Legea Asociațiilor de Proprietari (196/2018), odată adoptată, a ridicat foarte multe nemulțumiri. Imediat după acest moment, au fost depuse patru propuneri legislative concomitente, dintre care două modificau substanțial legea. Pentru a armoniza toate aceste propuneri, în fosta legislatură s-a constituit un grup de lucru (în anul 2020). Actuala legislatură a preluat această misiune și, după două legislaturi și doi ani și jumătate, grupul de lucru constituit pe lângă comisiile de Administrație Publică și Juridică din Camera Deputaților și-a încheiat activitatea. Rezultatul: o lege ceva mai actuală, în pas cu vremurile și nevoile prezente, plus zeci de modificări practice și extrem de utile.
Această lege impactează milioane de cetățeni. La ora actuală, există peste 80.000 de astfel de asociații și peste 50% din populația țării locuiește la bloc.
Un lucru este cert: schimbările nu vor mulțumi niciodată pe toată lumea, căci actorii implicați au viziuni divergente. De exemplu, jumătate dintre aceștia își doresc o mai mare reglementare, iar cealaltă jumătate consideră că puterea de decizie trebuie să rămână în cadrul Asociației. Un alt exemplu: jumătate dintre actori doresc mai multe cheltuieli pe persoane, în timp ce ceilalți vor pe cote-părți indiviză. Și, atenție, fiecare jumătate crede despre cealaltă jumătate că greșește profund.
Cum sunt un liberal convins (dar nu PNL-ist, că ei nu sunt, de fapt, liberali), nu sunt adeptul unei reglementări puternice într-o asociație de proprietăți PRIVATE și nici a unei intervenții radicale a instituțiilor publice în viața unei asociații PRIVATE. Drept urmare, eforturile mele au fost axate pe reducerea reglementării acolo unde a fost posibil. A trebuit, totuși, să ținem cont de niște factori reali - există un grad ridicat de neîncredere între actorii din cadrul unor Asociații, un grad scăzut de implicare din partea proprietarilor și o importantă lipsă de transparență pentru a avea un echilibru între reglementare și liberalizare. Sigur, într-o societate funcțională, proprietarii au încredere în profesionalismul și în bunele intenții ale celor ce conduc Asociațiile, iar aceștia din urmă sunt transparenți. În acest caz, reglementarea este minimă. Însă noi nu suntem încă acolo.
Luând toate acestea în considerare, cred că s-au făcut pași foarte importanți. Și vă prezint modificări substanțiale:
1. Simplificarea procesului Adunărilor Generale (convocare + desfășurare + luarea deciziei). Am să revin cu detalii suplimentare într-un articol viitor, însă, până atunci, vi le prezint succint: convocarea se poate face pe e-mail sau SMS (mai mult, se poate realiza printr-un click), desfășurarea poate fi mixtă (fizic și online), votul se poate da pe durata a trei zile. Toate aceste schimbări atrag după sine o serie de beneficii - cresc gradul de implicare a membrilor Asociației, la obținerea unui vot democratic și reprezentativ în Adunările Generale și la o mai bună informare.
2. Transparentizarea cărților tehnice ale ansamblurilor rezidențiale noi. Asociațiile de Proprietari, inclusiv proprietarii, vor avea acces la cărțile tehnice în timp util pentru a verifica dacă proprietarul/dezvoltatorul a realizat tot ce era inclus în cartea tehnică înainte de a expira garanția.
3. Pentru că au fost multe discuții în legătură cu modul în care trebuie distribuite unele cheltuieli importante, acestea au fost mai clar reglementate, dar lăsând posibilitatea Asociațiilor să decidă asupra altor tipuri de cheltuieli.
4. Am redus birocrația din Asociații: eliminarea necesității depunerii acordului de asociere la Tribunal după fiecare schimbare de proprietar; o singură chitanță pentru toate costurile și fondurile etc.
5. Clarificări importante asupra unor interpretări ale Instanțelor: dacă un restanțier poate plăti întreținerea de pe luna curentă fără să plătească restanța; când pot începe penalizările sau când se poate acționa în Instanța etc.
6. Democratizarea Asociației: 20% dintre membri pot obliga Comitetul Executiv să declanșeze procesul unei Adunări Generale; obligativitatea compartimentelor specializate în îndrumarea, sprijinirea și controlul Asociațiilor din primării să reacționeze rapid la petiții etc.
7. Am ușurat activitatea organelor de conducere: termene mai mari pentru a o oferi un răspuns corect; taxe 0 pentru ridicarea unei ipoteci etc.
8. Am găsit soluții practice pentru probleme reale din Asociații: dacă într-o Asociație niciun membru nu dorește să candideze ca președinte timp de trei ședințe consecutive de Adunare Generală, atunci poate să candideze și cineva din afara Asociației. O să detaliez într-un articol viitor.
Consider un eșec al grupului de lucru faptul că nu a putut reduce politizarea din cadrul Asociațiilor de Proprietari. Am încercat să scoatem atestatul acordat de Primărie din lege, căci vorbim despre un act birocratic și un instrument politic de control. În plus, în lege este clar stipulat ce trebuie să dețină un administrator - certificat de calificare profesională, cazier judiciar, cazier financiar. Nu am văzut rostul și sensul includerii unui nivel suplimentar de control al unei instituții publice și politice asupra activității unei organizații private.
Legea Asociațiilor de Proprietari este foarte vie. Naște dezbateri aprinse și ferme, de aceea cred că procesul actualizării, modernizării ei nu se va opri la acesta etapă. De la debutul vacanței parlamentare, derulez un proiect intitulat „Vocea Asociațiilor de Proprietari”, ce constă în evenimente interactive cu actorii din domeniu, cu scopul de a-i familiariza cu noile modificări, de a dialoga și colecta feedback-ul și propunerile lor. Astfel de evenimente au avut loc la Turnu Măgurele, Slobozia, Iași, Bacău, Bârlad, Sibiu, Alba-Iulia, Deva, Timișoara, Arad, Oradea, Cluj-Napoca, Târgu Mureș și s-au dovedit extrem de utile. Invit și pe această cale actorii din Asociații de Proprietari să vină cu propuneri și sugestii concrete, moderne și liberale pentru a le îmbunătăți activitatea - fie în cadrul evenimentelor organizate în orașele lor, fie pe platforma online dedicată.
