Editorial O (singură) întrebare
- Ați declarat, în legătură cu tragedia de la Piatra Neamț, "există și un vinovat moral, autoritățile locale pesediste. E un adevăr care trebuie spus: au aplicat după ureche măsurile de la centru". În legătură cu Sibiul, domnul președinte, campion pe țară la infectări - cine este vinovatul moral de acolo?
- Cred că acolo lucrurile s-au mișcat prea încet și, din păcate, a fost nevoie de un impuls venit de la centru pentru a accelera un pic decizia de carantinare (...). Persoane cu putere de decizie au fost fie eliberate din funcție, fie au renunțat la funcție și cu siguranță se vor găsi alții, care lucrează mai concret, mai aplicat și mai eficient.
- Dar, dacă îmi permiteți, așa cum ați așezat responsabilitatea politică la Neamț în sarcina autorităților locale pesediste, aici nu vorbim de autoritățile locale liberale? N-am înțeles, dacă-mi permiteți, răspunsul.
- Era vorba de o întrebare.
Întrebarea colegului Dan Tăpălagă, adresată președintelui Iohannis într-o conferință de presă organizată marți la Cotroceni, se numește în jargon gazetăresc "follow-up question": atunci când interlocutorul pare să ocolească răspunsul direct, insiști, continui să urmărești firul logic. Cum convenția de la conferințele Administrației Prezidențiale e ca fiecare ziarist să pună o singură întrebare, cea care insista asupra nuanțelor a rămas însă în suspensie.
Și, din nefericire, nuanțele sunt al naibii de importante în cazul de față: 10 oameni au murit în noaptea incendiului din secția de Terapie Intensivă a Spitalului Județean din Neamț, una dintre persoanele rănite s-a prăpădit la câteva zile după aceea, iar medicul de gardă în momentul accidentului se află la tratament în Belgia. Cel puțin douăsprezece familii, adică, ale căror vieți nu vor mai fi vreodată la fel, fără să le mai punem la socoteală pe cele cinci familii ale altor răniți (deși ar trebui).
Când se produce o nenorocire de asemenea dimensiuni, Guvernele din state funcționale pleacă - e un minim gest prin care elita politică admite că a eșuat în a asigura cetățenilor (tuturor cetățenilor!) câteva drepturi fundamentale. Printre cele, garantate de Constituția României, despre care ar fi vorba în cazul de față: dreptul la viață și integritate fizică și psihică, dreptul la ocrotirea sănătății, dreptul la muncă și protecția socială a muncii ("Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților").
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Morții PSD-iști
Din mai multe rațiuni - alegerile parlamentare au loc în mai puțin de o lună, o eventuală demisie e de presupus că ar încurca și mai abitir eforturile anti-COVID, un prim cabinet Orban a picat în februarie, dar a picat tot în picioare -, e cât se poate de limpede că acest Guvern își va vedea în continuare de treabă.
De ancheta propriu-zisă asupra celor întâmplate se ocupă Parchetul General - aceeași instituție care, din septembrie încoace, n-a lămurit condițiile în care mașina ministrului transporturilor, Lucian Bode, a intrat pe contrasens și a provocat un grav accident de circulație.
A trata în cheie electoral-politicianistă o catastrofă sanitară și instituțională, însă, invită întrebări incomode precum cea consemnată la început și comparații așijderea: căci, la fel cum oficialitățile locale PSD din Neamț sînt considerate responsabile, ar putea fi considerate responsabile și cele PNL din Suceava, unde Spitalul Județean a fost pentru o bună bucată de vreme un imens focar de infecție cu SARS-CoV-2: câți oameni au murit acolo până când "a fost nevoie de un impuls venit de la centru pentru a accelera un pic decizia de carantinare"?
Abrupt spus, pacienții care au ars de vii în secția de Terapie Intensivă a Spitalului Județean din Neamț nu sunt morții Consiliului Județean al PSD-ului. Cum nu sunt nici cei ai Direcției locale de Sănătate Publică, pe care o conduce un membru al PNL.
Ghemul de interese divergente, de fonduri care nu pot asigura funcționarea cumsecade a unui spital construit acum câteva zeci de ani și de regulamente, legi și directive care se schimbă cum bate vântul, ghemul acesta, zic, e dureros și exasperant de transpartinic.
Exasperările unor funcționari guvernamentali sau ale președintelui Iohannis, atunci când se văd confruntați cu demnitari ai opoziției care refuză public - și zgomotos - să poarte măști de protecție ori să aplice restricții de circulație sunt, până la un punct, de înțeles.
Atâta doar că binele comun, unul dintre scopurile majore ale oricărei guvernări, n-are carnet de partid și nici vreun obiectiv de atins la 6 decembrie. Oamenii știu, cu asupra de măsură, pe pielea proprie dacă le merge bine sau nu. Iar dacă "domnii de la centru" se pun de acord sau nu asupra căilor de urmat (deși ar fi trebuit s-o facă deja) e cu totul irelevant atunci când îți moare bunica, arsă de vie, la spital.
Cinism și letargie
Catastrofele recente din sistemul sanitar - Maternitatea Giulești, Colectivul, Spitalele Județene din Suceava și Neamț - sunt, din păcate, parte a unei mult mai lungi tradiții locale. Îi putem spune, grăbit, soluția "scapă cine poate": în grade diferite, dar în mod constant, ea a fost pusă în practică, dacă e să fim sinceri, de la începuturile asistenței medicale asigurate de stat încoace.
Cele trei bezmetice decenii scurse după 1989 n-au făcut decât să exacerbeze tendințe cu mult mai vechi și mai păcătoase, adică. Și nu există, trebuie s-o spunem foarte limpede, o soluție-minune, care să poată da rezultate de azi de mâine.
La fel de limpede ar trebui spus că a alege între "domnii profesori" cu o slujbă la spital, una la clinica privată și cu un carnet de partid și între cei convinși că "sănătatea e un serviciu, nu un drept" nu reprezintă o alegere.
Ambele așa-zise viziuni de mai sus nu fac decât să hrănească cinismul celor cu putere de decizie - cu consecințele pe care le vedem și cu cele pe care le vom mai vedea - și letargia celor fără putere.
Vorbeam nu mai departe de săptămâna trecută de criza de încredere care amenință eforturile de combatere a răspândirii coronavirusului. Așadar, o (singură) întrebare: dacă intri în spital cu SARS-CoV-2 și știi că riști să ieși într-o urnă, chiar se mai poate mira cineva când unii aleg să se ferească de COVID cu "uleiuri esențiale" și cu ceai de sunătoare?
