Canguri în Austria

E greu, dacă nu imposibil, să-i egalezi în umor involuntar pe Viorica Dăncilă şi Petre Daea, aceşti Anton şi Romică ai circului politic din România. Recitalul lor bruxellez din ultimele zile dovedeşte o dată că selecţia negativă e, vorba ministrului Carmen Dan, modus operandi în PSD. Nu-i de colea să descoperi că Romulus Zăroni e în continuare printre noi, păstrându-şi funcţia şi schimbându-şi doar numele din buletin. Şi nici că premierul ţării nu ştie – pur şi simplu nu ştie – să citească de pe foaie. Ce batjocură, să fii reprezentat în Europa de un om care nimereşte cuvintele din trei în trei şi de un bufon vesel, ale cărui rostiri „la liber” te fac să te gândeşti că ar trebui să existe cămăşi de forţă şi pentru minţi. Nici nu ştii ce să deplângi mai întâi: „negaţionanismul” Vioricăi Dăncilă şi angajamentul ei în lupta pentru „combaterea Holocaustului” sau delirul incontrolabil al unui Petre Daea locuit de iluzia oratoriei. Mai are rost să-i spui premierului ce e negaţionismul? Mai are rost să-i arăţi că nu poţi combate Holocaustul, la fel cum nu poţi combate Bătălia de la Mohacs, Războiul de Treizeci de Ani sau Jacqueria? Mai are rost să pui comprese pe fruntea mereu încinsă a lui Petre Daea şi să-i atragi atenţia că o tribună europeană nu e totuna cu birtul din colţ? Câtuşi de puţin. Îţi rămâne doar să le mulţumeşti interpreţilor din cabine pentru camuflarea rafalelor de inepţii şi să le ceri iertare fiindcă au fost supuşi unor asemenea perversiuni.

Există însă pericolul ca, atenţi la lufturile tandemului Dăncilă-Daea, să trecem cu vederea prestaţia unei alte voci din PSD: cea a deputatului Cătălin Rădulescu, alintat, din motive deja ştiute, cu suava poreclă „Mitralieră”. Deputatul ştie că, odată intrat în posesia unei porecle, trebuie s-o justifici şi s-o meriţi. Zis, făcut şi meritat. Cu puţine zile în urmă, Cătălin Rădulescu fixează mitraliera în suport şi deschide focul împotriva unei noi ţinte. Victima vine din acel Occident desfrânat pe care deputatul PSD îl priveşte cu dispreţ şi silă. Se numeşte Jyrki Katainen, e finlandez şi deţine funcţia de vicepreşedinte al CE. De ce merită mitraliat domnul Katainen? Pentru următoarea postare de pe twitter legată de OUG privind contestaţia în anulare, despre care ministrul Tudorel Toader anunţă că e „ca şi dată”: „Incredibilă ştire. Poporul român merită un stat de drept. Ministrul Justiţiei a anunţat că e gata să dea o ordonanţă prin care sute de condamnări în cazuri de corupţie vor fi invalidate.” Jyrki Katainen nu e doar vicepreşedinte al CE, ci şi comisar pentru Creştere economică, Locuri de muncă, Investiţii şi Concurenţă. Katainen a fost ministru de Finanţe şi apoi premier al Finlandei, ţara cu cel mai scăzut indice de corupţie din Europa. O ţară unde poluarea e mică şi la propriu, şi la figurat. Mai mult, Finlanda îi va urma României în exercitarea conducerii rotative a Consiliului. Din toate aceste motive, Jyrki Katainen se poate declara îngrijorat de infamia pe care o pregăteşte ministrul român al Justiţiei. În plus, merită observat că postarea lui nu are nimic grosolan, jignitor sau mincinos.

Cum reacţionează deputatul Rădulescu? Exact aşa cum îi dictează convingerea, de el însuşi exprimată, că „românul nici nu e sclavul vostru, nici nu e mai inferior ca voi”. Textual, asta înseamnă: „Nu-l recomandă nici faţa, nici experienţa [să se pronunţe – n.m.]. Nu-l recomandă nimic. Nu are nici specialitatea necesară, nici menirea şi nici dreptul să vorbească despre o ţară care este parteneră în felul în care a vorbit. Dacă nu ştie ce înseamnă stat de drept, să pună mâna pe o carte, să citească. Mâine-poimâine o să aibă reacţie comisarul care se ocupă de apele poluate din Africa la legile justiţiei. Peste o săptămână o să aibă reacţie comisarul care se ocupă de creşterea natalităţii în Australia şi aşa mai departe. Se găseşte fiecare comisar să deschidă gura. Înţeleg că domnul Katainen se ocupă cu locurile de muncă, deci nu are nicio treabă cu justiţia. S-au găsit vorbind, le place să vorbească despre România, i-aş ruga să se preocupe de ţările lor.”

E fără noimă să compari cele două puncte de vedere, după cum e inutil să glosezi în marginea diferenţelor dintre stil şi hal. Cătălin Rădulescu ilustrează la superlativ „halul” şi o face în temeiul vechiului proverb „capra râioasă ţine mitraliera sus”. Izbucnirea lui, preluată de Mediafax şi semnalată şi de Dan Alexe pe pagina personală de Facebook, e prelungirea tupeului cu mâna în şold de tip „Nu am venit să dăm socoteală”, practicat de Viorică Dăncilă şi Nu Întotdeauna Docilă nu cu mult timp în urmă. Vârfurile boante din PSD preiau un clişeu din fotbal – „Cea mai bună apărare e atacul” – şi-l aplică în politică. Nu s-ar mira nimeni dacă asta ar fi sursa de inspiraţie, câtă vreme Cătălin Rădulescu îşi împarte porecla cu fostul jucător şi actualul antrenor Florin Bratu, poreclit tot „Mitralieră”, dar din motive legate de eficienţa în faţa porţii.

În fine, nu strică să observi că deputatul Rădulescu are o hartă a Europei pe care apar Africa şi Australia. La drept vorbind, surpriza e mică, atâta timp cât Viorica Dăncilă a sesizat cândva, cu subtilitatea pe care azi i-o ştie o lume întreagă, infiltrarea Pakistanului şi Iranului în Uniunea Europeană. Astfel, trimiterea la comisarul pentru „apele poluate din Africa” e pesemne un omagiu adus apariţiei papuaşe a lui Petre Daea la Bruxelles, dacă nu cumva direct lui Phalacrocoras Africanus, cormoranul continentului negru, cu sau fără piscina în care se scaldă. În ce priveşte „creşterea natalităţii din Australia”, e de presupus că deputatul PSD se va fi gândit la Austria. Straşnic cititor de poezie (doar pune mâna pe carte, spre deosebire de neisprăvitul de Jyrki Katainen), Cătălin Rădulescu ştie de la John Donne că „no man is an island”. Cu alte cuvinte, că nu e singurul care a călcat în această capcană a foneticii geografice. În toate magazinele cu suvenire din centrul Vienei există, de ani buni, tricouri pe care scrie „Austria. No kangaroos”. Deşi par menite unui anumit tip de turist occidental, ele ar putea să-i fie de folos şi lui Cătălin Rădulescu. Iar dacă Jyrki Katainen „n-are faţă” să vorbească despre legile justiţiei din România, să ne mai uităm o dată la acest Don Quijote piteştean cu mitralieră şi să conchidem că-l avem înaintea ochilor pe nimeni altul decât pe Cavalerul Tristei Frizuri.