“Veneau cu copii de 14-15 ani și jucau împreună. M-am îngrozit. Tremurau dacă nu câștigau. Eu știu ce înseamnă boala asta.”
“Am început să joc la 15 ani…și de atunci RUINĂ.”
Acestea sunt dramele pe care le trăiesc, în fiecare zi, multe dintre familiile din România. Am bătut țara în lung și-n lat, cu mesaje clare în Caravana Fără Păcănele lângă Școli, și în fiecare loc unde ne-am oprit am dat de prea mulți oameni a căror viață a fost nenorocită de jocurile de noroc. Copii, din ce în ce în mai tineri, care sunt dependenți. Părinți, bunici, prieteni ai victimelor, care nu știu cum să-i ajute să scape de această boală, când la fiecare pas, în localitățile în care trăiesc, se lovesc de o sală de jocuri de noroc sau de o casă de pariuri. Niciunde în lume nu mai vezi așa ceva. Țara noastră a devenit împânzită de “aparate”. USR are de doi ani de zile depuse în Parlament proiecte de lege care ar putea să oprească nebunia asta, dar majoritatea PSD-PNL, cu Marcel Ciolacu în frunte, se opune constant ca aceste proiecte să fie votate, să devină legi. Premierul Ciolacu spune că vrea să oprească fenomenul, dar în loc să-l îngroape, îngroapă legile care ar putea să salveze vieți.
“Ajungi vai de capul tău. Te sinucizi, mori ca un câine.”
Vedem în presă o parte dintre victimele acestui flagel. Adolescenți care își iau viața la 14 ani. Unii își dau foc. Alții se aruncă în fața trenului. Oameni în toată firea, primari care au jucat la păcănele ajutoarele de încălzire alocate comunității pe care o au în grijă. Psihologii cu care am colaborat ne-au explicat că dezvoltarea creierului uman se finalizează în jurul vârstei de 21 de ani. Copiii sunt mult mai vulnerabili în fața cântecului de sirenă al milioanelor de euro pompate în publicitate. Dependența de jocuri de noroc este asimilată de către specialiști cu dependența de droguri. Iar 40% dintre dependenții de jocuri de noroc au cel puțin o tentativă de suicid.
Ce face statul pentru a-i ajuta? Nimic. Pe lângă faptul că nu a făcut niciun program de prevenție sau de tratament al adicțiilor, mai și blochează soluțiile legislative anti-păcănele inițiate de USR. Blochează până și legea PSD, un copy paste după mai multe proiecte USR, pe care am fi la fel de bucuroși să o vedem adoptată.
Guvernul este de ani de zile complice tăcut la extinderea acestei industrii în fiecare cătun din țară. De ce? Pentru a lua o parte din banii pierduți de oameni. Pentru că nu îi pasă că oamenii ajung să-și piardă mașina, casa, familia sau viața din cauza acestei boli. Ce invocă Guvernul (și cel condus de Ciucă, și cel condus de Ciolacu) când avizează negativ legile anti-păcănele? Cinic, tot banii. O argumentație falsă, pentru că nu industria aduce bani la bugetul de stat, ci oamenii care îi pierd la păcănele. Iar dacă nu i-ar mai pierde, românii tot i-ar aduce la buget, prin alte produse sau servicii care chiar i-ar ajuta. O școală mai bună, mâncare sănătoasă, sporturi pentru copii, o casă sau o mașină mai bună. Unde mai pui că Guvernul nu a calculat impactul social negativ al acestei industrii. Iar viața unui om nu are preț. Și prea multe au fost pierdute din cauza aparatelor.
“Nu vreau să mai joc. Dacă le văd în calea mea, nu pot să mă abțin. Am pierdut săptămâna trecută aproape un miliard.”
Reclamele și proximitatea funcționează. Nu trebuie să fii expert ca să te prinzi că nu s-ar investi atâția bani în ele dacă nu ar aduce înapoi de n ori mai mulți bani. Lecția scumpă pe care o învață zilele acestea industria jocurilor de noroc, neobișnuit de profitabilă în România, este că bugetele de marketing de sute de milioane de euro pe an pot genera profituri uriașe, dar sunt și capabile să trezească o țară întreagă. Revolta se simte la fiecare pas. 80.000 de români au semnat deja pentru susținerea legilor anti-păcănele prin care curățăm localitățile de aparatele care distrug vieți. Zeci de organizații neguvernamentale și persoane publice s-au raliat demersului anti-păcănele. Este o revoltă pură și dezinteresată. O grijă a omului față de om.
Viața copiilor nu poate fi lăsată pe seama norocului
Am inițiat niște legi de bun simț, care vin să facă curățenie. Să prevină distrugerea destinelor, destrămarea familiilor și pierderea de vieți. A venit momentul să scoatem sălile de jocuri de noroc și casele de pariuri din drumul copiilor spre școală sau spre parc, din drumul oamenilor spre muncă. Asta vor face legile Fără păcănele lângă școli, parcuri și biserici; Fără păcănele la parterul blocurilor; Fără păcănele lângă păcănele; Fără păcănele care apar peste noapte. Vrem ca oamenii să nu mai fie agresați de reclame la orice pas, la orice meci și de aceea am inițiat legea Fără reclame la jocuri de noroc în orice spațiu public (aeroport, blocuri, tricourile fotbaliștilor etc). Toate sunt blocate în Parlament de aproape doi ani, de coaliția PSD-PNL.
“Băiatul meu a murit pentru așa ceva. Nu pot să vă spun cât de tragic este.”
Avem o datorie morală față de oameni. Un pachet de legi pe care Parlamentul și Guvernul îl datorează familiilor distruse și oamenilor care au pierdut totul pentru nimic.
Este o bătălie pe care o avem de dus împotriva unei industrii lacome, care uneori a acaparat și instituțiile care ar trebui să o controleze. O industrie care vine în Parlament și are tupeul să ne spună că „Și zahărul dă dependență”.
Marcel Ciolacu, pe vorbe, dă cu industria de pământ, dar pe fapte o protejează cu mare entuziasm. Dacă premierul PSD își dorește să rezolve cu adevărat problema, îl așteptăm să dea undă verde colegilor lui din Parlament, să trimită la vot proiectele de lege USR. Asta dacă îi pasă de viața și bunăstarea cetățenilor pe care i-a tot cocoșat cu taxe.
