Retragerea dinozaurilor legilor penale de pe listele PSD și aducerea unor medici care n-au contestat, ca șefimea ciolacă, utilitatea măștii de protecție, ci au insistat să fie purtată, este doar o tentativă disperată de a farda cel mai penibil partid politic din Europa. Numai că pentru a înghiți o asemenea gălușcă, electoratului fidel în trebuie niște prafuri care să-i dea amnezie. Deocamdată, primește doar confuzie goală.
O regulă de aur a marketingului politic spune așa: trebuie să încerci mereu să atragi electorat nou, însă nu cu riscul să-l pierzi pe cel propriu. Ce-o fi acum în mintea nucleului dur al PSD, căruia în ultimii 4 ani, Iordache, Nicolicea și Șerban Nicolae i-a spus că OUG 13 a fost o reparație a principiilor statului de drept, când nu-i mai văd pe liste, căci socialiștii își pun centuri de castitate.
Ca să nu stârnească un taifun care să măture PSD din viața publică, au fost investiți cu funcțiunea de spălare de cadavre doctorii Rafila și Streinu-Cercel. S-a mizat pe faptul că aceștia se vor dezice de toate convingerile lor din ultimile 8 luni și se vor victimiza atât de tare încât populația va uita că PSD a decăzut mai tare decât pe vremea Vioricăi Dăncilă? De ce se străduiesc atât de tare pesediștii? Oare se tem că o nouă majoritate, solidă, va da restart instituțiilor fundamentale ale statului? Da, se tem! Le tremură genunchii!
Într-o democrație normală, nu originală, faptul că Guvernul are o culoare politică, Parlamentul alta, iar Justiția este independentă nu are nicio componentă de pericol.
De echilibrul asigurat de separația puterilor în stat profită cetățenii. De altfel, sunt sigurii care ar trebui să profite legal, în calitate de deținători ai suveranității. Ei n-au delegat-o, în țara din vis, unor penali, incompetenți, leneși, țicniți, traseiști, profitori, mincinoși.
...După care s-au trezit și, înjurând cu înțelepciune, au plecat la muncă...
Dacă România ar fi o democrație normală, cu actori politici crescuți în Bucovina, la mănăstiri, sau cel puțin liber cugetători orientați către binele comunităților, sau măcar cu medii peste 8, și obligatoriu cu 7 ani de-acasă (obraz), probabil că după un mandat de 4 ani, fiecare partid s-ar retrage voluntar în opoziție.
Și asta pentru a nu fi tentat să-și lase glezna să alunece către autocrație și totalitarism. În România originală, politica s-a împărțit între cei care au profitat în 1989 de sângele vărsat în numele libertății și cei care au încercat să le scoată mâinile frustrate (înghițiseră mult în sec, ca eșalon 2 al PCR) din borcanul cu miere. În mod incredibil, lupta din primii ani de după 1989, dusă de Ion Rațiu, Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu și toate conștiințele pe care românii nu le-au înțeles, deoarece s-a activat categoria „n-au mâncat salam cu soia", seamănă cu cea de acum.
Cea mai bună dovadă este că umorul politic are aceleași categorii. Satira se referă la aceleași tare. Nimic nu s-a schimbat.
Proporțiile fenomenelor sunt diferite, însă, căci dacă în anii 90, răul absolut era o vulnerabilitate, acum este blindat prin legi complicate, scrise în niște chei pe care le pricep doar inițiații. Pentru ca legile cu dedicație să nu poată fi corectate, instituțiile care le-ar fi putut sancționa, Avocatul Poporului și CCR, au primit carnete de partid. Un stufos lanț de complicități s-a transformat într-o lesă lungă, activată ori de câte ori comanditarul, adică majoritatea politică roșie, riscă să-i fie clintit vreun fir de păr.
Aici este miza teribilă a alegerilor pe care PSD se chinuie cu orice chip să le împingă la paștele cailor! Asistăm la manifestările temerilor că eșafodajul de legi cu dedicație s-ar putea prăbuși, trimițându-i, într-un caz fericit, să cultive roșii.
Dar este obligatoriu să se prăbușească. România nu are voie să rămână sub stăpînirea unei majorități care nu este în stare să-și cârmuiască doar propriul interes. Trăim vremuri complicate, când regulile funcționării omenirii se rescriu, pentru a avea un viitor, iar un partid retrograd poate scoate, efectiv, această țară din lumea civilizată.
Pentru relevanța celor de mai sus, recurg la un înaintaș înțelept. Primul principiu formulat de Iuliu Maniu, în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri, în materie de politică externă, a sunat așa: „aceasta nu aparține partidelor, ci țării". Iar imediat după realizarea Marii Uniri, prezicea viitorul Bătrânului Continent: „Europa de mâine va fi cea a uniunilor. Acest moment inexorabil nu trebuie să găsească poporul nostru nepregătit. Conducătorii politici trebuie să cultive calitățile profesionale și morale ale românilor astfel ca ei să nu devină în noul context de liberă circulație a valorilor un fel de neoiobagi în raport cu alte popoare. Deci pregătire de specialitate, pregătire politică și morală, pentru a face față concurenței inevitabile".
După 100 de ani, cantitatea de stupiditate din peisajul public este enormă. Prostia ca prostia, dar morala, la care nu se referă niciun articol de lege, căci ar fi fost o limitare a libertății de a fura, este o piesă rară. Iar costul poate fi fatal.
