Hoandră la Irealitatea

Din două, una: ori Octavian Hoandră nu are ce să caute la Realitatea TV, ori postul în chestiune trebuie rebotezat Irealitatea. Nu e prima dată că scriu despre acest moderator care îşi consideră invitaţii bronzuri ale naţiei, chiar dacă se numesc Radu Tinu sau Alex Mihai Stoenescu. Şi nu e prima dată când retina şi timpanul publicului au de suferit la contactul cu el. S-a mai întâmplat ca Octavian Hoandră să gafeze în faţa invitaţilor şi a privitorilor. S-a mai întâmplat să fie prins pe picior greşit. S-a mai întâmplat să se exprime agramat. Dar parcă niciodată hibele lui Octavian Hoandră nu s-au împletit atât de trainic ca în ediţia de săptămâna trecută a „Realităţii româneşti” în care moderatorul s-a prefăcut că se ocupă de Târgul de carte Bookfest şi de chestiunea literaturii române. Niciodată propagarea de informaţii false, carenţele de exprimare, derapajul de la chestiune şi înotul în apele mâloase ale ridicolului n-au fost puse mai bine în lumină.

Lucrurile au început prost încă de la clipul de promovare, când cel care a dat voce textului a accentuat cuvântul „editor” pe a doua silabă în loc de a treia. Când pronunţi „edítor” în loc de „editór” în avanpremiera unei emisiuni despre cărţi şi edituri, începi deja să vorbeşti de funie în casa spânzuratului. Iar când, ca realizator, tu, Octavian Hoandră, spui în chiar primele faze „de doişpe ori mai mult”, funia se face ştreang. Mă rog, să tratăm lucrurile cu indulgenţă şi să acceptăm că astea ar fi pedanterii (deşi nu sunt). Important e, nu-i aşa?, conţinutul. Iar conţinutul, a asigurat Octavian Hoandră, însemna o discuţie cu „crema scriitorimii române, cele mai fine spirite din lumea noastră literară”. Am ciulit urechile şi am căscat ochii. Fusesem în fiecare zi la Bookfest şi aşteptam să urmăresc „crema” în acţiune. Parcă vedeam afişul: Nora Iuga, Octavian Soviany, Ioana Pârvulescu, Dan Lungu, Gabriel Liiceanu, Radu Vancu, Gabriela Adameşteanu, Dan C. Mihăilescu, Mircea Cărtărescu, Dinu Flămând, Tania Radu, Lucian Dan Teodorovici, Radu Aldulescu, Marta Petreu, Andrei Pleşu – o mulţime. Aveai de unde alege. Octavian Hoandră şi-a prezentat invitaţii, punând în glas obişnuitul amestec de miere şi ulei şi neuitând să adauge că mai sus de atât nu se poate. Iată-i: Florian Bichir, Horia Alexandrescu, Sorin Bocancea, Doru Tompea, Ion Bogdan Lefter, Christian Crăciun, Caius Dobrescu şi George Arion. Micile nepotriviri dintre lista mea şi lista lui Octavian Hoandră m-au descumpănit puţin, dar nu m-au deşurubat. În fond, fiecare cu opţiunile lui, deşi e neclar ce-i recomandă pe domnii Bichir şi Alexandrescu, şi poate nu doar pe ei, pentru rolul de glazură a scriitorimii române. E la fel de neclar cum de n-a găsit Octavian Hoandră nici măcar o scriitoare demnă de-a sta la aceeaşi masă cu crema masculină. Altfel spus, cu cremul.

Că Bookfest s-a dovedit un simplu pretext pentru o agendă de plan secund n-a fost o surpriză. N-a mirat nici că moderatorul a virat spre chestiunea plagiatelor, chit că nu asta fusese tema anunţată. (În fond, plagiatele sunt un fenomen grav, care combină furtul cu impostura şi merită o discuţie onestă.) Altele au fost stuporile de care va fi avut parte orice om de bună credinţă care s-a uitat la „Realitatea românească”. Unul ţine de minciuna gogonată a lui Octavian Hoandră, care şi-a anunţat publicul că ICR-ul din mandatul lui Horia-Roman Patapievici ar fi pompat patru milioane de euro în traducerea operei lui Mircea Cărtărescu în străinătate. Nici măcar încercările unora dintre invitaţi de a-şi readuce moderatorul în albia adevărului (sau, mă rog, a Realităţii) n-au dat rezultate. Şi nici n-aveau cum, câtă vreme apetitul pentru mistificare al lui Hoandră era dublat de aversiunea pentru scriitor. Faptul că Mircea Cărtărescu e prezent an de an pe lista nobelizabililor îi provoacă disconfort moderatorului şi-l face să declare în plină emisiune, spre stupoarea generală: „Mie nu mi se pare un nume Cărtărescu. Şi oricum, nu l-am citit.” Nu e singurul autofault al lui Hoandră. Nu cu mult în urmă, când l-a avut invitat pe Nicolae Breban în platoul „Realităţii româneşti”, acest eşec cu barbă al şcolii ardelene a avut grijă să-i susure: „Aţi scris o carte foarte frumoasă, pe care n-am citit-o”.

A nu se crede totuşi că Hoandră nu ţine la Breban. Dimpotrivă, îl adoră. Când Ion Bogdan Lefter a pomenit că-l văzuse la Bookfest, moderatorul a suspinat pătruns de veneraţie: „Eh, o conştiinţă”. A lipi numele lui Nicolae Breban de ideea de conştiinţă e totuna cu a spune despre ayatolahi că sunt ahtiaţi după concertele punk. Octavian Hoandră nu ştie (iar dacă ştie şi face pe ignorantul e şi mai grav) că Nicolae Breban, nu altcineva, se ocupa cu turnătoriile în beneficiul sinistrisimului general de Securitate Nicolae Pleşiţă. Faptul că Nicolae Breban a dat cuplului Ceauşescu nişte dedicaţii slugarnice şi laşe pe cărţile lui e una. Faptul că s-a numărat printre delatorii neamului e cu totul alta. Iar dacă Octavian Hoandră consideră că aşa arată „o conştiinţă”, nu mai e de spus mare lucru.

Şi totuşi, ar mai fi ceva. Acelaşi Octavian Hoandră care violează gramatica „de doişpe ori” trage aer în piept şi spune „servici”, după care îşi întreabă un invitat „Care sunt cărţile care le-aţi lua pe o insulă?” Pour la bonne (ou bien pour la mauvaise) bouche, moderatorul deplânge pe urmă starea discursului public şi invită patetic la „reintroducerea limbii române în facultăţi”. Cum spuneam, funia şi spânzuratul. Înainte de reintroducerea în facultăţi, limba română ar trebui să-i fie administrată, indiferent de mijloace şi de doze, lui Octavian Hoandră însuşi. E mare nevoie.