Cred că cea mai puternică metaforă a serialului este puterea și ce face ea din om. Pentru că în ciuda dragonilor, zombilor, reînvierilor și altor elemente fantastice, Game of Thrones e o poveste politică despre jocurile de putere.
George R.R. Martin abordează, pe lângă tema principală, o gamă foarte variată de povești: despre sexism, homofobie, rasism și alte discriminări, conflictul dintre generații (dintre cei care au stabilit statu-quoul și cei care vor să-l schimbe), dar și despre fanatismul religios.
Practic, orice temă de actualitate este explorată în Game of Thrones.
Unii au propus teoria că serialul ar fi despre încălzirea globală. Și e de înțeles. Pentru că, la fel ca în lumea noastră, cele șapte regate din Westeros se (auto)distrug în luptele pentru un tron de fier, în timp ce la granița de nord se adună o armată de zombi. Numiți “White Walkers”, numărul acestora se mărește pe zi ce trece și amenință să facă una cu pământul toată omenirea — cunoscutul slogan din serial, “Winter Is Coming” (Vine iarna), la asta se referă: toate mofturile umane vor fi îngropate sub zăpadă de “White Walkers”.
Atunci când ai cinci romane a câte aproximativ 1.000 de pagini fiecare și încă două pe drum (sperăm să ajungă), e foarte greu să găsești o singură temă unificatoare. George R.R. Martin s-a inspirat la început din Războiul celor Două Roze (Casa de Lancaster reprezentată de Casa de Lannister versus Casa de York — Tyrell). Și în primele cărți elementele fantasy sunt mai puține, personajele umane fiind importante, ceea ce se schimbă pe parcurs.
De ce a ajuns un serial atât de popular
Game of Thrones a reușit să bifeze tot ce ți-ai putea dori de la un serial: personaje de partea cărora să fii, mistere, umor, povești de dragoste, elemente fantasy, un substrat politic, scene de luptă spectaculoase, la concurență cu blockbusterele hollywoodiene (Bătălia Bastarzilor de săptămâna trecută a fost cireașa de pe tort).
Arată bine, sună bine, e filmat, regizat și montat excelent. Uneori a mai dat-o în bară. Dar ne-a făcut pe toți să ne dorim să vedem mai mult.
Luni, 27 iunie — ultimul episod din sezon
Popularitatea poveștii și nerăbdarea fanilor au dus la situația în care serialul a continuat înainte ca scriitorul George R.R. Martin să lanseze noile volume — practic filmul a luat-o înaintea cărții după care era realizat.
Sezonul trecut am avut impresia că David Benioff și D.B. Weiss (regizorii serialului) procrastinează în speranța că scriitorul George R.R. Martin va lansa în sfârșit al șaselea roman din serie, Winds of Winter, și vor avea o direcție mai clară pentru traseul personajelor.
Sezonul ăsta, însă, fiindcă a devenit clar că noul roman se lasă așteptat, producătorii Game of Thrones s-au văzut nevoiți să bage serialul în accelerație maximă și așa am avut parte de multe momente intense, neașteptate. Pentru prima oară, atât cei care au citit cărțile, cât și cei care au văzut doar serialul, au fost luați prin surprindere.
În plus, am observat a fost o schimbare destul de mare în ceea ce privește rolurile de gen.
Sezonul trecut, actele de violență frecvente asupra femeilor din Westeros au culminat cu violul conjugal al Sansei Stark (Sophie Turner). Asta a dus la o răscoală pe social media și în presă. Foarte mulți au spus că renunță la serial.
În sezonul al șaselea s-au schimbat foarte mult lucrurile, personajele feminine au avut parte de mai multă independență, mai multă voință. Într-unul dintre episoade există trei perechi de frate/soră aflate în situații de criză. Și, de fiecare dată, sora este aceea mai puternică, cea care-și încurajează fratele să acționeze, îl învață cum să supraviețuiască.
Așa că am impresia că Benioff și Weiss, numiți cu afecțiune de către fani „D&D”, chiar au ascultat reproșurile spectatorilor. Și nu numai. Mai mult, am avut impresia că au stat pe forumuri și și-au inspirat povestea chiar din teoriile fanilor înfocați pentru unele episoade.
Lunea aceasta miza ultimul episod este să pună toate piesele de pe tablă în poziția perfectă pentru ultima sută de metri a poveștii. Potrivit zvonurilor, mai avem două sezoane, dar cu șase, respectiv șapte episoade. Winter is Coming, în sfârșit!
Cum a luat-o serialul înaintea cărții
Cât timp producătorii executivi și scenariștii principali ai serialului s-au ținut destul de strâns de linia primelor cinci cărți din serie, lucrurile au mers mai mult sau mai puțin unse. Primele patru sezoane (și câteva linii de poveste din al cincilea și al șaselea sezon) au fost destul de fidele romanelor.
Însă George R.R. Martin lucrează de ani buni la Winds of Winter, iar fanii se tem de mult timp că va muri înainte să termine povestea. Îl „ceartă” pe rețelele de socializare dacă are apariții în public, în loc să stea în casă și să scrie.
Așa că Benioff și Weiss (producătorii serialului n.r.) au obținut de la el câteva informații despre punctul terminus al poveștii.
După cum ne-a arătat sezonul al cincilea, cei doi scenariști au încercat să amâne cât mai mult momentul, doar-doar vor avea un nou roman ca sursă. Multe din poveștile de anul trecut au stagnat. Ca dovadă sejurul interminabil și redundant al Aryei Stark la „școala” de asasini din Braavos. Și cam tot ce s-a întâmplat cu Mama Dragonilor în Mereen (o poveste față de care Martin a recunoscut că a suferit o criză de inspirație).
Dar, odată ce Benioff și Weiss și-au dat seama că romanul s-ar putea să nu apară prea curând, au început să meargă dincolo de aventurile din carte. Și serialul a început din nou să aibă o acțiune propulsivă și intensă, care a culminat cu bătălia bastarzilor.
Rămâne de văzut cum episodul de luni ne va lăsa cu gura cascată până anul viitor.
Titlul și intertitlurile aparțin editorului (contact: laura.stefanut@digi24.ro)
Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea pe Facebook
