Trump vs. Clinton: viziuni economice
Cu două luni înainte de alegerile prezidențiale din America, Hillary Clinton conduce în cursa cu Donald Trump cu 5% în sondajele naționale și în multe dintre statele cheie (“swing states”- statele care joacă un rol important în sistemul electoral american, fiindcă partidele au numere similare de votanți n.t.). Dar nimic nu-i încă decis, având în vedere evenimentele recente (restructurarea staff-ului de campanie al lui Trump, scandalul emailurilor ce continuă să afecteze campania lui Clinton, etc.).
Până acum media și publicul s-au axat pe imigrație, terorism, politică externă și pe potențialele defecte de caracter ale candidaților și mai puțin pe politica economică.
Asta e o scăpare importantă pentru că există diferențe substanțiale între programele economice ale celor doi candidați.
Cheltuielile guvernamentale:
Clinton preferă cheltuieli asociate statului social, precum extinderea sistemului de asigurări sociale, învățământ gratuit în universitățile de stat, scutirea de datorii la creditele pentru studenți și adăugarea unei asigurări de sănătate de stat la Legea Serviciilor Medicale Accesibile (“Obamacare”). De asemenea, Clinton promite că va accentua politica industrială bazată pe energie verde, promovată de Obama.
În schimb, Trump susține că nu va face modificări la sistemul de asigurări sociale, va revoca și va înlocui Obamacare și va eficientiza cheltuielile guvernamentale (însă nu a dat detalii).
Impozitarea:
Clinton afirmă că va face un sistem cu taxe mai progresive, cu toate că sistemul american este deja cel mai înclinat spre taxarea progresivă dintre toate economiile dezvoltate. Ea cere creșterea impozitelor pe proprietăți imobiliare și pe veniturile personale ale celor cu venituri mari precum și plafonarea deducerilor detaliate. Totodată nu tinde spre reducerea taxelor pentru corporații.
Trump propune impozite mai mici pentru indivizi și companii deopotrivă. SUA are acum un impozit pe profit de 35%, cel mai mare nivel din OECD. Trump cere scăderea acestuia la un nivel de 15% iar investițiile din primul an al afacerii să fie deductibile integral.
Comerțul:
Clinton se opune Parteneriatului Trans-Pacific, un tratat de comerț internațional negociat de administrația Obama cu 11 țări din zona Pacificului. Spre deosebire de soțul ei, care a susținut și a semnat tratate de liber schimb în perioada președinției, Hillary Clinton se apropie de tabăra protecționistă a Partidului Democrat.
O poziție puțin favorabilă comerțului, însă poziția lui Trump este chiar mai nocivă.
Printre altele, Trump amenință cu declanșarea unui război comercial cu China și Mexic și spune că va renegocia acordurile comerciale existente.
Ambii candidați se adresează astfel clasei mijlocii și clasei muncitorilor, ambele afectate de globalizare.
Dar cea mai bună reacție politică nu este adoptarea protecționismului (care va înrăutăți soarta mult mai multor oameni), ci ajutorul oferit muncitorilor afectați.
Datoria publică:
Extinderea asistenței sociale, precum și planurile lui Clinton de a consolida programul Obamacare, fără a ține sub control costurile de asistență viitoare (prognozate să crească) sugerează că deficitele mari vor continua. Este o direcție diferită de a soțului ei: Bill Clinton a conlucrat cu un Congres controlat de Republicani pentru a echilibra bugetul federal în ultimii ani de președinție.
Trump a redus recent costurile bugetare care s-ar fi ivit odată cu reducerile de taxe anunțate de el (și le-a auds în zona țintelor stabilite de legislatorii Republicani). Chiar dacă sunt ajustate cu efectul creșterii economice, scăderile de taxe tot trebuie să fie însoțite de limitarea cheltuielilor, în special ale celor pentru drepturi sociale. Altfel, o președinție Trump ar putea genera serioase probleme cu datoria publică.
O propunere ce are susținerea ambilor candidați este investiția masivă în infrastructură.
Din păcate, niciunul dintre candidați nu a dat asigurări că banii nu vor fi cheltuiți pe criterii politice și favoritisme. SUA nu își pot permite să repete risipirea unui nou pachet de stimulente financiare, ca în administrația Obama.
Economia SUA în context mondial
Clinton va acorda prioritate redistribuirii în defavoarea creșterii economice în timp ce Trump va fi orientat spre creșterea economică.
Dezvoltarea economiei SUA este o preocupare globală fiindcă alimentează creșterea celorlalte economii prin intermediul cererii de consum americane și a comerțului.
Dar principalele surse de dezvoltare, creșterea productivității și aportul de forță de muncă, au scăzut abrupt în ultimii ani.
Economia SUA a cunoscut o creștere economică anuală medie de 3% după Al Doilea Război Mondial. În ultimul deceniu însă n-a avut nici măcar 3 trimestre consecutive cu creștere de 3%.
Există diverse explicații pentru această încetinire a creșterii productivității.
Robert Gordon, economist la Northwestern University, crede că inovarea tehnologică a contribuit mult mai puțin la creșterea economică, față de revoluțiile tehnologice precedente, care au adus electricitatea, locomotiva, aviația sau computerul.
Economistul Lawrence Summers (Harvard University) acuză “stagnarea seculară” — termen inventat de Alvin Hansen, pentru a descrie o cerere slabă pe termen lung, însoțită de insuficiente oportunități de investiție.
Opinia mea personală este că politicile economice mediocre au descurajat investițiile, antreprenoriatul și munca.
Sondajele arată că votanții indeciși sunt profund neîncrezători în ambii candidați.
Pentru a fi aleasă și a primi mandatul de aplicare a programului său, Clinton trebuie să fie mai deschisă și mai onestă cu greșelile din trecut. Iar în plan economic trebuie să se mute spre centru, către măsuri de creștere economică, departe de pozițiile stângiste pe care le-a adoptat în campania împotriva lui Bernie Sanders.
Trump, pe de altă parte, trebuie să arate mai multă umilință și deschidere spre incluziunea socială și consultare în domeniile în care-i lipsește experiența.
E foarte posibil ca Republicanii să-și mențină majoritatea din Camera Reprezentanților, în timp ce la Senat sunt într-o bătălie strânsă pentru control cu Democrații.
Drept urmare, în multe aspecte politice atenția va fi îndreptată spre Paul Ryan, președintele Camerei Reprezentanților. Acesta va putea funcționa fie ca o contragreutate - și partener ocazional - pentru Clinton, fie ca îndrumător și partener constant al lui Trump.
Despre autor: Michael J. Boskin este profesor de economie la Universitatea Stanford și Senior Fellow la Hoover Institution. A condus grupul de consilieri economici ai președintelui George H. W. Bush între 1989 și 1993.
Copyright ProjectSyndicate
Editor: Laura Ștefănuț (laura.stefanut@digi24.ro)
