De ce Trump nu se poate lua de China?

Data publicării: 20.02.2017 11:24

În timp ce Donald Trump începe să destabilizeze ordinea economică mondială de după război, lumea privește stupefiată. Comentatorii nu mai găsesc cuvinte pentru a descrie asaltul asupra normelor convenționale de leadership și toleranță, caracteristice democrațiilor liberale moderne. În fața unui președinte uneori prost informat, dar care crede cu tărie în ceea ce spune, mass-media ezită să eticheteze declarațiile vădit false drept minciuni.

Unii ar putea să susțină că dincolo de fanfaronadă și haos există rațiuni economice pentru care administrația Trump se împotrivește globalizării. În concepția aceasta, SUA a facilitat ascensiunea Chinei, lucru pe care americanii îl vor regreta. Noi, economiștii, vedem abdicarea SUA de la rolul de lider mondial ca pe o eroare istorică.

Este important să recunoaștem că rădăcinile mișcării anti-globalizare din SUA merg mai departe de lucrătorii industriali. De exemplu, anumiți economiști s-au opus Parteneriatului Trans-Pacific (TPP - acord comercial între 12 state care ar fi inclus 40% din economia globală) sub pretextul că ar fi dăunat muncitorilor americani. În realitate TPP ar fi determinat deschiderea pieței japoneze mai mult decât să afecteze SUA. Respingerea parteneriatului deschide drum dominației economice a Chinei asupra Pacificului.

Populiștii americani, inspirați probabil de scrierile lui Thomas Piketty, nu par impresionați de faptul că globalizarea a făcut ca sute de milioane de săraci din China și India să intre în rândul clasei de mijloc globale. Concepția liberală despre ascensiunea Asiei este că face lumea să devină mai echitabilă și mai justă, un loc în care destinul economic al cuiva nu mai depinde atât de mult de locul nașterii.

Dar logica populistă conține o viziune mult mai cinică, aceea că în excesiva sa adeziune la globalism, SUA a sădit semințele propriei sale distrugeri economice și politice.

“Trumpismul” se joacă cu teama față de acest declin național și ne arată că există cineva care poate să rezolve problema.

Scopul nu este doar să “aducă acasă” joburile americane ci și să contribuie la extinderea dominației Statelor Unite.

“Să ne concentrăm pe noi înșine” este mantra lui Trump. Din nefericire, cu o astfel de atitudine este greu să vezi cum ar putea America să mențină ordinea mondială de care a beneficiat atât de mult în ultimele decenii.

Și trebuie să recunoaștem că America a fost marele câștigător. Nicio altă țară nu este atât de bogată — iar clasa de mijloc americană încă stă foarte bine după standardele globale.

Candidatul democrat Bernie Sanders avea dreptate că în Danemarca se trăiește foarte bine și că lucrurile sunt bine făcute. Însă ar fi trebuit să menționeze și că Danemarca este o țară relativ omogenă cu 5.6 milioane de locuitori și cu o toleranță foarte scăzută la imigrație.

De bine, de rău trenul globalizării a plecat de mult și ideea că ar putea fi întors din drum e o naivitate. Tot ce s-ar fi putut face diferit până la vizita lui Richard Nixon în China în 1972 nu mai este posibil. Soarta Chinei, rolul său în lume, sunt acum în mâinile chinezilor și ale liderilor lor. Dacă administrația Trump își imaginează că poate da timpul înapoi prin declanșarea unui război comercial cu China, este la fel de posibil ca dezvoltarea economică și militară a Chinei să accelereze.

Până acum, admininistrația Trump și-a antrenat retorica protecționistă pe Mexic. Deși NAFTA (North American Free Trade Agreement), criticată de Trump, a avut probabil doar efecte minore asupra comerțului și joburilor americane, el a încercat să-i umilească pe mexicani prin insistența ca ei să plătească costurile zidului de frontieră, ca și cum Mexicul ar fi o colonie a SUA.

E o prostie ca SUA să-și destabilizeze vecinii din America Latină. Pe termen scurt instituțiile mexicane pot fi destul de robuste, însă pe termen lung Trumpismul, prin stimularea sentimentelor anti-americane, îi va submina chiar și pe liderii politici apropiați intereselor SUA.

Dacă administrația Trump va încerca astfel de tactici primitive cu China va avea parte de o surpriză foarte neplăcută. China deține arme financiare, inclusiv datorii americane de trilioane de dolari. O perturbare a comerțului cu China poate duce la creșteri masive de prețuri în magazinele low-cost (Wal-Mart și Target) pe care se bazează mulți americani.

În plus, mari porțiuni din Asia, de la Taiwan până la India, sunt vulnerabile la o agresiune din partea Chinei. Acum armata chineză este relativ slabă și ar pierde un război convențional împotriva Americii. Dar lucrurile evoluează și în curând China va deține propriile sale portavioane și alte capabilități militare avansate.

Statele Unite nu pot câștiga un război comercial cu China și victoriile nu pot fi decât “à la Pirus”. Americanii trebuie să negocieze dur cu China pentru protejarea aliaților din Asia și rezolvarea situației din Corea de Nord. Cel mai bun mod de a obține acorduri mai bune, asa cum spune Trump că vrea, este o politică comercială deschisă cu China, nu un război comercial distructiv.