560 milioane euro. Aceasta este suma fabuloasă pe care o are România în PNRR ca să facă, în sfârșit, Cloud-ul guvernamental. Acest Nor de date poate, potrivit rapoartelor oficiale, să crească PIB-ul României cu aproximativ 7%. Este cea mai rapidă modalitate de a ne crește PIB-ul, dar și soluția de a aduce serviciile publice în 2024, adică să scăpăm noi toți de dosare, copii xerox, nervi, stat la coadă, bani cheltuiți aiurea. Și, nu în ultimul rând, digitalizarea statului înseamnă transparență, să putem vedea toți, în orice moment, dacă suntem chiar egali în fața legii sau unii reușesc să se ascundă și după… biți când au obligații neplătite față de stat. 560 milioane euro. Cât înseamnă asta? Păi, este echivalentul a 100 de spitale precum cel ridicat în București de Dăruiește Viața. 100 de spitale mari, moderne. Enorm. Suficient pentru un proiect de dimensiunea asta.
Bun, acum că ne-am lămurit că banii nu sunt o problemă când vine vorba să scăpăm de dosarul cu șină, unde se blochează, totuși, operațiunea asta care ar putea să fie simplă în țara inginerilor software, tara IT-iștilor, dacă ar exista voință politică? Păi, exact aici. Se poate, avem cu cine, avem cu ce, dar PSD nu își dorește. Bine, nu e ca și cum PNL s-ar bate pentru povestea asta! Sau își doresc, dar dă cu virgulă fiindcă și unii și alții, PSD și PNL, și-au dorit mai mult angajări pe pile și pe salarii mari în instituții în care trebuie să înțeleagă cum se mișcă electronii prin circuitele integrate. Și nu înțeleg!
La finalul anului trecut, din capul mesei de la Palatul Victoria, Marcel Ciolacu anunța triumfalist că gata, s-a deblocat proiectul Cloud-ului guvernamental. În fapt, nu doar că nu a deblocat nimic, ci cu două zile înainte de finalul anului, în speranța că sub mirosul de sarmale vor reuși să treacă pe sub radar, au adoptat OUG 130/29.12.2023 prin care s-au întâmplat, de fapt, două lucruri, niciunul în beneficiul cetățeanului:
Au realizat că cei pe care i-au numit doar pe ochi frumoși și salarii mari la ADR nu au legătură cu domeniul și vor îngropa proiectul, așa că au decis să îi pună pe alții la treabă. Și cum s-au gândit să facă asta? Împărțind Cloud-ul guvernamental în două bucăți suprapuse, după ce între actorii principali - STS, ADR, SRI fuseseră alocați banii pentru un Cloud întreg. Doar ca aceste “două bucăți”, nu înseamnă că bucata mare s-a înjumătățit, ci că, pe lângă bucata mare, mai cumpară o alta. Problema este că bucata mare, pentru care s-au alocat, deja, banii, are toate șansele să fie făcută praf, rămânând o jucărie pe bani mulți în curtea celor care nu reușeau să o facă funcțională.
-
Crește, semnificativ, accesul SRI-ului la proiect. Evident, nu e un lucru de dorit într-o democrație funcțională ca un Serviciu Secret să capete, peste noapte, puteri tot mai mari, date tot mai multe pe tavă, fără să existe și latura de control real. Culmea este că, cel puțin declarativ, nici cei de la ADR și STS nu își doreau ca SRI să primească atâtea daruri pe tavă nici când a fost dată Ordonanța de Urgență precedentă (OUG 89/2022), nici când noua OUG a fost pusă în dezbatere publică. Totuși, cineva cu mare putere de decizie a făcut ca de la forma pusă în transparență, până la cea trecută oficial de Guvern, SRI să primească acces sporit.
Totuși, lucrurile astea nu s-au întâmplat peste noapte. Să vă explic! Să o luăm cronologic.
În 2022, instituții ale statului român s-au bătut între ele pentru a gestiona o bucată cât mai mare din ceea ce printr-o Ordonanță de Urgență (89/2022) statul român numea Cloud Privat Guvernamental:
- Autoritatea pentru Digitalizarea României a luat bucata de Software as a Service;
- STS a luat bucata de Infrastructure as a Service și Platform as a Service;
- SRI a luat bucata de securitate cibernetică a serviciilor.
Bun, deci, fiecare dintre aceste instituții și-a luat bucata ei de proiect și, teoretic, s-a apucat de muncă. Ce s-a întâmplat practic? Mai nimic, vorba reclamei. De fapt, chiar nimic! După un an am constatat că niciuna dintre instituții n-a făcut ceva concret. STS a mai mișcat câte ceva, SRI încă nu a prea avut material pentru care să lucreze, livrabilul către ei trebuind să vina după ce STS și ADR ar fi făcut din bucata lor, iar ADR nu a făcut mai nimic.
Și ce se întâmplă după anul în care fiecare dintre noi a plătit aceste instituții cu sute de angajați pe salarii bune ca să facă nimic pe acest mare proiect? Ciolacu vine și pune în brațele SRI și mai mult acces la date, dă Serviciului și mai multă putere: prin OUG dat la finalul anului trecut permite SRI să nominalizeze experți în Comisiile de recepție și de validare ale ADR și STS.
Și asta nu e tot!
Prin același OUG din decembrie 2023, cum spuneam, Marcel Ciolacu a împărțit întreg Cloud-ul guvernamental în două bucăți care sunt de fapt suprapuse: statul ia una, o firmă privată face ce ar fi trebuit să facă statul în bucata de la el. Altfel spus, fiecare instituție a statului rămâne responsabilă (ADR, STS, SRI) de aceeași tehnologie (SaaS, PaaS, IaaS), dar doar pe o suprafață mult mai mică.
Mai simplu spus: guvernul nu explică ceea ce se va întâmpla cu banii, deja, alocați pentru o bucată mai mare, pentru un Cloud voluminos, dacă cei responsabili fac doar o bucată mai mică, ceea ce înseamnă, cel mai probabill că, instituții ca ADR vor lua, în continuare, bani mulți doar ca să mimeze că lucrează la digitalizarea României.
Și mai rămâne o întrebare nerăspunsă: Ce aplicații se vor muta în Cloud-ul făcut de către stat și ce aplicații se vor muta în “celălalt”, probabil cumpărat ca soluție la cheie de la marile companii? Fiindcă aici există un alt mare risc din perspectiva beneficiilor subsecvente: rebuild sau replace? Adică, aplicațiile “de mutat” vor fi reproiectate și reconstruite de la zero, sau doar mutate “pe un alt calculator din cloud”? Se refac aplicațiile pentru a putea fi exploatate, cu adevărat, toate serviciile de Cloud, sau doar se mută nemodificate cele existente? Principalul beneficiu pentru Cloud fiind acela al utilizării as a service, beneficiu obținut doar în urma reproiectării pentru Cloud. Voci din piață susțin că insistența pentru un Cloud compatibil, deja, cu tehnologia curentă anticipează o migrare fără refacerea aplicațiilor, cu beneficii minimale.
Din păcate, marea șansă a României de a se transforma într-un stat modern, funcțional, realmente în serviciul cetățeanului, pe bani europeni, este, din nou pe cale de a fi ratată. Fonduri europene am tot pierdut sau risipit, dar își mai permite România să rămână în Evul Mediu primitiv birocratic când lumea întreagă avansează cu viteză amețitoare? De permis nu-și mai permite fără pierderi majore, pe termen lung, dar de făcut o va face atât timp cât Ciolacu tot ce poate face pe proiect este să mute în curtea SRI tot mai multe date și atribuții și să dubleze ceva ce statul român și-a asumat, dar nu poate face fiindcă e înțesat de politruci certați cu electronica.
560 milioane euro, bani din PNRR, par să fie doar o mega posibilitate de business pentru unii și niciun beneficiu real pentru cetățeanul care a tot cotizat pentru sumele astea.
