În urmă cu un an, chiar prin luna februarie, a apărut prima dată ideea unei legi care să instituie Ziua Națională a Lecturii. Ca multe alte idei bune, a venit de la soția mea americancă, Holly, care mi-a povestit despre fenomenul Read Across America Day și despre o amintire din copilărie legată de această zi: lectura unei cărți preferate, la școală, în formatul unei petreceri în pijamale. Astfel, elevii americani ajung să asocieze cititul cu o activitate familiară, relaxantă.
Pe 15 februarie 2022, prima Zi Națională a Lecturii în România a devenit un eveniment viral. În ciuda cârcotașilor care au numit această lege doar un prilej de festivism, amploarea națională a acestei zile ne arată cât de multă nevoie are societatea românească de cultură, lectură și unitate în jurul unor valori înalte.
Drumul de la idee la lege
După ce Holly mi-a dat ideea, următorul pas a fost să o testez informal cu actorii din domeniu. Mai întâi cu prietenii de la Editura Litera, foarte activi pe proiectele de încurajare a lecturii. Apoi cu Ovidiu Raețchi, deputatul care a lansat în mandatul trecut pachetul legislativ „Pactul pentru carte”. În fapt, mai toți actorii publici sau privați din piața cărții (cea mai mică din Europa, în caz că vă întrebați) au susținut necesitatea unei legi pentru o zi națională a lecturii, care să seteze un cadru pentru organizarea și finanțarea de evenimente dedicate.
În plus, cifrele vorbesc de la sine. Suntem codașii Europei în materie de lectură. Un român citește o carte pe an, în medie. În comparație, un neamț citește 16 cărți pe an, în medie. Acestea sunt date Eurostat. La nivel global, măsurătorile se fac în ore de lectură pe săptămână (NOP Culture Score Index). Campioana este India, cu peste 10,42 ore, urmată de Thailanda cu 9,24 și China cu 8 ore pe săptămână, în medie, pe cap de locuitor. Din Europa, cehii sunt primii, cu 7,24 ore pe săptămână. În România, media este sub cinci minute pe zi (aproximativ o jumătate de oră pe săptămână).
La aproximativ o lună după primele discuții, pe 18 martie 2021, am depus proiectul de lege pentru instituirea Zilei Naționale a Lecturii pe 15 februarie, ziua nașterii lui Titu Maiorescu (1840) și Spiru Haret (1851), ctitori ai culturii și educației românești moderne. O lege simplă, inspirată de inițiative similare din țări precum SUA, Franța sau Singapore, dar care s-a lovit aproape instant de clubul bocitoarelor din România. Le-am auzit pe toate, de la acuzații că mă preocupă festivismul, până la clasicele „altceva mai bun de făcut nu ai” sau „fix asta ne mai lipsea”.
Nu au lipsit blocajele din traseul legislativ, oricum stufos și birocratic, deși proiectul a fost semnat de câteva zeci de colegi parlamentari PNL și susținut de parlamentari de la toate partidele la Senat și în majoritatea comisiilor de la Camera Deputaților, cameră decizională. Proiectul a fost votat de plen pe 21 decembrie 2021, chiar pe finalul sesiunii, după un efort special din partea grupului PNL și a liderului Gabriel Andronache. Dacă nu ar fi trecut atunci, am fi ratat cu brio data de 15 februarie 2022, iar proiectul de lege ar fi riscat să fie uitat prin sertarele comisiei de cultură, unde stătuse oricum luni de zile. Prietenii știu de ce.
Interesant e cum unii politicieni, care au votat împotriva propunerii mele legislative, s-au trezit deodată mari iubitori de carte, au organizat evenimente și s-au pozat cu cărțile lor preferate pe rețelele sociale. Sau au folosit Ziua Națională a Lecturii drept prilej să își atace rivalii politici. Mă bucur totuși că măcar unii au înțeles, probabil, cuvintele lui Titu Maiorescu, pe care l-am celebrat pe 15 februarie: „Scopul educației este nimicirea mărginirii egoiste a individului și supunerea lui la rațiunea lucrurilor”.
De la lege la viral
Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea pe 14 ianuarie 2022, chiar în ajunul Zilei Naționale a Culturii. O coincidență frumoasă. Și așa a apărut Legea 21/2022, care setează cadrul pentru încurajarea lecturii prin organizarea de evenimente specifice în instituții publice și de învățământ, în data de 15 februarie a fiecărui an, precum și pe tot parcursul săptămânii respective. Astfel, autoritățile publice locale și centrale pot organiza și finanța, împreună cu biblioteci, muzee, instituții de învățământ sau ONG-uri derularea de campanii sau proiecte specifice: cluburi de lectură, ateliere de scriere creativă, ateliere de ilustrare de carte, discuții libere și dezbateri despre literatură și cărți sau alte programe similare. Televiziunea, radioul și agenția de presă publice produc și difuzează emisiuni de promovare și încurajare a lecturii. Totodată, pe 15 februarie, în timpul orelor de curs, personalul didactic și elevii desfășoară activități de promovare și încurajare a lecturii.
La doar o lună de la promulgare la prima Zi Națională a Lecturii, care erau șansele să devină un fenomen național? Mici spre deloc, au spus unii. Ghinion pentru cârcotași, realitatea a depășit orice așteptări. Ziua de 15 februarie a fost marcată încă de la această primă ediție de sute de evenimente în toată țara în școli, licee, companii private, Biblioteca Națională, BCU, Senatul României etc. Chiar și curierii Poștei Române au dăruit clienților cărți donate de Editura Litera. Zeci de personalități de cultură, artă, muzică, teatru sau film, scriitori, profesori sau oameni de radio și televiziune, oameni politici sau simpli cetățeni iubitori de carte au celebrat această zi.
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a avut o contribuție decisivă prin decizia ca în fiecare școală și grădiniță să se citească pe 15 februarie, la orele 11.00 și 14.00. Ba mai mult, câțiva profesori și directori de școli mi-au transmis că au continuat activitățile de lectură pe mai multe ore și zile, ca urmare a entuziasmului copiilor. Am văzut nenumărate mărturii ale bucuriei celor mici, ținând o carte în mână sau jucând rolul personajelor din cărțile preferate. Iar acest entuziasm i-a cuprins rapid și pe părinții lor. Cel mai simplu exercițiu pentru a vă convinge de amploarea acestui eveniment este să căutați pe Google sau pe Facebook după Ziua Națională a Lecturii sau #ziualecturii. De la nord la sud și de la est la vest, pe 15 februarie România a citit împreună.
Spiru Haret, pe care îl celebrăm tot de Ziua Națională a Lecturii, spunea că așa cum arată astăzi școala va arăta mâine țara. Dacă ce am văzut în ultimele zile în țară va deveni normalitate, viitorul este pe mâini bune. Lista de evenimente este foarte lungă — am numărat peste 500, doar de pe rețelele sociale și din presă. Iată câteva dintre ele.
În comuna Rediu, județul Iași, Primăria a inaugurat pe 15 februarie un club de lectură pentru copii, care îi va face pe cei mici să iubească cititul pe tot parcursul anului.
Muzeul Național al Literaturii Române a chemat elevi de toate vârstele la o întâlnire specială cu scriitori contemporani, academicieni, artiști sau cercetători, pentru a citi împreună și a discuta despre lectură: Ana Blandiana, Ioan-Aurel Pop, Mircia Dumitrescu, Victor Voicu, Mircea Dumitru, Ioana Nicolaie, Doina Ruşti, Horia Gârbea, Maia Morgenstern, Horaţiu Mălăele, George Mihăiţă, Nicu Alifantis, Adriana Trandafir, Marius Bodochi, Sandu Pop, Anghel Damian. Nu sunt acestea adevărate modele pe care le vrem pentru copiii noștri? Eu cred că da. Și cred că întâlnirea cu aceste personalități va rămâne un moment de referință pentru tineri, care îi va aduce (și) mai aproape de carte.
În comuna Boghești, județul Vrancea, elevii din mai multe clase au decorat un copac al lecturii. În care au lăsat scris răspunsurile fiecăruia la întrebarea „de ce citim”, dar și cartea preferată. Acel copac imaginat de copii va rămâne ca inspirație pentru alte promoții și, cu siguranță, va stârni curiozitatea de a citi mai mult.
Și, ca o încununare a unui vis împlinit, săptămâna aceasta PAS a depus un proiect pentru Ziua Națională a Lecturii în Republica Moldova, după modelul din România. Frații noștri vor avea și ei această sărbătoare națională cu o zi înaintea noastră, pe 14 februarie, de ziua marelui poet și inegalabilului român Grigore Vieru: „Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu toată viața am visat să trec Prutul.”
De la un vis am pornit și eu atunci când am propus Ziua Națională a Lecturii. Și de la faptul că avem nevoie ca de aer de România cu carte, în țara în care o treime dintre români declară că nu au citit niciodată o carte. “Viralizarea” Zilei Naționale a Lecturii și entuziasmul cu care românii au răspuns acestei provocări ne arată cât de însetați suntem de frumos, adevăr și cunoaștere. Acesta este cel mai bun răspuns la extremism, ură și violență.
Prima Zi Națională a Lecturii a trecut repede. Dar a rămas speranța că nu este totul pierdut în această țară. Că România se va face bine. Și că ne-am reîndrăgostit cu toții de carte, într-o însorită zi de februarie.
