Participând la mai multe discuții formale sau informale în perioada aceasta am constatat că a apărut o reală preocupare în spațiul românesc cu privire la taxonomie. Această preocupare există de câțiva ani iar subiectul este dezbătut frecvent în politica europeană.
Taxonomia va apărea în mod constant în discuțiile și în preocupările viitoare, ne putem aștepta ca efectele ei să se extindă asupra tuturor domeniilor. Tocmai de aceea este important să înțelegem ce este taxonomia și ce schimbări poate să aducă.
În primul rând trebuie precizat că taxonomia la ora aceasta, așa cum este ea reglementată în Regulamentul UE 2020/852, se aplică piețelor financiare, instituțiilor de interes public și companiilor cu peste 500 de angajați.
Necesitatea de a avea un regulament aplicabil instrumentelor financiare, pieței investițiilor vine din faptul că întreaga Uniune Europeană și-a asumat încercarea de a ajunge la un mediu mai curat, dar mai ales, la o încetinire a modificărilor climatice. Eforturile pentru a ajunge la toate acestea vor fi depuse de noi toți, în toate domeniile de activitate. Era astfel firesc ca și piața financiară să depună eforturile necesare atingerii acestor scopuri.
Taxonomia vine să oprească investițiile în proiecte care pot să facă rău mediului, care pot să schimbe și mai tare clima, ba mai mult, taxonomia stabilește reguli clare pentru ca piața investițiilor să-și îndrepte banii către proiectele care ajută la prevenirea modificărilor climatice. Acest regulament impune criteriile pentru a stabili dacă o activitate economică este durabilă din punct de vedere al mediului.
Dacă vorbim despre fondurile de investiții, de exemplu, înseamnă că nu vor mai putea face investiții doar pentru că sunt profitabile, ci vor trebui să ceară demonstrația clară, pe baza criteriilor tehnice din legislație, că investiția respectivă îndeplinește cel puțin una dintre cele 4 condiții pentru a fi durabilă:
- Contribuie substanțial la cel puțin unul dintre cele 6 obiective de mediu;
- Nu provoacă daune semnificative mediului;
- Este implementată respectând condițiile de siguranță (și cele sociale);
- Respectă criteriile stabilite de Comisie prin regulament.
Pentru moment taxonomia este limitată la piața financiară, însă trebuie să ținem cont că aceste reglementări sunt în concordanță cu Pactul Ecologic European (Green Deal) și că atât fondurile europene, cât și economia în general trebuie să țină cont de acest pact. Se dorește, de fapt, transformarea reală a modului în care sunt gestionate resursele, a modului în care se îmbină toate domeniile de activitate cu mediul și cu biodiversitatea.
De cele mai multe ori când auzim de reguli avem tendința să ne speriem, să le considerăm ceva împovărător. Cu cerințele de ecologie nu este chiar așa, ba dimpotrivă. Aceste modificări de viziune în politica europeană vin tocmai de la faptul că mediul în care trăim ne influențează direct sănătatea, iar noua orientare la nivel european este de a pune sănătatea oamenilor și a naturii pe primul loc.
Este acum unul dintre acele momente în care viața ne dă lămâi, iar noi nu doar că putem face limonadă, dar o putem face să fie foarte profitabilă, cu o plus-valoare adăugată mare. Ce putem noi face acum este să găsim soluții locale adaptate fiecărei zone în parte, fiecărei localități, prin care să realizăm proiecte cu o importantă latură ecologică.
Deși România a avut la dispoziție zeci de miliarde de euro în cei peste 14 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, infrastructura în țara noastră este mult rămasă în urmă. Lipsa unei strategii clare și a unei viziuni a făcut ca multe dintre fondurile europene să se irosească în proiecte vremelnice, fără efecte reale în timp, fără durabilitate.
Taxonomia vine să ajute în acest context. Este foarte ușor să demonstrezi că toaletele clasice nu poluează doar solul, dacă nu există o fosă foarte bine construită, ci are efecte directe asupra calității aerului. Astfel, chiar cu ajutorul taxonomiei demonstrezi că un proiect de canalizare este util comunității, va reduce semnificativ poluarea, contribuind astfel la un mediu mai curat, la reducerea noxelor.
Infrastructura de drumuri, de asemenea, se poate încadra foarte bine în condițiile taxonomiei. Trebuie doar să gândim deschis având în vedere beneficiile reale pe care le pot avea oamenii dintr-un astfel de proiect. Drumurile nu mai trebuie să fie abordate doar ca o fâșie de asfalt pe care circulă mașinile, aceste trebuie să fie integrate, să aibă și benzi pentru mobilitate alternativă (trotinete, biciclete) dar și perdelele verzi care asigură nu doar absorbția noxelor, ci și menținerea unei temperaturi plăcute pe perioadele de vară sau reprezintă o barieră în calea viscolelor pe perioadele de iarnă, creând totodată o rețea de habitate naturale.
Aceste modificări de viziune impuse de taxonomie nu vin decât să sporească confortul oamenilor, al celor care beneficiem pe termen lung de proiectele care se dezvoltă în jurul nostru. Soluțiile durabile, de multe ori, există deja, iar dacă acestea nu există, nu înseamnă decât că va trebui să reîncepem să apreciem creativitatea și inventivitatea, iar legislația românească va trebui să se adapteze rapid pentru a face loc acestor soluții.
Ecologia și modul de a face lucrurile așa încât să nu dăunăm naturii va trebui să devină o obișnuință, dar aceasta nu înseamnă decât că vom încerca cu toții să avem un aer cât mai curat, ape nepoluate și cât mai multă natură în jurul nostru.
