Avem foarte multe de făcut la nivel de legislație. Unele legi trebuie adaptate la realitățile sociale actuale, altele - necesare - lipsesc cu desăvârșire. Deși se spune că în Parlament se doarme, dacă îți propui chiar să faci ceva, munca nu se termină niciodată. În primul an din mandatul meu de parlamentar, am învățat că cele mai importante legi sunt cele scrise pentru oameni. Cele care provin din discuțiile cu cetățenii.
Pe de-o parte, ele răspund unor nevoi reale ale oamenilor pe care îi reprezentăm. Pe de altă parte, doar ascultându-i pe români vom dărâma zidurile neîncrederii, la care s-a zidit cu drag și spor mai bine de trei decenii. E vital să facem asta în țara în care nivelul de încredere în Parlament, instituția fundamentală a democrației, este cu o singură cifră, iar populismul extremist prinde aripi.
De unde a plecat totul
Țin audiențe săptămânal. E una dintre părțile preferate din fișa mea de post, ca deputat. Nu doar pentru că e o chestiune de normalitate, ci și pentru că îmi permite să simt pulsul cetățenilor și, mai ales, să le rezolv problemele cu care se confruntă. Măcar atunci când soluția depinde de mine.
În urmă cu câteva săptămâni, am primit în audiență un domn din Constanța. Mi-a scris pe Facebook, i-am răspuns, s-a urcat în mașină și a condus până la București doar pentru această discuție. Mi s-a părut un gest ieșit din comun de generos și un semn de încredere. S-a dovedit a fi unul dintre “înapoiații în România”, după cum îi caracterizează unii pe românii care revin acasă după ani de studiu și/sau de muncă în diaspora. Cu soția cetățean străin. Iar coincidențe nu s-au oprit aici și mi-am dat seama că ne unesc multe experiențe și sentimente. I-am spus, mai în glumă, mai în serios: “mă bucur că nu sunt singurul nebun de România”.
Am stat de vorbă mai bine de o oră despre experiența întoarcerii sale acasă și șocurile cu birocrația românească absurdă. Cum era plimbat de la ghișeu la ghișeu și trimis de la un xerox la altul de funcționari morocănoși, până se termina programul de lucru și apoi era nevoit să revină și să o ia de la capăt cu bătăile de cap și cu cozile. Pe banii și pe nervii lui.
Mi-am amintit cu acest prilej ce-mi răspund românii din diaspora, iar și iar, la întrebarea mea obsesivă: “De ce nu reveniți acasă?” Răspuns: “Pentru că în România nu suntem tratați cu respect”.
Mi-am notat fiecare problemă cu care se confruntase constănțeanul după revenirea acasă și am pornit să caut soluții. Primul pas: am depus întrebări/interpelări parlamentare pentru fiecare subiect în parte. Este un instrument extrem de util, deși prea puțin folosit. Eu am depus aproape 200 de la începutul mandatului meu și voi continua să o fac, ori de câte ori voi identifica un subiect de interes pentru cetățeni la care instituțiile statului pot și trebuie să răspundă.
Pasul doi: am identificat problemele care pot fi corectate prin intervenții legislative și am început să lucrez la ele. Astfel că zilele trecute, după ce am terminat de scris o nouă propunere legislativă, am discutat-o cu ceilalți parlamentari și am obținut semnături de la 25 de deputați. Am depus apoi proiectul alături de colegele mele liberale Maria Gabriela Horga și Diana Morar.
Mai puțină birocrație înseamnă mai mult respect pentru cetățeni
Dacă va deveni lege, această propunere va rezolva mai multe probleme. Mai întâi, toate instituțiile publice vor fi obligate să pună GRATUIT la dispoziție formularele solicitate cetățenilor, atât în format fizic, cât și online. La ghișeu și pe site. Așa că nu vor mai exista situații în care, așa cum i s-a întâmplat domnului din Constanța, să mergeți la o instituție publică și să aveți următorul dialog: „Formularul x îl aveți?” “Nu, de unde aș putea să îl am?” “Îl găsiți pe site. Mergeți să îl descărcați și reveniți.”
Legea nr.267/2021, recent promulgată de Președintele României și inițiată de colegul meu George Tuță, rezolvă problema copiilor după documentele emise de autorități publice. Dar, de multe ori, un dosar nu conține doar astfel de documente. Așa că am inclus în această propunere legislativă prevederea ca orice copie solicitată (altele decât cele după documente emise de statul român) trebuie realizată gratuit de autoritatea care o solicită. Așa că veți scăpa și de celebrele xeroxuri de la colț sau chiar din incinta instituției, care au tarife “de proximitate” și profită de urgențele cetățenilor.
Toate aceste prevederi vor fi aplicabile și persoanelor juridice de drept privat cu statut de utilitate publică sau autorizate să presteze un serviciu public. Cel mai la îndemână exemplu este cel al universităților private, care vor fi obligate să fotocopieze gratuit toate documentele solicitate pentru înscrieri sau diverse alte proceduri.
Sigur, mai avem mult până birocrația românească va capitala definitiv. Dar schimbările mari se fac (și) în pași mici. Este, până la urmă, de bun simț ca o instituție care solicită cetățenilor o serie de documente și proceduri să pună la dispoziție în mod gratuit infrastructura necesară pentru a le completa și depune.
Îi mulțumesc domnului din Constanța care a ales să conducă peste 200 de kilometri pentru a veni în audiență să-și spună oful. Este un gest de asumare și de implicare, pentru că datorită lui (și a parlamentarilor care, sper, vor vota această propunere), milioane de cetățeni vor putea, peste câteva luni, să își rezolve mai repede și mai simplu diverse proceduri administrative. Și vor economisi nu doar bani, ci și ore prețioase pe care acum le pierd pe drumuri inutile. În egală măsură, statul român va putea oferi servicii eficiente și de calitate, inclusiv românilor care aleg calea grea a întoarcerii acasă.
În final, îi mulțumesc constănțeanului nostru mai ales pentru încredere. Într-o perioadă complicată, în care actorii de pe scena politică livrează dezamăgiri pe linie, după trei decenii adesea ratate, a fost curajos să creadă că gestul lui va putea schimba ceva. Am încredere că toți colegii mei parlamentari, indiferent de partid, vor înțelege importanța schimbărilor propuse.
Este un moment bun să ne asumăm să fim mereu conectați cu cei în slujba cărora suntem. Să facem legi pentru cetățeni. Să îi auzim, să îi ascultăm, să îi înțelegem. Și să facem ceea ce trebuie.
