De obicei, când auzim de politicieni cu dosare penale închise, la mijloc se află și o lege dată tot de colegii lor de partid, legea care ori îi exonerează de orice răspundere, ori face pedeapsa mai suportabilă și disproporționată cu infracțiunile grave comise de aceștia.
De data aceasta însă, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), numeroase dosare penale ale unor politicieni cu nume sonore (Elena Udrea, Mihai Chirica, Marin Anton, Ioana Băsescu, ca să dăm doar câteva exemple) vor fi închise printr-o inconsistență și imobilitate a însuși sistemului de justiție, sistem pe care mulți dintre politicienii vizați au încercat să îl răpună.
Chestiunea pare dificil de înțeles la prima vedere, vizând probleme juridice de drept penal general. Să facem așadar o scurtă trecere în revistă, una mai accesibilă.
În forma ei inițială, legea penală ne spunea că efectuarea unui act de procedură reprezintă caz de întrerupere a prescripției răspunderii penale. Prescripția presupune faptul că, după o anumită perioadă (un termen stabilit prin lege), se va înlătura răspunderea penală pentru fapta ce constituie infracțiune. Curtea Constituțională (CCR) a venit cu o decizie prin care declară această prevedere neconstituțională, menționând că trebuie să existe un act de procedură comunicat (din rațiuni de previzibilitate), pentru ca acest termen să fie întrerupt.
De aici apar problemele: așa cum se întâmplă de multe ori pe la noi, stângă nu se mai înțelege cu dreapta. Articolul respectiv din Cod a început să fie citit în lumina deciziei CCR, fără ca legiuitorul să mai modifice prevederea respectivă, așa cum era normal. Ca urmare, CCR revine asupra chestiunii, spunând că decizia ei inițială nu era una interpretativă, fiind nevoie de intervenția Guvernului sau a Parlamentului, care să legifereze decizia. Guvernul vine doar acum, după această ultimă decizie, cu o ordonanță care să pună lucrurile în ordine.
Dar pentru perioada dintre cele două decizii CCR, s-a creat un vid legislativ. Aici intervine ICCJ, care consideră că toate dosarele pentru care a operat întreruperea sunt închise. Așadar, de inconsistența executivului și a juridicului de a acționa în urma deciziei obligatorii CCR profită unii politicieni mai mult decât problematici în relația lor cu dreptatea.
Ar fi fost normal ca, de la prima decizie CCR, textul din Codul Penal să se citească unitar, iar instanțele să aprecieze în funcție de caz aplicarea cauzei de prescripție, conform CCR. Lucrul acesta nu s-a întâmplat și, astfel, putem înțelege cu ușurință de ce, ca români, privim din nou neputincioși spre un sistem care pare că lucrează împotriva noastră.
Probabil, Guvernul a lăsat în mod intenționat situația aceasta în derivă, fiind conștient că de orice inconsistență și greșeală a justiției profită inculpații. Aici regăsim fundamentul problemei: indiferent că lipsa de inițiativă a executivului în a veni cu o nouă reglementare a fost voită sau accidentală, ea denotă ori lipsă de profesionalism, ori intenția de a înșela statul.
În scurta perioadă în care USR s-a aflat la guvernare, fostul ministru al Justiției, Stelian Ion, a lansat în dezbatere publică proiectul de modificare a Codului Penal, dar acesta a fost lăsat uitat de cei care au venit la guvernare după noi.
Am încercat din răsputeri să găsim o soluție la această situație, pentru a împiedica politicienii vizați să scape pe furiș din mâinile justiției, dar nimic nu poate fi realizat fără îndeplinirea numeroaselor și complicatelor proceduri, dar, mai ales, fără voință politică din partea majorității.
