Editorial Linia continuă. Siguranță și încredere?
Cu siguranță toți șoferii știu sau trebuie să știe ce semnificație are linia continuă de pe drumurile publice și ce sancțiuni riscă în cazul trecerii peste linia continuă. Totuși sunt situații când respectând semnificația liniei continue riști să îți pui viața în pericol.
Relativitatea balcanică a regulii
Sunt lucrări pe autostrada A2, cu devierea circulației de pe un sens de mers pe celălalt sens, iar lina continuă trebuie călcată pentru a putea să îți continui drumul în siguranță. În mod evident nu riști să fii sancționat pentru trecerea peste lina continuă.
Inteligența artificială privește regula în mod absolut
Mașinile mai noi, dotate din ce în ce mai mult cu inteligență artificială, au facilitatea ”lane assist”, care ajută șoferul să păstreze banda, în mod special când, din neatenție sau ca urmare a oboselii, poate călca linia continuă, riscând astfel să intre în coliziune cu un alt autovehicul sau să iasă în afara carosabilului.
Prin urmare funcția lane assist te protejează, însă această facilitate nu are capacitatea de a discerne, fiind creată pornind de pe premisa că administratorul drumului și toate autoritățile cunosc semnificația tuturor regulilor și asigură toate condițiile pentru siguranța circulației.
Există un inconvenient al funcției lane assist, dacă este activată, simți cum mașina trage automat de volan pentru a păstra banda și pentru a nu călca lina continuă.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Astfel, dacă nu ești suficient de atent la drum, în zonele cu circulația deviată ca urmare a executării unor lucrări, poți intra în parapetul sau în dispozitivele care semnalizează devierea circulației.
Mai mult, liniile continue uitate pe șosele și după terminarea lucrărilor transmit o informație eronată mașinii, care încercând să păstreze banda virează automat și simți cum volanul se mișcă, iar dacă nu ții ferm de volan, poți intra în parapetul de siguranță.
Nu știu dacă inteligența artificială te poate salva într-o astfel de situație, dar este evident că nu îți dorești să verifici.
În consecință, o facilitate creată pentru a te ajuta să eviți un accident poate genera un accident, dacă autoritățile ignoră regulile pe care tocmai acestea trebuie să le respecte cu sfințenie.
Cu siguranță vei constata, dacă citești toate instrucțiunile mașinii, că funcția lane assist nu te exonerează de vreo culpă, șoferul având obligația să aibă atenția trează în permanență, funcția mai sus amintită neavând decât rolul de a asista șoferul și nu de a conduce în mod efectiv mașina.
Sloganul Poliției este ”siguranță și încredere”, însă acest exemplu nevinovat ne demonstrează tocmai contrariul, că având încredere deplină în autorități riscăm să nu fim întotdeauna în siguranță.
Sigur, Poliția poate da vina pe administratorul drumului, însă orice semn de circulație sau marcaj se montează/realizează sau demontează numai cu avizul prealabil al Poliției, astfel încât vina este cu siguranță împărțită.
Autoritățile au numai rolul să ne asiste și să ne reprezinte inclusiv cu scopul de a trăi în siguranță, autoritățile având obligația să ne respecte drepturile și libertățile constituționale.
Cetățeanul de rând nu este un supus, o slugă sau un sclav al autorităților, fiecare cetățean având cel puțin dreptul și obligația morală să se implice în viața cetății, să aibă spiritul treaz în mod continuu pentru a nu risca să fie condus în parapetul de siguranță sau în decor tocmai ca urmare a încrederii depline în autoritățile care și-au făcut un modus operandi fie din introducerea unor reguli uneori absurde, fie din ignorarea de către aceleași autorități a propriilor reguli.
Importăm instituții și modele din Occident însă implementarea acestora este numai formală, întrucât o regulă nu are nicio valoare dacă opinia publică nu rezonează cu regula, dacă nu este cunoscută și respectată în primul rând de către cei care trebuie să vegheze la respectarea regulii.
Poate că este o filozofie ieftină, însă orice proiect mare se construiește punând cărămidă peste cărămidă, peste o fundație solidă, dar dacă fundația este fragilă sau dacă sunt goluri în zid, toată construcția riscă să intre în colaps.
Poate că linia continuă nu a fost decât un pretext pentru a analiza fundația și cărămizile statului (de drept) din România.
Fundația statului român nu este altceva decât structura statului comunist, cu oamenii și cu metodele aplicate în decursul celor mai bine de 40 de ani de comunism, echivalentul perioadei biblice a rătăcirii în pustie.
Gradul formal de conformare în vremea comunismului era imens, însă conformarea reală era scăzută.
România comunistă a fost patria hoției instituționale, oamenii se descurcau, furtul din avutul public nefiind privit la nivel social ca un fapt indezirabil, ci ca o necesitate, doar trăiam într-o societate a poporului.
În perioada comunismului funcțiile de conducere erau ocupate de cetățeni cu origine sănătoasă, nefiind importantă pregătirea sau o cultură solidă, aceste persoane ajungeau în vârful ierarhiei sociale fiind instrumente extrem de utile regimului comunist comandat direct sau indirect de imperiul sovietic.
Excesele comise în perioada comunistă de către persoanele numite în diferite funcții, fără o pregătire și fără o experiență de viață corespunzătoare, sunt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă răzbunarea și arbitrariul deciziilor au generat adevărate drame în rândul multor familii, fiind călcate în picioare drepturile și libertățile celor care nu se supuneau regimului comunist sau voinței vreunui șef sau activist de partid.
Între timp liderii partidului comunist au obținut diplome, doctorate etc., însă regimul comunist a fost construit fără existența unei fundații, sistemul comunist a fost impus și menținut prin teroare.
Cel mai notoriu exemplu este cel al Elenei Ceaușescu, persoană cocoțată în vârful piramidei sociale, care a obținut prin fraudă numeroase diplome și titluri academice, chiar dacă era cvasi-analfabetă. Probabil că aceste diplome și titluri academice nu i-au fost retrase nici post mortem.
Comunismul a exploatat dorința înnăscută a oamenilor de a parveni, de a obține fără muncă, prin diferite învârteli și escrocherii diplome, funcții, bani. Cei mai mulți oameni erau dispuși să facă orice compromis pentru a-și atinge obiectivele, mijloacele de a-și atinge obiectivele fiind uneori servite sub forma unor momeli de către structurile de forță ale republicii socialiste România.
Există deci o linie continuă, guvernanții de după 1990 se trag în mod direct din structurile statului comunist, fără să existe o dorință reală de a schimba cu adevărat structura și metodele de guvernare a României.
Cu siguranță și acum este nevoie de o origine sănătoasă pentru a accede în cercul puterii, unde aerul este extrem de rarefiat și unde puțini muritori de rând pot supraviețui.
Se vede cu ochiul liber că societatea românească actuală procedează în același mod, fiecare conducător dorindu-se a fi un mic Ceaușescu, urmărind să obțină, de multe ori prin fraudă titluri, funcții, imunitate și privilegii absolute pe seama omului de rând, a poporului.
Multe diplome de licență, iar uneori de bacalaureat, precum și doctorate au fost obținute prin fraudă în principal de persoane aflate în cercul puterii, care ulterior s-au legitimat cu aceste diplome pentru a obține funcții importante, precum și numeroase beneficii și privilegii.
Sunt numeroase exemple când funcții publice sau funcții de conducere din diferite firme de stat au fost ocupate de persoane care, în afara unei/unor diplome și a unor relații politice sau poate de altă natură, nu erau recomandate pentru funcțiile respective.
Poate că nu este întâmplător faptul că tocmai Academiei de Poliție i-a fost retrasă acreditarea școlii doctorale.
Linia continuă a fost încălcată, însă fără scandalul mediatic legat de plagiatele doctorilor din poliție, care a inclus amenințări și tot setul de acțiuni de intimidare la adresa persoanei care a insistat pe un subiect arhicunoscut, cu ”siguranță și încredere” tiparnița de diplome de doctorat de la Academia de Poliție ar fi continuat mult și bine.
Exemplul polițistului Gigină care a murit la datorie pentru moftul de a merge cu girofar și antemergători al unui conducător de doctorate este bine cunoscut societății românești.
Generalul de intendență, cu patru stele, conducător de doctorate, cel mai probabil cu origini sănătoase și cu dosar curat/curățat, a ajuns în vârful societății românești prin diferite jocuri de culise, cu sprijinul unor instituții de forță și a avut comportamentul familiei Ceaușescu – excese, abuzuri, titluri și funcții dobândite prin fraudă
Doar moartea polițistului Gigină ne-a devoalat într-o anumită măsură toxicitatea acestui personaj, însă, chiar dacă aparent linia continuă a fost călcată, nu sesizăm niciun efect vizibil la nivel societății românești, politicienii raportându-se în același mod la popor și la omul de rând.
Oamenii cu bun simț nu se implică, iar oportuniștii, profitorii și escrocii știu să tragă sforile și să obțină pozițiile dorite, întrucât numirile nu sunt făcute cu scopul de a obține anumite performanțe, ci sunt făcute fie cu scopul de a avea un om loial, de cele mai multe ori șantajabil, fie cu scopul de a obține direct sau indirect beneficii necuvenite.
Deși aparent este simplu să fie oprită tiparnița de diplome, nu există nici cea mai mică voință politică în acest sens.
Ce-ar fi dacă nu ar mai fi acordate sporuri celor care au un doctorat? Doar nu trebuie să fii doctor pentru a ocupa o anumită funcție publică?
Totuși, dacă este absolut necesar să fii doctor într-un anumit domeniu pentru a ocupa o funcție, ar fi util să știm care sunt acele funcții și eventual să primească numai acele persoane sporul pentru titlul de doctor.
Poate că este o fabulație, dar nu îmi pot reprima următoarea întrebare (retorică): dacă o femeie de serviciu angajată la o instituție publică are diplomă de doctorat va primi sporul pentru titlul de doctor?
Poate că avem nevoie tot de vreo patruzeci de ani pentru a întrerupe linia continuă, debarasându-ne astfel de balastul comunismului și de multele personaje cu origine sănătoasă, cu mentalități și cu apucături comunistoide.
