Duritatea cu care a fost înăbuşit protestul paşnic din 10 august ne duce cu gândul la noua sesiune parlamentară, printre priorităţile căreia, conturate deja de Liviu Dragnea, se numără modificarea legilor serviciilor de informaţii. Sub semnătura liderului PSD, orice "reformă" pe linia asta e susceptibilă, din start, să facă episodul din 10 august să pară un amestec de şezătoare şi ceai dansant.
Mitingul diasporei ne-a deschis larg uşile spre mentalitatea omului politic care concentrează azi cele mai multe frâie ale puterii în propriile mâini, arătându-ne cât e de rudimentară şi, inevitabil, de periculoasă.
În ciuda tuşelor pe care i le-au dat profilului său costisitorii consilieri români şi străini, pe fond Liviu Dragnea nu a evoluat politic aproape deloc în raport cu anii mineriadelor care au urmat imediat căderii Ceauşeştilor.
În acelaşi timp, însă, reprimarea mitingului diasporei a fost şi un test de turnesol capabil să confirme irefutabil una din marile suspiciuni formulate în ultimul an: faptul că liderul PSD a infiltrat adânc câteva instituții cheie ale statului român. În cazul de față, de pildă, zonele sensibile de comandă ale MAI și Jandarmeriei (de vineri, e greu să mai ai dubii).
Pe cale de consecință, războiul său personal cu SPP şi cu directorul acestuia, Lucian Pahonţu, ca și intențiile anunțate cu luni în urmă şi reiterate la Congresul PSD din martie, de a începe o "reformă profundă" în legislația şi activitatea serviciilor de informații, dobândesc o perspectivă mult mai interesantă. Parlamentul, să nu uităm, este refugiul fortificat din care Liviu Dragnea conduce operaţiunile de subminare a democraţiei.
Scriam într-un alt material destul de recent că problema lui Dragnea nu este legată de existenţa serviciilor, ci de faptul că nu a reuşit să le strângă pe toate într-o singură mână. În mâna sa. Iar frustrarea care-l încearcă, în acest context, nu e nici de faţadă, nici uşor de temperat.
De ce?
În logica lui Dragnea, asemenea pârghii sunt percepute ca vitale, căci ele i-ar permite să "ordoneze" viața de partid în PSD, să pună sub lacăt opoziția, să disciplineze populatia, să "echilibreze" relaţia sa cu partenerii strategici ai României.
"Eu cred că şi sper ca în această sesiune poate începem să discutăm serios despre legile siguranţei naţionale, despre legea SRI, SIE", spunea liderul PSD, în ianuarie.
"Nu am încredere în şeful acestei instituii, domnul Pahonţu, pentru că ştiu că de foarte mulţi ani îşi depşeşte atribuţiile, de foarte mulţi ani foloseşte angajaţi ai acestei instituţii pentru a strânge informaţii", spunea şi în februarie, într-unul din accesele sale de furie la adresa SPP.
"Legile de funcționare a serviciilor vor fi actualizate după standardele omoloagelor europene. Comisiile parlamentare de anchetă își vor finaliza concluziile în cel mai scurt timp, iar ele vor fi fructificate atât judiciar, cât și prin îmbunătățirea cadrului legislativ", arăta, în fine, prin martie, de la tribuna Congresului PSD.
Vineri seară, având în vedere modul în care a fost gestionat mitingul din Piaţa Victoriei, Dragnea a dovedit că nu se va da în lături de la nimic.
Însă tot începând de vineri seară, liderul PSD a avut ocazia să afle că, în teren, succesul total la care speră este încă departe, în ciuda eforturilor sale colosale și a deschiderii maxime spre comiterea de ilegalități pe care au manifestat-o oamenii plantați de el şi de cercul său în instituțiile "de linie".
Prin ministrul de Interne, Carmen Dan, prin şefii Jandarmeriei, prin prefectul Capitalei, Speranţa Cliseru, şi prin premierul României, Viorica Dăncilă, liderul PSD a încercat în 10 august să pună definitiv capăt manifestării depline a libertăţii de expresie în societatea românească.
Tot prin sus-numiţii, după 10 august, pe fondul eşecului şi al panicii instalate ca urmare, Liviu Dragnea a activat planul de retragere tactică, respectiv ştergerea urmelor, obstrucţionarea anchetei, eventual pasarea culpei pe umerii unor ţapi ispăşitori de rang inferior şi percepuţi ca sacrificabili.
Având, aşadar, în vedere cum a acţionat înainte şi după 10 august, imaginaţi-vă de ce ar fi fost în stare un Dragnea care ar fi apucat să aibă în mână şi hăţurile SRI şi SIE. Atenţie, aşadar, la noua sesiune parlamentară! Acum aproape 30 de ani, Iliescu a avut şansa asta, deci e uşor de verificat cum a fost.
Pe de altă parte, este interesant şi cum actualitatea ultimelor zile ne obligă să retrăim momente ruşinoase din cotidianul incandescent şi încâlcit de acum aproape 30 de ani.
"Prim-ministrul Viorica Dăncilă condamnă ferm acțiunile violente produse în București, vineri seară, desfășurate de grupuri organizate prin deturnarea unei manifestații civice". Prin această formulă, care deschide comunicatul de presă remis de Guvern în urma reprimării sălbatice a demonstraţiei din 10 august, premierul, care altfel şi-a continuat concediul, s-a descalificat definitiv şi, având în vedere contextul, a devenit eligibil pentru a fi audiat de către procurorii militari.
Tentaţia ridicării unei perdele de fum pentru a pune pe piste false opinia publică şi parchetul a devenit evidentă la nivelul multor oficiali de la vârful Guvernului, al coaliţiei majoritare şi, nu în ultimul rând, al conducerii Jandarmeriei, dovadă inclusiv dificultăţile pe care le întâmpină anchetatorii în a obţine datele relevante pentru anchetă, solicitate de la autorităţile în drept.
Când însă această tentaţie devine vizibilă şi la nivelul Vioricăi Dăncilă, circumstanţele agravante sunt cu atât mai mari, având în vedere poziţia pe care o ocupă.
Dar puteam oare să ne aşteptăm la o altă atitudine a şefei Executivului? Bineînţeles că nu, luând în calcul profilul binecunoscut al respectivei, de falangă a adevăratului conducător de la Palatul Victoria, Liviu Dragnea.
Iar dacă Liviu Dragnea gândeşte şi acţionează ca Ion Iliescu în 1990 şi 1991, nici Viorica Dăncilă n-ar avea cum să facă altfel.
Aparatul critic, limbile străine, nivelul intelectual şi academic, nu în ultimul rând, caracterul sunt defectele fundamentale care au încremenit-o pe Dăncilă în proiectul lui Dragnea, fără să-şi dea seama că şeful ei este el însuşi incapabil să înţeleagă lumea în care trăieşte.
Or, buba cea mare a lui Dragnea e faptul că a ales să îşi exercite puterea la fel ca predecesorul său în fruntea partidului, dar fără să ţină cont de saltul uriaş făcut de România şi societatea românescă între timp.
Iliescu şi-a permis să ia opoziţia şi populaţia la bâtă şi a ieşit victorios, dar asta a fost valabil şi posibil acum aproape 30 de ani. Altfel spus, simplul fapt de a avea pârghiile şi iniţiativa violenţei, represiunii şi intimidării de toate felurile nu e suficient... în aşteptarea unei reuşite, foarte multe depind de contextul social şi geopolitic în care acţionezi. Iar 2018, în ciuda unor aparenţe, nu mai e nici 1990, nici 1991.
Tocmai asta nu au înţeles Liviu Dragnea şi cei care (încă) îi sunt complici, iar modul în care evoluează lucrurile, după seara zilei de 10 august, confirmă pas cu pas teoria.
