Noi riscuri în domeniul reglementării riscului
LONDRA - În 1995, când am preluat responsabilitatea supravegherii băncilor din Marea Britanie, un bătrân înțelept de la Banca Angliei (BoE) m-a avertizat că va fi o sarcină fără multe satisfacții. Ziarele nu publică niciodată titluri de genul „ Săptămâna asta, toate băncile din Londra sunt sigure și solide.” Însă, dacă apare o problemă, este aproape întotdeauna văzută ca un eșec al supravegherii.
Autoritățile de reglementare sunt prinse la mijloc între așteptări contradictorii. Băncile vor să fie lăsate în pace, exceptând cazurile când au nevoie de ajutor. Consumatorii și reprezentanții lor politici vor ca autoritățile de reglementare să cunoască fiecare tranzacție și să fie gata să intervină în timp real oricând apare o dereglare. În anii premergători crizei financiare din 2008, pendulul s-a deplasat spre capătul neintervenționist al spectrului. Astăzi, „intruziune” are o conotație pozitivă în vocabularul autorităților de reglementare. Însă există nevoia de a păstra un echilibru.
Un alt lucru pe care mi l-a spus bătrânul înțelept a fost că singurul mod de a avea știri pozitive despre supraveghere este dacă avertizezi că urmează necazuri. „Autoritățile au avertizat astăzi că…” este o bună introducere de articol în Financial Times sau Wall Street Journal. Redactorii simt o mare mulțumire când își îngrijorează cititorii.
În ultimul timp, autoritățile de reglementare financiară și instituțiile financiare internaționale au urmat frecvent acest sfat. Așa cum spunea într-o conferință recentă William Coen, secretar general la Basel Committee, citându-l pe fostul președinte al Rezervei Federale a USA, Ben Bernanke, „pentru cei care contribuie la menținerea unui sistem financiar solid, dușmanul este uitarea.” Coen a spus în continuare că „riscul apariției unei crize financiare viitoare crește cu timpul.”
Banca Centrală Europeană (ECB) a intervenit cu îngrijorări mai concrete: „Vulnerabilitățile din piețele financiare continuă să se acumuleze între zone de supraevaluare și prime de risc globale scăzute.” ECB este preocupată în special de reacția zonei euro la dificultățile de pe alte piețe. Această îngrijorare îi are în centrul său pe administratorii de active: fondurile de investiții din zona euro sunt vulnerabile la „șocurile potențiale de pe piețele financiare globale.”
BoE are îngrijorări similare despre prețul riscului. Pe blogul său, „Bank Underground”, care a devenit rapid una dintre cele mai interesante publicații ale BoE, poate fi găsită o analiză a evoluției primelor de risc. Aceasta arată, cu ajutorul prețurilor la swapurile pe riscul de credit, că investitorii acceptă compensații mai reduse pentru a suporta un anumit nivel de risc: compensația pe unitatea de risc de credit a scăzut cu 20% față de începutul lui 2016. Similar, prima de volatilitate, definită ca preț al opțiunilor care asigură împotriva scăderii indexului bursier s-a redus considerabil. Privind în urmă, evaluarea eronată a riscului a fost un semnal de alarmă puternic pe care autoritățile de reglementare și investitorii l-au ignorat în perioada premergătoare crizei din 2008.
Fondul Monetar Internațional a intervenit și el. Deși analiza sa din octombrie, World Economic Outlook, prezenta o imagine pozitivă a creșterii economice globale, FMI avertizează acum că economia lumii este „vulnerabilă la o înăsprire bruscă a condițiilor financiare” și că „valoarea acțiunilor pare exagerată pe unele piețe.” În acest context, „unele piețe” este codul folosit de FMI pentru SUA. Partea reprezentată de piața SUA în valoarea totală a acțiunilor la nivel mondial este la cel mai mare nivel din toate timpurile - o statistică remarcabilă dacă luăm în considerare declinul SUA ca pondere în activitatea economică globală.
Cum trebuie să privim toate aceste avertismente? Sunt autoritățile de reglementare într-adevăr neliniștite sau doar își păzesc spatele? O idee încetățenită printre autoritățile de reglementare este că e mai bine să poți să spui „v-am zis noi” dacă ceva merge rău și că nu sunt multe efecte negative dacă emiți ocazional avertizări sumbre. Jurnaliștii se uită rareori în urmă să verifice dacă se îndeplinesc predicțiile sumbre ale autorităților. Și chiar dacă verifică, autoritățile pot întotdeauna să pretindă că răul a fost evitat tocmai fiindcă ele au avertizat despre existența riscurilor.
Dar procentul de avertismente din ultimele săptămâni este în creștere. Trebuie oare să ne neliniștim și să ne pregătim pentru furtună?
E greu să știi sigur, dar motivele de îngrijorare se multiplică. Chiar dacă fiecare piață emergentă cu probleme - Venezuela, Turcia, Brazilia, Argentina - are caracteristicile ei distincte, începe să se întrevadă un model. Dolarul în creștere și fuga capitalurilor spre SUA accentuează problemele auto-generate ale acestor țări. Și, chiar dacă creșterile ratei dobânzilor ale Fed au fost anunțate cu grijă în avans, există încă îngrijorarea că înăsprirea dorită a condițiilor de pe piața de credit nu s-a produs încă și că, dacă se va produce, anumiți creditori se vor trezi că sunt prea expuși.
Apoi, există riscul unui război comercial. Organizația Mondială a Comerțului a avertizat (în sfârșit) că intensificarea războiului tarifelor vamale ar putea determina o scădere bruscă a comerțului. Acest lucru ar însemna o lovitură serioasă pentru economia Chinei care deja încetinește semnificativ din alte motive.
După o perioadă benignă, riscurile din economia globală înclină balanța spre recesiune. Singura veste bună este că, dacă se pregătește o recesiune (sau mai probabil o perioadă de creștere economică mai slabă), băncile sunt mult mai puternic capitalizate decât erau data trecută. Suntem însă mai puțin siguri cu privire la sistemul bancar alternativ. Urmează poate să aflăm dacă noii creatori de credit, dintre care unii nu trebuie să funcționeze sub un sistem riguros de reglementare a capitalurilor, au evaluat corect riscurile.
