Dialectica politicii comerciale globale
München – O schimbare subtilă dar importantă a apărut în modul în care liderii politici gândesc comerțul internațional, inclusiv în ceea ce privește felul în care se pot remedia vechile probleme. Schimbarea este rezultatul unei distincții importante între obiectul comerțului (iar aici există un consens relativ între țări) și modalitatea prin care acesta se desfășoară (domeniu în care diferențele de opinie tind să afecteze relații importante, fie ele transatlantice ori între China și țările dezvoltate). Din acest motiv este loc pentru mai mult optimism decât ne sugerează discuțiile despre războaie comerciale devastatoare, restricții ale investițiilor, conflicte tehnologice și tensiuni crescute între marile puteri.
Consensul relativ din comerțul internațional se concentrează pe patru ipoteze principale susținute de studii teoretice și pe dovezi:
În primul rând, un comerț liber și echitabil este în interesul majorității populației din cele mai multe țări, însă nu este suficient pentru o prosperitate favorabilă incluziunii. Anumite segmente ale societății pot fi dislocate, marginalizate și izolate. Din acest motiv, comerțul nu este doar o chestiune economică, ci implică și dimensiuni instituționale, politice și sociale importante.
În al doilea rând, comerțul este în mod inerent susținut de un set de interacțiuni voluntare reciproc avantajoase care se realizează cel mai bine în cadrul unui joc de cooperare (ca să folosim terminologia din teoria jocurilor).
În al treilea rând, acumularea unor nemulțumiri legitime subminează și idealul și realitatea unui comerț liber și echitabil. Aceste nemulțumiri au în mare parte legătură cu ceea ce economiștii numesc bariere netarifare care includ elemente precum furtul de proprietate intelectuală, utilizarea ca arme a instrumentelor economice și de dezvoltare, transferul forțat de tehnologie, instituțiile multilaterale insuficient de credibile și de eficiente precum și o economie globală și o ordine financiară nu foarte stabile.
În ultimul rând, rezolvarea acestor probleme s-a dovedit a fi un proces frustrant de lent.
În acest punct apar principalele domenii de dezacord. Cum ar trebui să fie abordat acest set de probleme care subminează comerțul liber și echitabil?
De-a lungul anilor, opinia general acceptată a fost că cea mai bună opțiune este o abordare axată pe soluționarea prin cooperare. Acest lucru presupune pe de o parte negocieri care să se poarte preferabil fără sancțiuni reale sau potențiale de tipul impunerii de tarife vamale, iar pe de altă parte favorizarea soluțiilor bazate pe cadrul de reguli stabilit de instituțiile multilaterale existente.
O altă abordare este cea adoptată de administrația Președintelui american Donald Trump. Considerând că eforturile din trecut de inversare a tendinței de creștere a barierelor netarifare nu au funcționat și nu vor funcționa, această strategie este mai deschisă față de utilizarea unor sancțiuni tarifare pentru a determina schimbarea comportamentului și față de amenințarea cu escaladarea ca răspuns la orice act de ripostă a partenerilor comerciali.
Tot mai mulți încep să se întrebe acum dacă abordarea SUA, considerată la început o acțiune politică nefericită, n-ar putea să fie de fapt (cu condiția să nu fie utilizată în mod repetat) o perturbare benefică care să ajute la resetarea relațiilor comerciale internaționale și să le așeze pe un teren mai ferm. Este un punct de vedere susținut de probe (schimbarea de atitudine a unor țări ca Mexicul, Coreea de Sud sau Canada de la ripostă la soluționarea prin negociere) și de perspectiva ca statul chinez, din cauza opțiunilor limitate, să nu aibă altă cale decât să facă același lucru prin modificarea unora dintre barierele sale netarifare.
Sarcina comunității internaționale este de a profita de fereastra de oportunitate apărută pentru a acționa în direcția implementării unor măsuri care să contracareze încetinirea creșterii economice, să reducă riscul instabilității financiare și să asigure o prosperitate mai favorabilă incluziunii. Aceste măsuri țin mai puțin de domeniul practic (în sensul că majoritatea economiștilor sunt de acord asupra acțiunilor necesare) și mai mult de cel al politicii (nevoia de conducători hotărâți și de sustenabilitate).
Pentru început, politicile interne favorabile creșterii economice trebuie re-stimulate, ca prioritate de sine stătătoare dar și pentru a muta presiunea de pe comerț. Acest lucru este important în special pentru China și pentru țările din Europa, inclusiv pentru șase dintre cele mai mari economii ale UE. Prioritățile trebuie să fie creșterea productivității, schimbările structurale care să răspundă mai bine la realitățile economiei globale de azi și de mâine, plase de siguranță mai eficiente pentru cele mai vulnerabile segmente ale societății și soluționarea problemei eșecurilor piețelor și guvernelor.
În plus, acordurile comerciale existente trebuie modernizate, nu doar în scopul rezolvării problemelor existente ci și ca parte a unui efort mai amplu de flexibilizare a acestor acorduri pentru a face față schimbărilor tehnologice rapide. O atenție suplimentară trebuie acordată îmbunătățirii abordărilor care privesc big data, transferul de tehnologie, infrastructura digitală, inteligența artificială, rețelele și mobilitatea.
Nu mai puțin importantă este continuarea reformării instituțiilor multilaterale pentru a le spori eficacitatea și credibilitatea.
În ultimul rând, comunitatea internațională trebuie să fie precaută cu privire la acordurile regionale, de tipul Belt and Road Initiative susținut de China, care au scopul de a promova dezvoltarea dar pot ajunge să destabilizeze țările partenere. Pentru asta sunt necesare măsuri de creștere a transparenței termenilor și condițiilor care stau la baza acestor proiecte, de încurajare a folosirii forței de muncă locale și pentru a evita îndatorarea excesivă a țărilor beneficiare. De asemenea, trebuie respinsă utilizarea excesivă a plății datoriilor prin cedarea activelor fizice care pot pune probleme de securitate națională.
Se spune adesea că odată cu riscurile apar și oportunitățile. Ceea ce părea inițial o mutare făcută de SUA în direcția protecționismului ar putea să deschidă o fereastră de oportunitate către îmbunătățirea funcționării economiei globale și a comerțului mondial. Lunile următoare vor fi hotărâtoare.
