Pe ce mizează Dragnea în războiul cu răzvrătiții din PSD
În așteptarea Comitetului Executiv de mâine se ascut săbiile și pumnalele în PSD. Tabăra contestatarilor crește constant, reproșurile sunt tot mai numeroase, iar amenințarea cu pierderea majorității în Parlament, în cazul în care Liviu Dragnea nu face pasul înapoi, a devenit concretă, fiind verbalizată de baronul de Dâmbovița, Adrian Țuțuianu, unul dintre semnatarii scrisorii publicate miercuri. De partea cealaltă, cu excepția câtorva lideri mai mici sau mai mari, aproape tăcere. Liviu Dragnea a comentat laconic, fugind de presă, atacul colegilor de partid, promițând însă că va vorbi la CEx „clar și apăsat”. Semn că, dincolo de evidență și de calculele raționale care ar trebui să-i spună că nu are decât o cale de ieșire din situație, și aceea este demisia, Dragnea nu are de gând să renunțe prea ușor. Ba dimpotrivă, mai ales că are câțiva ași în mânecă.
„Cât am apucat să citesc am înţeles, de fapt, care este cea mai mare supărare din acea scrisoare: să nu ne mai certăm cu Iohannis, de fapt, să ne aliniem cu Iohannis, cu SRI, cu SPP, cu DNA şi cu partidele de opoziţie. Eu, ca preşedinte, nu pot să duc şi nu voi duce acest partid să devină o unealtă a acestor instituţii care nu trebuie să se implice în politică”, a fost una dintre puținele fraze rostite de Liviu Dragnea după publicarea scrisorii.
Ce ne spune aceasta? Că atât el, cât și susținătorii săi îi vor ataca pe contestatari exact la colaborarea cu sistemul paralel. Pretextul va fi acel pasaj din scrisoare potrivit căruia scăderea PSD în preferințele electoratului s-ar datora și războiului „permanent, purtat pe prea multe fronturi, cu o parte importantă a societății românești: Președintele României, partidele politice din opoziție, SRI, SPP, Ministerul Public, DNA, societatea civilă etc”. Partitura a fost deja preluată și interpretată de unii dintre susținătorii săi, care vorbesc prin studiourile tv de „trădare” și zbaterile statului paralel, despre cum scrisoarea „e venită din laboratorul Kovesi-Maior-Coldea” și contestatarii ar fi „unelte ale sistemului securist”.
Evident că, în toată această pledoarie, contează prea puțin că personaje precum Gabriela Firea, Paul Stănescu sau Adrian Țuțuianu au fost, până acum câteva săptămâni, trup și suflet alături de partid și de „conducătorul iubit” în lupta acerbă pentru distrugerea DNA și blocarea sistemului de Justiție. Cum contează prea puțin și că, în noiembrie anul trecut, se aliniau cuminți în spatele lui Dragnea când cerea adoptarea în CEx a rezoluției împotriva „statului paralel și ilegitim”.
Acum, sunt colaboratori ai sistemului și, întorcându-ne la declarația lui Dragnea de miercuri, să remarcăm opoziția: ei sunt cei răi, care vor să „vândă” PSD lui Iohannis și forțelor oculte care se tem că-și pierd controlul în România, el, Liviu Dragnea, este salvatorul, singurul care are tăria să lupte cu orice preț, până la capăt, cu procurorii, cu sistemul, cu Iohannis, cu multinaționalele și cu străinii care sug sângele poporului.
O altă partitură ce va fi abordată în CEx de tabăra pro-Dragnea este derivată din ideea contestatarilor că șeful PSD a devenit prin „vulnerabilitatea sa juridică” - a se citi prin condamnările și dosarele sale - un obstacol în adoptarea modificărilor legislative dedicate, chipurile, reformării Justiției. Ideea a fost trecută sumar în scrisoarea publicată miercuri, pentru a fi dezvoltată, la oră de maximă audiență, de Adrian Țuțuianu: „N-am nicio îndoială că condamnarea lui Dragnea din dosarul «Referendumul» e una politică, dar percepția publică e cu totul alta. Foarte mulți ne-ați acuzat că tot ce facem sunt acte venite în sprijinul unui om, ceea ce e neadevărat. Sunt lucruri ce trebuie corectate, dar trebuie să ținem cont de percepția publică. (...) În plus, eu știu din teritoriu cum e starea de spirit din interiorul partidului. Cei mai mulți spun că trebuie să eliminăm acest element de vulnerabilitate, această acuză că noi lucrăm numai în interesul unui singur om”.
Or, evident că Liviu Dragnea îi va putea întreba pe contestatari cum de au descoperit de abia acum această „vulnerabilitate”? În aprilie 2016, când șeful PSD era condamnat definitiv în dosarul „Referendumului”, nu au anticipat cât de greu va atârna pentru partid această piatră de moară? Dar în iunie 2018, când se înghesuiau să-și declare susținerea pentru el după condamnarea în prima instanță în dosarul angajărilor fictive, nu erau conștienți de această vulnerabilitate?
Iată ce scria Gabriela Firea după condamnarea lui Dragnea la 3 ani și jumătate de închisoare: „Am dispreţ pentru cei care se gândesc doar la carieră şi imaginea lor, părăsind la greu familia din care fac parte. Au fost momente în care PSD şi-a devorat liderii, prin jocuri de culise şi nopţi ale cuţitelor lungi. Momente pe care, ulterior, partidul le-a decontat. E lucru dovedit, românii nu empatizează cu trădătorii, sforarii şi intriganţii. Suntem în an Centenar. Împreună trebuie să ne gândim mai mult la ceea ce ne uneşte, decât la ceea ce ne dezbină”.
Iată ce declara și Marian Neacșu, secretarul general al PSD: Încă o etapă din lupta grea, incredibil de grea s-a consumat astăzi, finalizându-se printr-o decizie aberant de nedreaptă! Care nu are nimic de-a face cu faptele şi lucrările dosarului şi parcă nici măcar cu lupta politică! Nu este o decizie împotriva unui om chiar dacă el e preşedintele partidului, ci împotriva partidului, împotriva milioanelor de oameni care au crezut şi cred în noi şi a milioanelor de români care astăzi o duc mai bine!”.
Iar exemplele pot continua, căci mulți lideri PSD s-au grăbit atunci să-și declare public susținerea față de președintele cu două condamnări la activ, dintre care una definitivă.
În plus, plecând de la raționamentul „dosare penale înseamnă o vulnerabilitate pentru PSD”, tabăra pro-Dragnea ar putea aminti răzvrătiților - șefi de filiale, parlamentari, primari, șefi de CJ-uri - că și printre ei se pot găsi „vulnerabilități”. Adică, social-democrați cu dosare penale în diferite faze, chiar și cu verdicte definitive (vezi, de exemplu, cazul lui Marian Neacșu, condamnat la 6 luni de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese).
Dincolo de retorică, Dragnea are și alte căi de atac împotriva celor care-l contestă. Mai sunt funcțiile cu care i-a cadorisit pe răzvrătiți de-a lungul timpului, în beneficiu direct sau pentru apropiații lor, mai sunt banii pe care a ordonat să le fie distribuiți preferențial de la buget și, nu în ultimul rând, mai sunt informațiile pe care el le deține. Oficial sau neoficial, legal sau ilegal. Căci nu degeaba nu ratează Gabriela Firea nicio ocazie să spună că ea și ceilalți semnatari ai scrisorii sunt „filați”, „monitorizați”, etc.
Și mai este ceva. Ceva despre care nu s-a vorbit deloc zilele acestea. Dragnea are funcția securizată din perspectiva Statutului PSD. De unde și declarația sfidătoare că „functia de preşedinte al partidului nu se ia cu japca. Se ia prin vot masiv și nu poți s-o tranzacționezi ca la piață”.
Potrivit Statutului PSD, Comitetul Executiv care se întrunește mâine NU poate determina demiterea lui Liviu Dragnea din fruntea PSD. Cel mult, poate stabili convocarea unui congres extraordinar, data și locul desfășurării acestuia. Dar, atenție, nici într-un congres extraordinar Dragnea nu-și pierde funcția de președinte al PSD! Potrivit modificărilor aduse în 2015 la Statutul PSD, exact înainte ca Liviu Dragnea să fie ales șef al partidului din postura de unic candidat, „președintele PSD este ales sau revocat de către TOȚI membrii de partid în cadrul alegerilor interne desfășurate în baza Regulamentului de organizare a alegerilor pentru funcția de președinte al partidului”.
Statutul mai prevede că mandatul președintelui este de patru ani și nu stabilitește explicit condițiile în care acesta își poate pierde funcția.
Cât despre Congresul PSD, acesta are doar rolul de a valida alegerile interne pentru președintele PSD și îi poate revoca, prin vot secret, atenție, doar pe președintele executiv, secretarul general și cei 16 vicepreședinți ai PSD.
Așadar, la acest moment, pe Statutul în vigoare, Liviu Dragnea nu poate fi revocat decât dacă se adună la urne sute de mii de social-democrați. Reamintim că, în 2015, el a fost ales prin votul a 435.172 membri de partid din totalul de 535.699.
Cu alte cuvinte, dacă șeful PSD nu acceptă să-și dea demisia - amenințat cu pierderea majorității și a guvernării, cu punerea la stâlpul infamiei și cu ocara în piața publică - răzvrătiții se cam află într-o fundătură.
