mai concret, pentru ca Germania să ajungă la cei 2% în 2024, aceasta va trebui să își crească anual cheltuielile din domeniul apărării cu 10%, în timp ce Angela Merkel declara la o conferință de securitate în Munchen că o creștere mai mare de 8 procente este imposibilă.
Revenind la atitudinea lui Donald Trump de la summitul din Bruxelles, aceasta este criticabilă din mai multe puncte de vedere.
În primul rând, a arătat din nou că nu știe cum funcționează NATO, tratând alianța ca pe propria afacere: în funcție de procente. Bineînțeles, aceasta vine oarecum în concordanță cu faptul că în campania electorală, Trump declara despre NATO că este o organizație învechită, deci teoretic ar trebui acum să fie reformată — doar că el nu este omul potrivit pentru asta. Cum să reformezi cea mai mare organizație de securitate din lume când nu o cunoști?
Trump nu înțelege că securitatea globală nu este o afacere. Tot în campania sa electorală spunea că ia în considerare să aplice articolul 5 (intervenție dacă alt stat membru e amenințat n.r) numai celor care contribuie cu cei 2% la bugetul apărării.
La Bruxelles, nici măcar nu a mai discutat despre articolul 5, ceea ce a întărit suspiciunile că SUA nu vor interveni în cazul în care unul din statele membre ar fi atacat. Oare nu i-a spus nimeni domnului Trump că securitatea unui membru este strâns legată de securitatea oricărui membru NATO? Sau că securitatea Europei garantează statutul de putere globală a SUA? Oare i-a uitat Trump pe toți membrii care au sărit în ajutorul Statelor Unite la prima și singura activare a articolului 5, trimițând armate în Afganistan? A revenit însă asupra articolului 5 și a spus că va acționa în conformitate cu acesta abia la conferința din cadrul întâlnirii cu președintele României, Klaus Iohannis.
Este evident că Trump a practicat până acum o retorică populistă în privința NATO, una foarte periculoasă.
Practic există riscul să deschidă porțile Rusiei în estul Europei, deoarece nu conștientizează amenințările la care sunt supuse fostele țări comuniste. Cel mai probabil nici nu îl interesează.
Vladimir Putin nu poate decât să se bucure deoarece știe că poate oricând să facă următoarea mișcare pe tabla de șah a Europei de Est fără ezitare.
În plus, Trump nu a discutat situația unui membru important al NATO – Turcia. Care mai este rolul Turciei în cadrul NATO la momentul actual?
Cât de mult contează cei 2% atâta timp cât Turcia este practic într-o alianță cu Rusia și Iran? Dar toate acestea nu par de interes pentru Trump...el vrea cei 2 %, ca să-i meargă bine afacerea. Lăsați oamenii să moară liniștiți în Siria, Ucraina, Libia, Sudanul de Sud, Nigeria, Irak, Afganistan, Somalia, Palestina, Yemen etc. Nu deranjați cu acțiuni de rezolvare a conflictelor. Trimiteți-i lui Trump cei 2 %, că altfel își ia jucăriile și pleacă.
În acest context de vacum securitar pe care îl produce președintele american în Europa, există o singură soluție - întărirea securității europene. Uniunea Europeană nu se mai poate baza pe Statele Unite în contextul unui conflict și va trebui să își ia soarta în propriile mâini, după cum declara și Angela Merkel.
Astfel, Politica Comună de Securitate și Apărare a Uniunii Europene trebuie reformată în așa fel încât să permită crearea unei armate europene operaționale. Discuții există deja despre asta la nivelul liderilor europeni însă deocamdată nu există nici o abordare pragmatică în această direcție. De ce să cheltuim 2% pentru securitatea Statelor Unite (să nu ne mai mințim că o să apere Trump Letonia în cazul unui atac al rușilor) și să nu îi cheltuim pentru securitatea UE?
Uniunea Europeană trebuie să se transforme cât mai rapid dintr-o putere civilă/normativă într-una militară, care să poată menține securitatea întregului continent. Altfel o să ne trezim și cu armata rusă peste noi și cu banii luați de Trump.
Despre autor: Ștefan Morar este doctorand în științe politice la Universitatea din Montreal. A absolvit studii masterale în științe politice la Universitatea Liberă din Bruxelles și studii europene postmasterale la College of Europe.
Editor: Laura Ștefănuț
