De câteva săptămâni, liberalii au început un asalt asupra regulilor jocului electoral. Văzând lupta aceasta, ai zice că viitorul României depinde de asta, că o comasare ar asigura succesul PNNR și democrația sănătoasă din țară ar fi salvată. Dincolo de solidaritatea noastră mecanică de alianță, funcțională doar în cazuri individual definite, se cuvine să analizăm câteva dintre argumentele care sunt aduse pentru comasarea alegerilor în 2024.
De la cei mai importanți conducători, la cei mai mici purtători de cuvânt, toată suflarea galben-albastră a început să invoce un sondaj în care 67% dintre români sunt de acord cu comasarea alegerilor. Așadar, nu politicienii își doresc comasarea alegerilor, ci că aceasta este o cerere a cetățenilor care s-au bulucit pe chestionare și au spus, în proportie de 70%, că sunt destul de inteligenți încât să nu se încurce în chestionare. Sunt însă necesare câteva precizări: în primul rând, întrebarea a fost pusă cu privire la organizarea în aceeași zi a alegerilor locale și generale și apoi a existat o întrebare ajutătoare în care s-a pus problema dacă oamenii s-ar descurca cu mai multe buletine de vot. Evident că asta excită stima de sine și oamenii nu vor recunoaște vreodată că se vor descurca greu cu mai multe buletine. Dar, dacă ne uităm în studiile din ultimii ani, referitoare la ceea ce se întâmplă la urne, vom observa un lucru destul de trist: chiar și atunci când avem un singur rând de candidați, mai mult de 50% dintre oamenii care ajung la urne sunt în situația de a nu fi auzit de candidații de pe buletine. Și nu vorbesc aici despre candidații partidelor mici sau despre independenți; cei mai mulți nu știu nici măcar numele a trei (3) candidați din lista partidelor importante. Credeți că subiecții unui chestionar ar putea recunoaște vreodată că nu sunt destul de inteligenți pentru a manevra niște buletine de vot? Chiar dacă, în realitate, numărul de voturi anulate este uneori incredibil. De exemplu, în 2020, în județul Neamț, la alegerile pentru Consiliul Județean, aproape 10% dintre voturi au fost anulate, iar, în toată țara, la alegerile locale din 2020 au fost anulate 700.000 de voturi, mai mult decât toate voturile din Capitala României. Oamenii au mai spus în sondaje, ori chiar chiar la referendumuri, că ar trebui redus Parlamentul la o cameră, că vor demiterea unui președinte, că ar trebui să avem doar 300 de parlamentari, dar sistemul politic s-a făcut că plouă. Oamenii cred, de asemenea, că democrația costă prea mult ori că un lider puternic și hotărât este mai bun decât mai multe partide care se ceartă.
Am auzit argumentul ”oboselii” electorale, dar haideți să fim sinceri! Nici vorbă de oboseală electorală, poate avem doar o ”oboseală” politică.
Nu mersul la vot i-a obosit pe oameni, ci comportamentele politice ale celor pe care i-au votat, ale politicienilor care-i sfidează de trei decenii.
Absenteismul nu este din cauză că oamenilor le este lene să meargă la alegeri, ci pentru că nu se mai recunosc în lideri, nu văd proiecte care să-i intereseze, nu se recunosc în programele politice; oamenii nu merg la vot pentru că sunt nemulțumiți de corupție sau de clientelismul politic. Lipsa de încredere în politicieni și în instituțiile politice este principala cauză a oboselii electorale, pentru că 9 din 10 români declară că nu au încredere în politicieni și în clasa lor politică.
Am auzit și argumentul economie de bani. În condițiile în care ultimele patru scrutinuri au costat 516 milioane de euro, dacă am comasa alegerile generale cu cele locale am economisi 260 de milioane și, ne mai spun sursele invocate deontologic de presă, că asta ar însemna ”52 km de autostradă la câmpie, 33-37 km într-o zonă deluroasă ori 9-10 km de autostradă montană”. Am putea să ne tăvălim de râs dacă nu ar fi destul de trist. Este destul de necredibil argumentul, atâta timp cât nu am văzut vreo preocupare majoră pentru economie în administrația noastră, în ultimele guvernări. Să ne gândim atunci la o dictatură, pentru că nu mai trebuie bani pentru alegeri? Nu cred că s-a gândit cineva la asta și nici nu vreau să glumim cu acest subiect. Totuși, argumentul economiei de mijloace este prea demagogic, nu ar trebui să îl mai invocăm în condițiile în care multiplicăm posturile din administrația centrală și locală fără nici o corespondență cu vreun program de eficientizare a activității.
Am auzit de la Alina Gorghiu că în PNL există un ”Comitet de lucru un grup de lucru, de experţi, jurişti din interiorul partidului care au pus pe hârtie argumentele care ţin de constituţionalitate, ideile care ţin de oportunitate (...) inclusiv proiectele de lege care trebuie depuse în Parlament dacă va exista o decizie politică la nivel de coaliţie”, spre deosebire de PSD, probabil, unde nu există o preocupare sistematică.
Una dintre ideile despre acest subiect, scăpate pe surse, este că un an cu mai multe alegeri înseamnă instabilitate politică, lucru pe care l-a spus și Președintele României. Această echipă de experți a slobozit probabil și raționamentul următor: ”În ansamblu, anul 2024 ar avea patru luni și jumătate de campanie electorală oficială, plus alte patru luni de pre-campanie (în care campania este neoficială, dar candidații au deja un comportament cvasi-electoral). În total: 8 luni și jumătate de perioadă în care interesul electoral primează. Blocajul instituțional sau focusarea pe activitățile electorale ar putea fi evitate prin organizarea mai multor runde de alegeri la o dată comună”. Da, alegerile înseamnă instabilitate, chiar acesta este rolul lor, instabilitate și schimbare. Adică esența democrației. Dar au fost trei ani de liniște, în care nu au existat alegeri, și în care stabilitatea putea produce grozavele rezultate pentru democrație și dezvoltarea României.
Argumentul securității mi-a părut, însă, cel mai hilar. Citez din nou: „România nu își permite să fie vulnerabilă în contextul regional de acum în care atitudinea fermă a autorităților române față de provocările de pe plan internaționale trebuie să fie la cote maxime. Suntem vecini cu o țară aflată în război, iar situații care necesită o reacție rapidă și fermă pot să apară oricând. Perioadele de incertitudine politică internă trebuie să fie restrânse la minimum posibil. Procesele electorale interne pot genera instabilitate politică care, ulterior, afectează securitatea într-o regiune”, menționează sursele PNL.
Ar fi poate acesta un motiv să amânăm alegerile până regiunea va reveni la stabilitate și se va termina războiul de la graniță? Din nou, nu îmi vine să glumesc cu această idee. Procesele electorale chiar că pot genera instabilitate politică, dar aceasta este rolul lor. Pentru că aceasta ”instabilitate” creează legitimitate pentru cei care sunt aleși, după fiecare rundă de alegeri urmează un scurt val de optimism (din păcate, prea scurt) și putem spune că această instabilitate este o instabilitate bună, fondatoare unei stabilități viitoare. Dar atunci când 80% dintre cetățeni nu au încredere în guvern și 89-90% nu au încredere în partidele politice, putem spune că avem stabilitate și este bine ca lucrurile să rămână așa?
Ideea că oamenii își pot pierde interesul fiind mai multe valuri de alegeri nu se verifică deoarece, chiar cu valuri mai puține, am avut la alegerile din 2020 o prezență foarte mică: la locale a fost 46%, iar la parlamentare 31%. Dacă facem o cuplare a alegerilor, poate că generalele pot scădea, prin influența lor, și legitimitatea aleșilor locali, care beneficiază totuși de o prezență rezonabilă a oamenilor la vot. Diferența de încredere între politicienii centrali și cei locali este colosală, iar căpușarea încrederii primarilor de către cei de la centru nu este corectă și poate scădea chiar din legitimitatea aleșilor locali. Este elocvent, în acest sens, exemplul scorului Clujului la alegerile din 2020. În timp ce la alegerile locale, Emil Boc a obținut aproape 75% din voturile clujenilor, PNL 54%, iar în județ peste 46%, la alegerile generale din decembrie PNL a ”reușit” performața de a atinge strânge doar 32% din voturile clujenilor. Aici înțelegem exect cxare este motivul real pentru care PNL insistă pentru comasarea alegerilor, dar nu este corect.
Înainte de a discuta despre elementele de constituționalitate, care vedem că nu sunt luate în discuție, este firesc să amintim efectul de dominanță, deoarece aici sunt elementele cele mai importante ale caracterului nedemocratic al comasării generalelor cu localele, iar acesta este și unul dintre argumentele cele mai importante ale Comisiei de la Veneția, împotriva comasării alegerilor. În fața bombardamentului televiziunilor centrale, mai ales, și a preponderenței liderilor de la centru, tematica alegerilor locale își pierde din importanță și influență. Deși suntem într-o țară în care descentralizarea este mereu amânată, iar puterile locale sunt încă insuficient dezvoltate, comasarea alegerilor elimină programele locale din marea dezbatere. Apare o supra-politizare a temelor electorale prin preponderența ideologiilor care caută să facă diferența la nivel central între actorii politici, în detrimentul proiectelor de dezvoltare locală, proiecte care sprijină politici de dezvoltare a democrației locale. Sunt experți care spun că temele centrale vor fi ocultate de proiecte locale și astfel guvernul coaliției va putea ascunde ”marile nerealizări”. Puțin probabil pentru că preponderența televiziunilor centrale va aduce în prim plan doar marile teme de politică, acoperirea temelor locale este și azi sub 10% din temele de prime-time ale televiziunilor.
Dar indiferent în ce direcție se poate duce această dominanță, este clar că alegerile locale și cele generale au nevoie de individualizări pentru spațiul de dezbatere și o distanță rezonabilă în timp pentru ca administrația locală să poată deveni subiect și obiect al dezbaterii în interiorul comunităților, fără bruiaje de la centru.
Un alt aspect al dominanței este unul care a adus critici în 2020 din partea OSCE, în Raportul de analiza alegerilor. Cu acea ocazie, România, și mai ales Președintele Iohannis, au primit critici serioase pentru implicarea președintelui în competiția politică. ”Poziționarea politică a președintelui Klaus Iohannis înaintea scrutinului parlamentar din 6 decembrie a încălcat chiar standardele și angajamentele luate de România pentru separarea statului de partide . (...) Preşedintele şi-a exprimat clar, în mod frecvent, preferinţele politice în intervenţiile publice făcute în perioada premergătoare alegerilor. Acest lucru a dus la o estompare tot mai mare a liniei de demarcaţie dintre prerogativele sale oficiale şi campania electorală, ceea ce reprezintă o încălcare a standardelor internaţionale şi a angajamentelor luate de toate ţările OSCE pentru a păstra o separare clară între stat şi partidele politice. (...) Președintele s-a implicat în campanie, criticând în mod frecvent Partidul Social Democrat și apărând Partidul Național Liberal în declarațiile publice, în exercitarea prerogativelor sale pe perioada campaniei, uneori la limita graniței dintre atribuțiile sale oficiale și campanie, contrar standardelor internaționale“ - sunt câteva dintre remarcile din raport.
Ne așteptăm ca aceste lucruri să se poată repeta, iar influența unor personalități din funcții care practic sunt apolitice să aibă ocazia unei influențe ilegitime și a unor avantaje pentru unii actori politici participanți la competiție, iar în acest fel criteriul separării între stat și partide să fie puternic viciat.
Efectul de dominanță se referă și la blocarea candidaților independenți sau a candidaților unor partide mai mici, care vor fi striviți de discursul centralist al marilor partide, astfel că aceștia vor avea șanse mai puține de a fi vizibili și aleși.
Comasarea blochează și dreptul constituțional de a candida la mai multe alegeri al unui cetățean, deoarece probabil se va legifera prezența unui candidat pe o singură listă. Să nu mai vorbim de prezența femeilor pe liste care va fi din nou problematică, dominanța masculină se va întări și mai mult. La alegerile locale din 2020 birourile de circumscripţie au înregistrat 256.042 candidaţi. Deşi legea prevede reprezentarea ambelor sexe ca o condiţie de validitate pentru listele de candidaţi, 936 de liste de candidați au fost înregistrate fără să respecte această cerinţă. Informațiile centralizate privind candidații la nivel național au fost publicate după termenul limită pentru contestarea candidaturilor şi nu au inclus informații importante precum sexul, vârsta sau profesia candidaților. La locale și generale au fost multe nume comune, dacă se reduce această posibilitate, vom avea această condiție de valabilitate mult mai prezentă: vom avea mult mai multe liste fără candidați femei.
În fine, să mai invocăm constituționalitatea? Experiența din 2012 a arătat că o comasare a alegerilor locale și generale este ... perfect neconstituțională. Sigur, la noi, unii se pot uita în dungă la Constituția României și să vadă doar ce le convine, dar au trecut trei decenii de experimente nereușite și nu cred că se mai pot tolera asemenea abuzuri. Decizia CCR din 2012 atrage atenția că Legea administrației publice locale nr. 215/2001 spune că mandatele: primarului ( art 69, al.1), consiliului județean (art.93 alin.1) și consiliului local (art.38 alin.1) sunt de 4 ani și se pot prelungi prin lege organică și doar în caz de „război, catastrofă, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav". Nu cred că este cazul să ne mai jucăm cu interpretările, chiar dacă ne-ar conveni ca lucrurile să stea altfel. Da, se poate mări mandatul alesului local, dar nu retroactiv, ci doar pentru mandatele viitoare. Cred că nu trebuie să fii mare jurist ca să înțelegi acest lucru.
Democrația noastră este destul de șubredă și nu cred că este cazul să o falsificăm prin experimente de genul schimbării regulilor jocului electoral. Perioada în care trebuie să mergi în fața electoratului, pentru a da socoteală, ar trebui să fie una de sărbătoare. Colegii noștri de coaliție, au un avantaj față de noi, cei de la PSD sau față de alte partide care nici măcar nu au ajuns în zona puterii. Avantajul constă în faptul că sunt deja aproape 3 ani de când au avut comanda țării: Președintele, premierul și guvernul. Sigur au ce să arate, se vor putea justifica separat, la europarlamentare, locale, generale și prezidențiale. Lucrurile bune făcute se vor fi acumulat și cele greșite se vor scădea din capitalul electoral. Au și avantajul că și-au găsit și parteneri de guvernare pe care pot da vina și cu care se duelează zilnic, la nivelul discursului. Au avantajul unui Președinte care va sprijini partidul în alegeri, așa cum a făcut-o mereu, chiar dacă nu va fi asta chiar curat constituțional. Bine, asta poate fi și o sabie cu două tăișuri, dar vom vedea la alegeri. PNL, PSD și UDMR au și avantajul că se pot alia la alegeri locale, în zone unde le convine, și asta e democratic, chiar dacă ar limita șansele partidelor mai mici sau a candidaților independenți.
Că tot vorbeam despre efectul de dominanță: contează care este sentimentul care ne poate domina ca partide aflate la cârma guvernării? Nu cred că frica de AUR și suveraniști ar trebui să ducă la căutarea de aranjamente și practici imorale de falsificare a democrației. Trebuie să adunăm cu toții curajul de a ne privi cu sinceritate în oglinda votului și să ne reinventăm dacă vedem că unele lucruri nu funcționează. Și PNL și PSD au trecut prin momente complicate și au reușit să iasă din gropi electorale doar cu ajutorul oamenilor care i-au re-creditat cu încredere. Un lucru pe care l-am învățat din experiența ultimilor 25 de ani: când liderilor politici le este frică, fac cele mai mari greșeli; greșeli care, uneori, duc la pieire și dispariție.
În luările de poziție legate de problema comasării alegerilor, președintele PSD Marcel Ciolacu nu a exprimat doar o părere sau o temă de negociat, cum sugera o distinsă colegă de coaliție. A exprimat rezultatul unor analize și dezbateri pe care le realizăm de mai multă vreme și care converg spre o teză pe care ne bazăm, noi, social-democrații: chiar dacă nu este convenabil în fiecare moment, datoria noastră de oameni politici este să apărăm democrația. Atâta câtă este, câtă putem înțelege, câtă putem suporta! Pentru că singură, democrația este capabilă să creeze condițiile pentru ca să poți ieși în fața electoratul și să spui: m-am schimbat, mai dați-mi o șansă! Indiferent dacă o primești sau nu, democrația este o stare de normalitate care garantează o minimă egalitate de șanse în competiția politică.
Ca și în jocul copilăriei intitulat ”Nu te supăra, frate!” sunt convins că vom găsi resurse logice, raționale și morale pentru a-i convinge pe aliații noștri din coaliție că nu are sens să mai insistăm pe comasarea alegerilor. Altfel, totul seamănă cu un proiect care ar putea să derive din acesta: COMASAREA PUTERILOR ÎN STAT! Poate că unii ar spune că este mai ieftin, mai simplu, aduce mai multă stabilitate! Doamne ferește!
