Armistițiu politic pentru digitalizare: Lăsați măcar biții fară carnet de partid!
România are un Minister al Digitalizării, ANCOM, DNSC și încă o instituție special creată pentru a digitaliza țara - Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR). O instituție cu 296 de angajați, cu doi tineri vicepreședinți numiți exclusiv pe bază de carnet de partid; o instituție în care șoferul este mai bine plătit decât inginerul de sistem: primul ia 880 de euro, al doilea 670. Vi se pare aberant că avem atât de multe instituții pentru digitalizare și atât de puțin respect față de specialiști? Păi, stați, asta nu e tot!
Cu toate că avem instituții peste instituții special create pentru digitalizare, bugete enorme și promisiuni politice de ani de zile că scăpăm de dosarul cu șină în favoarea unui click din fotoliul de acasă, suntem pe ultimul loc la digitalizare dintre toate țările Uniunii Europene. Există un sistem standardizat de măsură a acestui lucru: indicele DESI. Raportat la acest sistem universal de măsură, România are 30 de puncte din 100, în timp ce media Uniunii Europene este 52. Printre variabilele care ne trag în jos sunt foarte slaba dezvoltare a serviciilor publice digitale și slaba dezvoltare a competențelor digitale ale fiecărui cetățean român. Suntem până și după Bulgaria, referință în funcție de care ne lăudăm uneori. În toată povestea asta urâtă și absolut enervantă, există și o parte bună: suntem atât de jos la acest capitol încât orice pas în față ne va aduce bani mulți, foarte mulți în economie. O creștere cu 10% a scorului general al DESI generează o creștere a PIB cu 0.65%. Dacă România ar ajunge la un indice al DESI de 90, PIB-ul ar crește cu 19,5%. Realist vorbind, sunt toate premisele ca România să poată ajunge la un indice DESI de 60, ceea ce ar genera o creștere a PIB de 6.5%. Ce ar însemna asta pentru România? Gândiți-vă că, spre exemplu, toate cheltuielile pentru învățământ se încadrează în 3% din PIB.
Nu există o altă variantă de creștere a PIB-ului în România, cu o asemenea amplitudine, decât aceasta. Orice om sănătos la cap ar începe prin a se uita ce îi lipsește României pentru a pune pe șine acest proiect, iar analiza lui ar pleca de la ce ar fi nevoie. Și de ce ar fi nevoie? De banii pentru a investi în sistemele electronice care să construiască autostrăzile digitale, de competență și decizie politică.
Să le luăm pe rând. Bani chiar avem de data asta. Și foarte mulți. Este pentru prima oară în istoria României când țara noastră primește dintr-un foc, nerambursabil, toată suma de bani pentru a digitaliza întreagă țară: România are, în PNRR, 400 milioane de euro pentru realizarea unui cloud guvernamental, adică mediul prin care autostrăzile digitale să se întrepătrundă. Sigur, PNRR-ul are o balanță foarte fină: bani vs reforme, iar unele reforme dor – eliminarea pensiilor speciale, legea salarizării unitare etc.
Cutia competenței este bogată la români, școala de inginerie software este încă foarte bună, iar ca dovadă stau inginerii software școliți în România care produc plus valoare în proiecte de anvergură pe toate continentele.
Avem, deci, două condiții bifate din trei pentru a digitaliza România.
Când vorbim despre decizia politică, însă, se deschide o cutie a Pandorei. Ne rămâne speranța. Țineți minte instituțiile despre care vă vorbeam la început? ANCOM, ADR, DNSC… Sunt instituții cu super-bugete și cu oameni plătiți mai ceva ca directorii de multinaționale. Problema este că șefii acestor instituții sunt numiți politic. Așa că în aceste instituții n-au ajuns neapărat cei mai competenți oameni, ci cei pentru care miniștri și parlamentari ai României au decis că trebuie să primească acel atractiv salariu, indiferent dacă îi recomandă vreo competență, sau nu. Cel mai recent exemplu îl reprezintă cele trei numiri pentru echipa de conducere de la ANCOM, absolut niciunul dintre cei trei nu are competențe tehnice în domeniu.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Și nu este singura mare problemă aici. După ce s-au luptat între ele cine ce atribuții să primească, instituțiile statului - ADR, MCID, STS, SRI - într-un final, acestea s-au împărțit. Dar, au rămas împărțite și neimplementate pentru că cei care au fost numiți politic nu prea pricep ce au de făcut. Aici o scurtă paranteză: există un proiect de lege pe care l-am inițiat, asumat de USR, care prevede depolitizarea ANCOM prin introducerea unor minime experiențe tehnice și stabilirea unor incompatibilități cu funcțiile politice, dar a fost respins la Senat și zace în sertar la Camera Deputaților.
Culmea absurdului este că Executivul Ciolacu a făcut bugetul din 2024 bazându-se pe bani imaginari veniți din digitalizarea pe care nu s-au apucat să o facă.
Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR) trebuie să implementeze, să opereze, să administreze tehnic și să integreze Cloud-ul Guvernamental. În interiorul guvernului, semnificația acestui proiect major pentru România este încă aceea a unui nor colorat de copii. În realitate, acest cloud în fapt este mediul digital prin care instituțiile publice să interacționeze electronic între ele: să se interogheze una pe alta și să își obțină în mod automatizat, prin rețele de telecomunicații, printre altele, ceea ce acum oamenilor li se cere să își aducă singuri în dosare, adică fix alte documente emise de același stat român, ale cărui instituții nu au capacitatea să vorbească electronic aceeași limbă. Pentru asta, actualele software-uri, care acum rulează pe vreun server prăfuit de sub vreo scară cu mulți păianjeni, ar trebui inventariate, actualizate, mutate pe un mediu virtual, utilizate uniform și făcute să vorbească cu altele, după care să genereze funcționalități de software as a service, peste platforme inteligente pe care să se dezvolte conținut dinamic. Unde suntem acum în povestea asta? La minus infinit, mult sub nivelul marii...în multe cazuri nu se mai știu nici datele de conectare la serverele respective, nici cine le administrează, nici ce rulează pe ele, nici ce e mutabil în cloud și ce nu, nici ce impact are mutarea în funcționarea instituției respective. Iar în modul în care este gestionată digitalizarea, suntem pe drumul de a pierde 400 milioane de euro din PNRR, unica șansă de conecta în scurt timp România pe autostrăzi digitale, unica șansă de a crește PIB-ul cu atât de multe procente îndelung discutate.
Pe final, dându-mi jos din cap pălăria de parlamentar și punându-mi-o pe cea de inginer în rețele și software de telecomunicații, cu un doctorat în rețele inteligente cu procesare bazată pe conținut, cer permisiunea cititorilor de a centraliza câteva soluții de creștere a indexului DESI, desigur sub condiția înțelepciunii clasei politice care să instrumenteze implementarea acestora:
- Identitate electronică, parolă unică, semnătură digitală;
- Aplicații de self-service în zona serviciilor financiare, medicale, sociale, imobiliare, transport;
- Document unic de identificare din partea statului român și refacerea tuturor formularelor de completat, prin orice metodă, la interacțiunea cu statul român și care adesea solicită informații redundante (de ce este nevoie de dată nașterii cerută separat, dacă e deja completat CNP-ul?);
- Platforme de tip one-stop-shop pentru obținerea de autorizații, depuneri declarații fiscale, cereri către diverse instituții ale statului. Într-o simplă oprire la benzinărie trebuie să poți depune la orice roboțel o solicitare către orice instituție a statului român care să îți fie procesată până termini de alimentat;
- Centralizarea informațiilor într-o bază de date comună tuturor instituțiilor publice și functionalizarea legii interoperabilității;
- Instruirea înspre digitalizare la locul de muncă;
- Sprijin pentru firmele care oferă angajaților formare în tehnologia informației și comunicațiilor la locul de muncă;
- Toți absolvenții de școală generală trebuie să aibă competențe digitale medii;
- Scăderea decalajului digital între zonele urbane și zonele rurale.
Pentru toate acestea, România are nevoie în funcții atât de critice de oameni competenți. România are nevoie de un armistițiu al tuturor partidelor politice pentru digitalizare în care politicul să nu mai decidă angajări, o asumare pentru premierul și președintele României astfel încât biții să nu mai aibă culoare politică, ci să fie lăsați sub controlul diferenței de potențial aplicată sarcinilor electrice în mișcare.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
