Miza scandalului Ghiță – SRI
Este evident că dezvăluirile lui Sebastian Ghiță reprezintă un amestec manipulator de frânturi de adevăr, exagerări și minciuni sfruntate (povestea despre aducerea în țară a lui Nicolae Popa, de exemplu).
Este evident că motivația dezvăluirilor pe care le face o reprezintă frustrarea că a fost abandonat în mâinile justiției. Este evident că tot ce a arătat până acum nu reprezintă probe indubitabile care să demonstreze că relația sa cu generalul Coldea, numărul doi din SRI până ieri, era foarte apropiată, chiar una de complicitate.
Cu toate acestea, știm deja despre Sebastian Ghiță suficient de multe lucruri care să justifice o schimbare importantă în Serviciul Român de Informații. Indiferent dacă fugarul va mai face dezvăluiri sau nu, datele existente sunt de ajuns pentru demararea unei investigații interne, urmată de măsuri drastice care să prevină repetarea unui caz similar.
Există două mari calupuri de informații publice care sugerează cu suficientă forță că relația Ghiță – SRI a fost una malignă.
Primul calup conține contractele pe care firmele din imperiul Ghiță le-au încheiat cu foarte multe instituții ale statului român, printre care și SRI, STS, Ministerul de Externe, Administrația Penitenciarelor, Agenția de Cadastru, Administraţia Apele Române, ANCOM, Ministerul pentru Societatea Informaţională, Ministerul Educaţiei, Tribunalul Bucureşti și alte câteva zeci de instituții. Vorbim de sute, dacă nu mii de contracte, cu o valoare cumulată de sute de milioane de euro. Dar vorbim și de servicii care vizează domenii extrem de sensibile, din zona siguranței naționale.
A doua categorie de informații o reprezintă faptele ilegale de care îl acuză procurorii anticorupție. Infracțiunile pe care i le atribuie DNA acoperă toată gama de articole din Codul Penal asociate corupției plus multe altele: dare de mită, cumpărare de influenţă, evaziune fiscală, şantaj, spălare de bani, folosirea de informaţii nepublice, complicitate la schimbarea destinatiei fondurilor UE, coruperea alegătorilor la alegerile parlamentare din 2012 și la cele prezidențiale din 2014.
Dacă punem cap la cap cele două tipuri de informații publice, ambele furnizate de statul român, verdictul este necruțător: instituții vitale ale statului s-au lăsat excvate de sume colosale de către un grup mafiot aflat, total, sub controlul unui singur om: Sebastian Ghiță.
Și dacă nu este ofițer acoperit, după cum lasă chiar el să se înțeleagă, Serviciul Român de Informații este obligat să dea explicații: Cum a fost posibil ca o instituție angrenată puternic în lupta anticorupție să facă afaceri cu un grup mafiot (potrivit DNA)?
Știau la acel moment ceea ce procurorii anticorupție ne spun de vreo doi ani încoace? Dacă da, de ce au mers mai departe cu contractele? Dacă nu au știut, cum a fost posibil așa ceva, cu atât mai mult cu cât era vorba de unul dintre furnizorii lor?
Dar și toate celelalte instituții care au făcut afaceri cu rețeaua lui Ghiță ar trebui să spună dacă au fost avertizate asupra suspiciunilor care planau asupra acestor firme. Nu ar fi fost o premieră.
Dacă ne amintim, când Gruia Stoica a vrut să cumpere CFR Marfă, Traian Băsescu a declarat public că ”această privatizare va face, mai devreme sau mai tarziu, obiectul unei anchete a DNA-ului.” Este greu de crezut că informațiile pe care se baza fostul președinte nu veneau de la servicii. Și există și o justificare. În domenii sensibile, asocierile stat-privat trebuie analizate cu maximă atenție.
Au informat și despre riscurile unei asocieri cu Sebastian Ghiță? Se pare că da, câtă vreme, în aceeași conferință de presă în care a vorbit de Gruia Stoica, Traian Băsescu l-a amintit și pe prietenul lui Victor Ponta.
”Nu vreau sa-l supar pe domnul Ghiță, care va sări să-și apere partenerul care întâmplător a suplimentat cu vreo 30 de milioane de euro bugetul pentru securizarea frontierei, dar, mă rog, asta-i altă socoteală. Și poate este bine ca domnul prim-ministru să aibă în vedere că nu-i bine să-ți legi de picioare un Ghiță.”
Nu a fost nici prima, nici ultima oară când președintele de atunci a dat de înțeles că Ghiță este favorizat. Întrebarea, după cum spuneam și mai sus, este: cei ce l-au informat pe președinte i-au informat și pe șefii altor instituții care se pregăteau să semneze contracte cu Ghiță? Dacă da, de ce au fost ignorate avertismentele și cine răspunde pentru asta? Dacă nu, de ce nu?
Răspunsurile la întrebările de mai sus sunt mult mai relevante decât rezolvarea dilemei ”a fost, sau nu, generalul Coldea în vacanță, în Seychelles, cu Sebastian Ghiță?” Ele vor cântări greu în verdictul final: a fost protejat Ghiță de unul sau mai mulți oameni din SRI, pe cont propriu, sau a fost protejatul instituției?
Dacă primul este cel corect, pe lângă pedepsirea exemplară a celor vinovați, actuala conducere este obligată să răspundă și la întrebarea ”Cum a fost posibil ca restul instituției să accepte comportamentul discreționar al unor șefi?” și implicit să găsească soluții pentru ca, pe viitor, instituția să poată bloca și sancționa comportamentul abuziv al unora dintre conducătorii ei, indiferent cât de sus s-ar afla în ierarhie.
Dacă al doilea răspuns este cel corect, iar Sebastian Ghiță a fost protejat instituțional de SRI, lucrurile sunt mult mai grave. În numele cărei legi, a căror regulamente, a fost posibil așa ceva? Au intrat profiturile rețelei Ghiță în conturile instituției, sau au finanțat operațiuni speciale, așa cum se întâmplă adesea și în alte țări în cazul firmelor acoperite? Iar dacă firmele lui Ghiță au fost create și au operat legal, cum rămâne cu ilegalitățile pe care le-au comis, potrivit DNA?
În această variantă, este foarte interesant ce se va întâmpla cu Florian Coldea. Dacă a fost într-adevăr în vacanțe cu Ghiță și nu va putea dovedi că și-a plătit singur cheltuielile sau, mai grav, că a primit și alte lucruri de la inculpatul fugar, lucrurile sunt încheiate definitiv pentru el, în cel mai dezonorant mod posibil. Sunt șanse mari să ajungă în fața procurorilor.
Dar dacă poate proba că nu a primit nimic de la Ghiță și că nu a făcut nimic pentru protejarea acestuia sau pentru ascensiunea grupului său de firme, tot va fi înlăturat? Cel mai probabil, da.
Și nu atât pentru că că s-a împrietenit cu unul dintre acoperiții instituției, ci pentru modul în care a gestionat operațiunea. Respectarea legii și discreția sunt elemente esențiale ale unui astfel de demers. Amândouă au fost încălcate grosolan. Sebastian Ghiță mai avea puțin și își tatua pe frunte ”SRI SRL.”
De aici derivă următoarea întrebare. Se va opri acest scandal la înlăturarea lui Florian Coldea sau îi va implica și pe alți actuali sau foști șefi din serviciu? Totul depinde de ce va declara Florian Coldea, de cât va fi dispus să ia asupra sa, dar și de cât adânc va săpa comisia de verificare.
Acest ultim aspect este extrem de important. Modul în care SRI va gestiona această criză, onestitatea și profesionalismul cu care își va analiza propriile erori și mai ales soluțiile pe care le va implementa pentru a evita repetarea în viitor a unui caz similar va fi urmărit cu maximă atenție de toți partenerii strategici ai României. Există și un cadru formal în care acest incident ar putea fi analizat alături de serviciile de informații aliate.
Dacă se va dovedi că a fost vorba de o eroare de management de proporții, sau de favorizarea unui grup mafiot, sau de incapacitatea instituției de a se proteja de acțiunile unora dintre liderii săi, încrederea partenerilor în SRI va fi în mod cert afectată.
Singurul lucru pe care îl poate face instituția pentru a limita pagubele este să demonstreze, cu fapte concrete, seriozitate maximă în analiza incidentului și în corectarea rapidă și fermă a disfuncționalităților.
Nu este exclus ca reacția partenerilor să vizeze și alte servicii de informații din România. Nu este primul caz de la noi în care ”acoperiți” mai mult sau mai puțin oficiali au încălcat legea și au ajuns pe mâna procurorilor anticorupție. Unii dintre ei cu legături solide cu Rusia. Și chiar dacă nu a demonstrat nimeni că sprijinul pe care l-au primit acești ”acoperiți” din partea unui serviciu de informații a fost, de fapt, cumpărat cu bani grei, ca la piață, și nu servea cu nimic intereselor serviciului, ci doar buzunarele șefilor, legăturile acestea extrem de periculoase nu au scăpat unora dintre aliații noștri.
Dacă serviciile de informații vor înțelege ce trebuie din episodul Ghiță, dacă vor înceta să se mai crească sau să ajute grupuri mafiote cu ambiții de monopoluri naționale, dacă își vor păstra operațiunile speciale în limitele legii și le vor ține la dimensiuni care să le asigure discreția, eficiența și care să nu perturbe piața pe care activează, vor ieși întărite din acest episod. Iar România va avea de câștigat.
Dacă vor ascunde gunoiul sub preș și de mâine o vor lua de la capăt cu alți Ghiță nu vor face decât să pună în pericol și mai tare România, șubrezind atât relația de încredere cu cetățenii, reparată cu greu după trădările din perioada comunistă, dar și puntea de legătură cu partenerii strategici, singura pe care contăm pentru protecție în fața dușmanilor din exterior.
