Economia globală în anul 2018

Economia mondială se va confrunta cu provocări serioase în lunile și anii care urmează, iar pe fundal se întrevede un munte de datorii care înfricoșează piețele și crește vulnerabilitatea la șocurile care pot destabiliza sistemul. Cu toate acestea, scenariul de bază pare a fi unul de continuitate, fără convulsii evidente la orizont.

Economiștilor ca mine li se pune un set recurent de întrebări care pot să influențeze opțiunile, dar și așteptările firmelor, ale indivizilor sau instituțiilor din domeniul investițiilor, educației și resurselor umane. În cele mai multe situații, nu există un răspuns clar. Dar, cu suficientă informație, se pot discerne tendințe ale economiilor, piețelor și tehnologiei și se pot face presupuneri rezonabile.

În țările dezvoltate, 2017 va rămâne în amintire ca o perioadă a contrastelor, cu multe economii în creștere accelerată, alături de fragmentare politică, polarizare și tensiuni atât interne cât și externe. Pe termen lung este puțin probabil ca performanța economică să rămână imună la forțele centrifuge politice și sociale. Totuși, până acum, piețele și economiile au ignorat haosul politic iar riscul unui regres semnificativ pe termen scurt pare relativ scăzut.

Singura excepție este Marea Britanie care trece acum prin Brexit, un proces dificil, plin de disensiuni. În Europa, cancelarul cu puteri mult slăbite al Germaniei, Angela Merkel, se chinuie să închege o coaliție de guvernare. Niciunul dintre aceste aspecte nu este favorabil Marii Britanii și restului Europei care au nevoie disperată ca Franța și Germania să lucreze împreună la reformarea Uniunii Europene.

Un șoc potențial care a primit multă atenție are legătură cu înăsprirea politicii monetare. Având în vedere îmbunătățirea performanțelor economice în țările dezvoltate, o inversare graduală a politicilor monetare agresive pare improbabil să fie o frână majoră sau un șoc pentru valoarea activelor. Poate că nu suntem departe de convergența  fundamentelor economice, așteptată de mult să valideze pozițiile de pe piață.

În Asia, președintele chinez Xi Jinping este într-o poziție mai bună ca oricând, ceea ce sugerează că ne putem aștepta la un management eficient al dezechilibrelor și la o creștere bazată pe consum și inovație. Și India pare pregătită să-și continue creșterea economică și avântul reformelor. Odată cu creșterea acestor economii, vor urma și altele din regiune și nu numai.

Când vine vorba de tehnologie, în special cea digitală, China și Statele Unite vor fi probabil dominante în anii următori, în măsura în care vor continua să finanțeze cercetarea fundamentală și vor culege roadele din comercializarea inovațiilor. Cele două țări sunt de asemenea reședințele unor platforme majore de interacțiune economică și socială și beneficiază astfel de pe urma efectelor de rețea, a reducerii decalajelor privitoare la accesul la informație și, poate cel mai important, a capacităților și aplicațiilor de inteligență artificială care generează și utilizează seturi masive de date.

Astfel de platforme nu sunt profitabile doar în sine, ele produc și o serie de oportunități conexe pentru noi modele de afaceri în publicitate, logistică sau finanțe. Din acest motiv, economiile din care lipsesc aceste platforme (ca UE) sunt în dezavantaj.  

Chiar și America Latină are un jucător important și inovator pe piața internă de comerț electronic (Mercado Libre) și un sistem de plăți digitale (Mercado Pago).

China este lider pe piața sistemelor de plăți online pe mobil. Cu o majoritate a populației care a sărit direct de la cash la plățile online pe mobil (fără etapa cecurilor și a cărților de credit), China are un sistem de plăți solid.

De Ziua Burlacilor, sărbătoare comercială destinată tinerilor care a devenit cel mai mare eveniment de shopping din lume, Alipay, cea mai mare platformă de plăți online din China, a procesat aproape 256.000 de plăți pe secundă, prin intermediul unei arhitecturi robuste de cloud computing. Există de asemenea un potențial impresionant de dezvoltare a serviciilor financiare (de la evaluarea creditelor la managementul activelor și asigurări) pe platforma Alipay, iar extinderea acesteia în alte țări asiatice este în plină desfășurare.

În anii următori economiile dezvoltate și în curs de dezvoltare vor trebui de asemenea să lucreze din greu pentru a se reorienta către modele de creștere mai incluzive. Aici, eu anticipez că guvernele naționale vor lăsa locul afacerilor, administrațiilor locale, sindicatelor și instituțiilor non-profit ca factori de stimulare a progresului, în special în locurile afectate de fragmentare politică și de reacții negative la adresa sistemului politic.

Probabil că această fragmentare se va intensifica. Automatizarea va accelera schimbările din interiorul cererii de forță de muncă în domenii ce merg de la industrie și logistică până la medicină sau drept, în timp ce oferta va răspunde mult mai lent la aceste cerințe. Drept consecință, chiar dacă lucrătorii vor primi ajutoare consistente în perioada tranzițiilor structurale (sub forma unor venituri suplimentare sau a cursurilor de recalificare), discrepanțele din piața forței de muncă probabil că se vor amplifica, vor adânci inegalitățile și vor contribui la o polarizare politică și socială mai pronunțată.

Există însă motive pentru un optimism prudent. În primul rând, se păstrează un consens larg în rândul economiilor dezvoltate și a celor emergente privitor la oportunitatea menținerii unei economii globale relativ deschise.

O excepție notabilă este SUA, chiar dacă în acest moment nu este clar dacă administrația Trump intenționează cu adevărat să se retragă din colaborarea internațională sau doar se poziționează pentru a renegocia termeni mai favorabili Statelor Unite. Pare clar însă, măcar pentru moment, că nu ne putem baza pe SUA ca principal susținător și arhitect al unui sistem global bazat pe reguli care să administreze corect raporturile de interdependență.

Situația este similară în ceea ce privește diminuarea schimbărilor climatice. SUA este acum singura țară care nu aderă la acordul climatic de la Paris. Acordul a rezistat în ciuda retragerii administrației Trump. Chiar și în interiorul Statelor Unite, orașe, state, companii, precum și o serie de organizații ale societății civile au manifestat un angajament credibil față de îndeplinirea obligațiilor climatice ale Americii, cu sau fără guvernul federal.

Este totuși o cale lungă de străbătut pentru că dependența de cărbune rămâne ridicată. Financial Times relatează că vârful cererii de cărbune în India se va produce în aproximativ zece ani, perioadă care va cunoaște o creștere modestă. Chiar dacă există posibilitatea unui scenariu pozitiv care ar depinde de reducerea mai rapidă a costurilor energiei verzi, planeta este încă la ani distanță de o creștere negativă a emisiilor de dioxid de carbon.

Toate acestea sugerează că economia globală se va confrunta cu provocări serioase în lunile și anii care urmează. Iar în fundal se întrevede un munte de datorii care înfricoșează piețele și crește vulnerabilitatea la șocurile care pot destabiliza sistemul. Cu toate acestea, scenariul de bază pe termen scurt pare a fi unul de continuitate. Puterea economică și influența vor continua să se deplaseze de la vest către est, fără schimbări bruște a pieței forței de muncă, a veniturilor, politicii și polarizării sociale, mai ales în țările dezvoltate și fără convulsii evidente la orizont.