Probabil că principalul pariu greșit al lui Vladimir Putin a fost acela că Occidentul va fi doar puțin mai zgomotos decât de obicei, liderii americani și europeni vor condamna mai aspru „operațiunea militară specială” (eufemismul rusesc pentru invazia în toată regula din Ucraina), vor fi supărați o perioadă, dar nu vor face nimic mai mult de atât, la fel ca în momentele atacurilor asupra Ceceniei, Georgiei, anexării Crimeei sau a manevrelor din Donbas. Occidentul nu va interveni, iar Rusia va câștiga Ucraina prin invazia militară. Narativul era pregătit de cel puțin opt ani, ceea ce spun acum liderii de la Kremlin a fost discursul unic impus de Moscova încă din 2014.
Pe scurt, Putin a crezut că nu îi va fi foarte greu să-și facă de cap în zonă și că va depăși eventualele sancțiuni economice așa cum au fost ele în trecut, în general superficiale și ineficiente. Dar s-a înșelat, vede acum o lume întreagă.
Rusia a pierdut tot capitalul de imagine pe care a încercat să și-l construiască în ultimele decenii – de actor rațional și foarte important în politica mondială. Din acest punct de vedere, totul s-a năruit încă din prima zi a atacului pentru că oamenii au condamnat agresiunea și o fac în continuare. Dar, având în spate emoția publică degajată de atacul Rusiei, elitele politice occidentale au avut mai multă încredere să condamne net agresiunea și să meargă pe calea sancțiunilor economice pe căi care presupun costuri inclusiv pentru Uniunea Europeană sau SUA.
Rusia și-a pregătit din timp de această agresiune. Am amintit, narativul l-a construit de cel puțin opt ani, iar din punct de vedere economic, Vladimir Putin și-a făcut rezerve valutare în așa fel încât, în cazul unor sancțiuni economice, el să poată finanța invazia în continuare. Doar că nimeni nu a prevăzut (diplomația de la Kremlin cu atât mai puțin) care poate fi amploarea sancțiunilor non-militare la adresa Rusiei. Nu este vorba doar de deciziile guvernelor, ci de opțiuni ale companiilor private de a părăsi piața rusă, ale diferitelor organisme de a restricționa participarea sportivilor ruși la competiții internaționale, de generozitatea cu care sunt tratați refugiații ucraineni în Polonia, România și Republica Moldova. Opinia publică occidentală a împins guvernele să fie chiar mai severe în ceea ce privește sancțiunile și așa s-a ajuns la decizii greu de prevăzut anterior invaziei, precum scoaterea Rusiei din sistemul SWIFT sau începerea procedurilor pentru a diminua dependența energetică de Rusia, ori decizia SUA de a interzice importurile de petrol și gaze rusești.
Nicio mare companie nu mai operează acum în Federația Rusă. O autarhie în secolul XXI este un model de neimaginat între Europa și Asia, cu o populație de 145 milioane de locuitori răspândită pe cel mai întins teritoriu din lume. Nu poți trăi ca Venezuela între Europa și Asia. Estimările sunt catastrofale: scădere a PIB-ului cu 20% în acest an, o inflație de 40%, o depreciere a rublei cu 50%. Dacă înainte de începerea războiului criminal împotriva Ucrainei, cu un dolar american, puteai cumpăra 78 de ruble, acum poți cumpăra 130. Valoarea unei ruble a ajuns să reprezinte mai puțin decât un cent american. Niciun economist rațional și onest nu vede Federația Rusă altfel decât în faliment în câteva luni. După incapacitatea de a plăti datoria externă, Rusia va intra în cea mai neagră perioadă economică din epoca sa modernă. Practic, în câteva săptămâni, puterea de cumpărare a rușilor s-a înjumătățit, Putin i-a readus în perioada tranziției lui Elțîn, cu un stat aflat încă în Uniunea Sovietică, cu o economie de stat. Modelul Putin nu poate readuce Uniunea Sovietică fără teroarea pe care o presupune un stat autarhic, complet centralizat și folosind teroarea ca cea mai eficientă armă politică.
Ca o măsură disperată, partidul lui Putin și Guvernul rus au anunțat deja măsuri de naționalizare ale acțiunilor companiilor care decid să părăsească piața rusă sau să suspende activitățile, ceea ce va genera în cascadă noi sancțiuni internaționale pentru raptul ce urmează să se pună în scenă. Într-o lume globalizată orice improvizație care va încerca să replice autarhic un model de integrare al economiei globale va colapsa. Piețele financiare și cele economice au exclus deja Federația Rusă care reprezenta, așa cum sublinia un fost consilier al președintelui Obama, aproape o cantitate neglijabilă. Ceea ce înseamnă că nu supraviețuirea economiei globale va suferi după federația rusă, care nu reprezenta decât un procent infim al tranzacțiilor, ci cea rusă care, decuplată de la masca de oxigen a pieței mondiale, va face implozie aducând la nivel de pauperizare întreaga populație, în special cea din jurul Moscovei. Membrii celor 300 de familii care controlau 70% din economia rusă vor deveni cei mai mari dușmani ai regimului Putin, cei care vor putea finanța operațiuni speciale de eliminare a dictatorului de la Kremlin.
Toate acestea sunt efectele deciziilor lui Vladimir Putin care își îngenunchează propriul popor prin propaganda mincinoasă și cenzură, prin efectele economice induse împotriva populației și prin concentrarea resurselor pe întreținerea armatei (ați observat, e neobosit să-și lingușească mereu militarii despre care spune des că sunt profesioniști și că îndeplinesc misiunile stabilite), prin transformarea propriei țări în paria în ochii comunității internaționale. La aceste lucruri se referea și Annalena Baerbock, șefa diplomației germane, atunci când spunea că războiul lui Vladimir Putin împotriva Ucrainei va duce Rusia la ruină, iar opinii similare au fost dezvoltate de mai mulți analiști, jurnaliști sau politicieni.
Economia și afacerile sunt clădite pe încredere, acesta este ingredientul cheie, iar acesta a dispărut. Mii de companii occidentale s-au retras de pe piața Rusiei (deci dincolo de sancțiunile economice dictate de guverne) și continuă să o facă, iar acesta este un fenomen fără precedent, cu impact direct și încă incalculabil asupra economiei și moralului rușilor. Trei decenii îi luase Rusiei să atragă companii occidentale, să atragă investiții străine, însă a pierdut aproape totul în 10 zile și hemoragia nu s-a oprit.
Peste toate, Vladimir Putin nu a început acum să își distrugă propriul popor, ci în momentele în care a asasinat jurnaliști, oponenți politici, când a terorizat familii sau chiar populații, când a declanșat iadul în Cecenia, când a înscenat alunecări de la balcon ale unor tipi incomozi, când arestează mii de oameni simpli care, în aceste zile, ies în stradă pentru a protesta împotriva războiului cu Ucraina. Acum este punctul culminant al distrugerii. Dar urgia armatei ruse asupra Ucrainei a atras și urgia nu doar economică asupra poporului rus.
