Pentru ce va intra în istorie Tudorel Toader
Uitați-vă la Tudorel Toader, ministrul Justiției și o să înțelegeți de ce România a fost cea mai pârlită și mai opresată țară din blocul comunist și de ce astăzi se zbate să se reîntoarcă în izolarea și mizeria ceaușismului. Pentru că până și oamenii mai răsăriți care au reușit să ajungă în poziții de conducere au ales să se facă preș în fața celor mai distructivi politruci.
Este plină istoria ultimilor 70 de ani de oameni cu carte care, în loc să-i lumineze și să-i tempereze pe ticăloșii ajunși și rămași la putere prin fraude și teroare, și-au folosit abilitățile pentru a ridica la rang de artă minciuna, sărăcirea și înfometarea populației, transformarea Justiției în câine de pază al nomenclaturii și în instrument de înăbușire a vocilor critice.
Istoria nu îl poate despărți pe Ceaușescu nu doar de Bobu și de Postelnicu ci și de Dumitru Popescu ”Dumnezeu”, de Gheorghe Rădulescu, de Iulian Mincu și de mulți alți slujitori obedienți care nu trecuseră degeaba prin facultăți. Așa cum nici pe ilustrul profesor și judecător constituționalist Tudorel Toader nu îl va mai putea despărți cineva vreodată de Liviu Dragnea și de Călin Popescu Tăriceanu.
Deși liderii coaliției de guvernare nu beneficiază încă de conjunctura istorică și de complicitatea instituțională care l-au ajutat pe ”odios” să reziste 25 de ani la putere, servanții lor fac tot ce ține de ei pentru a le așterne la picioare propria ”Epocă de Aur”, în care minciunile repetate cu nerușinare la televizor să înlocuiască realitatea. Toader s-a lipit de Dragnea și Tăriceanu ca marca de scrisoare. Când iureșul în care suntem prinși acum va deveni și el istorie, din reputația constituționalistului Toader nu va mai rămâne decât praful.
Vi se pare exagerată paralela? Nu este! Exagerată este doar îndrăzneala ministrului justiției de a copia o practică tipică statelor totalitare, în care un demnitar își permite să inventeze și să comunice public fapte care nu au nici cea mai mică bază reală. Și tot ca în statele totalitare, unde miniștrii nu dau socoteală în fața cetățenilor, Toader a făcut-o fără nici cea mai mică temere că va fi sancționat. Pentru că tipul de sentință care l-ar putea exclude din guvern, cea politică, se află exact în mâinile omului pentru care și-a pătat încă o dată numele, Liviu Dragnea.
Ce a făcut Toader, concret? În primul rând, a declarat că procurorul Mircea Negulescu face denunțuri împotriva șefei DNA, Laura Codruța Koveși. ”Adevărul începe să iasă la suprafață,” a adăugat triumfător ministrul Justiției. Faptul că fostul rector al Universității ”Alexandru Ioan Cuza” își permite să echivaleze un denunț cu un verdict de vinovăție, mai e cum mai e. Dar denunțul anunțat cu satisfacție de Toader nu există! Ministrul Justiției a mințit, pur și simplu.
Fostul procuror al DNA Prahova, Mircea Negulescu l-a contrazis, miercuri seara, pe Toader: „Nu am calitatea de martor protejat în niciuna din cauzele de la ICCJ și ceea ce mă uimește este că domnul ministrul al Justiției a intrat în acest joc al manipulării și vorbește despre un eventual denunț pe care eu l-aș fi făcut împotriva doamnei procuror-șef. Dacă chiar ar fi fost așa, atunci ministrul Toader a comis o infracțiune dezvăluind o sursă protejată.”
Nu a fost singura încercare de manipulare a lui Toader. El a anunțat că a cerut Consiliului Superior al Magistraturii să sesizeze Inspecţia Judiciară ”pentru a verifica eventuale acte şi fapte de natură să încalce independenţa procurorului Elena Iordache”, magistratul care instrumentează dosarul fostului procuror-şef al DNA Ploieşti, Lucian Onea. Ministrul a validat, implicit, existența unor presiuni exercitate asupra Elenei Iordache: ” Nu am aflat doar din spațiul public, deși ar fi suficient și așa ceva.”
Ca și Mircea Negulescu, Elena Iordache l-a contrazis pe Toader:”Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, domnul Augustin Lazăr, nu a exercitat vreo presiune sau amenințare, nu a avut atitudini contrare Codului Deontologic al Magistraților față de persoana mea, în referire la cauza mediatizată în presă.”
De ce și-a făcut țăndări ministrul Justiției bruma de credibilitate care i-a mai rămas, inventând un denunț împotriva lui Koveși care nu există și declanșând un control a cărui utilitate este contestată chiar de către presupusa victimă a presiunilor? Pentru că a vrut să-și ajute șeful, Liviu Dragnea, cu o diversiune mediatică care urmărește mai multe scopuri.
Să acopere scandalul din ce în ce mai costisitor cu Pilonul II de pensii, dar și noua criză internă din PSD, declanșată de racolările de parlamentari pe care le fac Mihai Tudose dar și alți lideri locali pentru noul UNPR, condus de Victor Ponta. Dar cel mai important, să furnizeze un scandal public legat de Justiție care să-i servească lui Dragnea ca pretext de victimizare în momentul în care va fi pronunțată sentința în dosarul angajărilor fictive.
Nevoia de a muta din nou discuția publică dinspre problemele guvernării spre Justiție a fost explicată chiar de către Liviu Dragnea, miercuri seara, într-o intervenție telefonică intempestivă, la Antena 3. Exasperat că discuția în platou se concentra pe Pilonul II, șeful PSD a ținut să îi reamintească lui Mihai Gâdea care este narațiunea agreată.
”Ideea de a răsturna guvernul este de fapt ideea de a rupe majoritatea parlamentară în ideea de a bloca finalizarea procesului de aprobare și publicare a legilor justiției și de modificare a codurilor penale. Pentru că o dată aceste modificări promulgate (…) îi va pune să dea socoteală pe toți cei de care știm și de care încă nu știm. Vor da socoteală pentru că vor exista instrumentele legale care să fie folosite. Despre protocoalele secrete, aici este vorba de o ilegalitate crasă iar cei care le au semnat trebuie să plătească, să plătească serios.”
După care a continuat reluând minciunile lansate cu câteva ore în urmă de ministrul Justiției: ”Ați văzut acestă acțiune a doamnei procuror de la Parchetul General. Sunt mulți procurori curajoși. Informațiile care au ieșit referitor la presiunile inimaginabile care s-au făcut impotriva dumneai sunt reale. Dar nimeni nu este singur, nimeni nu este lăsat singur, ați văzut că ministrul Justiției a cerut CSM să sesizeze Inspecția Judiciară să verifice dacă cumva sunt reale aceste informații. Iar președinta CSM a anunțat că a sesizat Inspecția Judiciară. Încet, încet, oamenii corecți, cinstiți, care își respectă meseria de magistrat încep să prindă curaj.”
Nu a contat că trecuseră deja cinci ore de când Elena Iordache negase presiunile. Liviu Dragnea știa mai bine – ”presiunile inimaginabile care s-au făcut impotriva dumneai sunt reale”. Nu a contat nici că șeful PSD s-a contrazis la interval de 3 secunde, spunând pe de o parte că presiunile sunt reale și pe de alta că Inspecția Judiciară va verifica ”dacă cumva sunt reale.” Mesajul către inspectori a fost livrat.
Ce a contat a fost ca Liviu Dragnea și televiziunile arondate să se poată agăța de ceva, chiar și de o minciună și să reia placa cu abuzurile justiției. Iar pentru asta contribuția lui Toader a fost esențială. El a trebuit să dea consistență zvonurilor lansate într-o revistă de doi lei, în care intră oricine plătește bilet. Fără cererea adresată CSM de către ministrul Justiției pentru a sesiza Inspecția Judiciară, gogoașa s-ar fi dezumflat rapid. Toader i-a oferit lui Dragnea acțiunea guvernamentală care a validat manipularea și a propulsat-o la rangul de scandal național.
Sincronizarea sesizării lui Toader către CSM cu intervenția televizată a lui Dragnea a mai avut un rol. Acela de a invita magistrați să iasă public și să denunțe presupusele abuzuri și presiuni ale ”statului paralel”. Un semn că șeful PSD are nevoie ca de aer ca narațiunile cu justiția ticăloasă să se rostogolească în continuare. Acesta este zgomotul de fond pe care vrea să cadă sentința în dosarul în care a fost judecat.
Deși nu este definitivă, sentința va avea impact major în partid. Pentru că ea ar puteam semnaliza că sfârșitul carierei politice a lui Dragnea este aproape. Dacă sentința ar prinde PSD într-un moment calm, cu Dragnea în control total, problema nu ar fi acută. Mai are cel puțin câteva luni până se va pronunța sentința definitivă.
Din păcate pentru el, însă, apropierea sentinței prinde PSD în plină campanie de racolări pentru partidul lui Ponta. Campanie în care nu sunt implicați doar doi foști premieri, ”șobolanii” la care făcea referire Dragnea, ci mult mai mulți lideri locali. Pe lângă cei care și-au anunțat deja plecarea sau o vor face zilele următoare, o condamnare a lui Dragnea ar putea face ca numărul ”dezertorilor” să depășească cu mult cifra de zece, de care Ponta are nevoie pentru a-și face grup parlamentar. Din acel moment, Dragnea ar putea începe să aibă probleme în Parlament și chiar în partid.
Singura strategie care i-a mai rămas șefului PSD pentru a camufla mediatic situația delicată în care se află este ca televiziunile care îi sunt obligate să vorbească non-stop de abuzurile justiției. Logica manipulării este evidentă. ”Și Dragnea este o victimă a abuzurilor!” Vorba lui Teodorovici, ”cui îi pasă dacă statul mai are bani de pensii și salarii câtă vreme justiția este dirijată de Iohannis?!”. ”De ce ar trebui Dragnea debarcat de la conducerea PSD și a Camerei Deputaților când tot ce i se întâmplă, inclusiv condamnarea, este prețul pe care îl plătește pentru că a îndrăznit să se lupte cu ”statul paralel”?!”
Pentru întreținerea acestei narațiuni, pentru credibilizarea ei, colaborarea lui Tudorel Toader este esențială. Când a declarat că ”nimeni nu este singur, nimeni nu este lăsat singur, ați văzut că ministrul Justiției a cerut CSM sesizarea Inspecției Judiciare”, Dragnea a promis, de fapt, susținere necondiționată din partea ministrului Justiției pentru toți magistrații care sunt dispuși să dea în Koveși, în Lazăr, în serviciile de informații, în toți cei pe care nu i-a putut cumpăra sau intimida.
Le-a promis un statut de erou. Vor fi menționați la apelul de seară de la Antena 3, ”ați văzut cât de curajos este magistratul X,” iar Toader se va ocupa de protecție și, de ce nu, de recompensă. Evident, după cum s-a văzut miercuri cu ”denunțul de 50 de pagini” a lui Negulescu și cu presiunile împotriva Elenei Iordache, va fi irelevant dacă delatorii spun sau nu adevărul. Important este să fie cât mai revoltător cu putiință.
Problema cu acest plan? Nu este prima oară când Dragnea invită magistrați și oameni din serviciile de informații să iasă la rampă cu dezvăluiri. ”Vor fi mulţi care vor începe să vorbească, din toate zonele, au început să prindă curaj, au văzut că eu n-am cedat, că Parlamentul începe să înţeleagă care este rolul său şi parlamentarii încep să prindă curaj, încep să se formeze comisii de anchetă,” spunea șeful PSD acum un an. Și n-a vorbit mai nimeni, cu excepția a câțiva disperați.
De aceea, e greu de crezut că efortul supraomenesc al lui Toader de a mistifica realitatea îl va putea ajuta pe cel care i-a preluat frâiele de la Tăriceanu. Nici minciunile, nici atacurile împotriva procurorilor șefi și a președintelui, nu îi vor putea opri declinul. Când liderii vremelnici își imaginează că au puterea de a orbi o țară întreagă cu minciunile lor înseamnă că momentul debarcării e aproape.
