Cine sunt aliații lui Dragnea și Tăriceanu în PNL

Vi se pare șocant modul în care PSD și-a dat foc la căruță, în mai puțin de o lună de la preluarea guvernării? Este! Dar și mai șocant mi se pare că PNL, marele bolnav al dreptei, a ratat și ratează șansa extraordinară de a se vindeca, de-a intra în luptă și de a sări în ajutorul celor care caută și-n piatră seacă aliați împotriva unei puteri demolatoare.

Cum este posibil ca de două săptămâni și ceva de când Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu dau cu napalm peste statul român, PNL să asiste catatonic nu doar la încercarea de distrugere a edificiului de normalitate clădit în ultimii zece ani, ci chiar la propria extincție?!

Cum este posibil să nu realizeze că protestele lor fără vlagă, acțiunile apatice, opoziția ”de formă” va accelera și mai tare despărțirea definitivă de alegătorii care i-au abandonat anul trecut?! Îi va îndepărta chiar și pe mulți dintre cei care i-au votat, totuși, dintr-o firavă speranță că se mai pot reinventa. Și unii și alții sunt copleșiți de senzația acută că majoritatea liderilor liberali își doresc, de fapt, ca PSD și ALDE să reușească să pună cu botul pe labe justiția.

Chiar nu își dau seama că reacția în lanț la care asistăm ar putea marca începutul dezastrului atât pentru PSD, cât și pentru PNL? Și că în timp ce unii ne-au speriat de moarte, ceilalți ne-au dezamăgit, din nou, crunt?

Nu doar că nu au fructificat oportunitatea de a se relansa, oferită pe tavă de agresiunile PSD. Au demonstrat că majoritatea dintre ei sunt din același aluat cu Dragnea și Tăriceanu. Singura diferență reală este că nu au atâta curaj ca să treacă la fapte pentru a-și împlini dorințele ascunse. Nu puteau să-și aleagă un context mai prost să ne reamintească asta. Trădările în astfel de momente cruciale nu se uită multă vreme.

Doi oameni au ieșit, constant, cu mesaje clare și ferme. Raluca Turcan și Cătălin Predoiu. Dar pozițiile lor nu pot compensa tăcerea complice a multor colegi. Din contră, o fac și mai stridentă. Un partid nu poate sta doar în două voci, chiar dacă una este a președintelui interimar. Când doar doi lideri cu greutate vorbesc este semn că grosul partidului nu le împărtășește poziția. Este semn că vor și așteaptă altceva. Ce?

Ce vor și baronii PSD. O reîntoarcere la Epoca de Aur a controlului total al politicienilor asupra statului și al economiei. La vremurile de lapte și miere când nu trebuiau decât să întindă mâna ca să culeagă roadele guvernărilor corupte. Când nu trebuiau să se teamă că ar putea fi denunțați de tovarășii de furăciuni. Când între putere și opoziție funcționa ”algoritmul lui Hrebenciuc,” care stipula că partidele la guvernare iau două treimi din afacerile ilegale, iar opoziția o treime. Mafioții ”pe codul vechi” respectau cu sfințenie regula că afacerile începute la guvernare pot fi duse la bun sfârșit după plecarea de la putere.

De aceea, mulți lideri din vechiul PNL îl venerează și azi pe Bogdan Olteanu. Aranjamentele făcute de fostul președinte al Camerei Deputaților cu Viorel Hrebenciuc, care au permis vechiului PNL să rămână la guvernare, în perioada 2006-2008, cu sprijinul PSD, sunt invocate constant ca model de combinație politică și de afaceri de succes. După tunurile grandioase date atunci oftează mulți liberali.

Dar și după cele din vremea Uniunii Social Liberale. Și anii de colaborarea oficială cu PSD, care, în numele acelorași combinații profitabile, a șters resentimentele istorice și diferențele ideologice, sunt prilej de nostalgie. Stârnesc în continuare dorințe de reconciliere, mascate cu greu.

Acesta este motivul pentru care Marian Petrache, unul dintre păpușarii PNL, i-a propus lui Tăriceanu, la sfârșitul anului trecut să preia, din nou, șefia partidului. Dacă i-ar fi ieșit jocul, liberalii ajungeau cu certitudine la guvernare. Fie într-o construcție ”de dreapta”, alături de ALDE, PMP și UDMR fie, prin refacerea integrală a USL, alături de PSD. Un joc la două capete, profund indiferent față de opiniile alegătorilor.

Planul lui Petrache a avut mulți adepți, deoarece era prezentat, conspirativ, ca fiind susținut de președinte. O minciună, câtă vreme acțiunile lui Klaus Iohannis din ultimele patru luni contrazic ferm posibilitatea unei susțineri pentru o alianță a liberalilor cu Dragnea sau cu Tăriceanu.

Din octombrie încoace, de când a anunțat că nu îl va numit premier pe Dragnea și de când liderii PSD și ALDE au început să-l atace furibund, varianta ca președintele să susțină o asemenea combinație, gândită de Petrache și aliații săi din fostul USL, a devenit de neconceput. Președintele Consiliului Județean Ilfov știa foarte bine acest lucru, dar a continuat să folosească presupusul acord pe care i l-ar fi transmis Klaus Iohannis pentru renașterea USL-ului.

Demisia lui Marian Petrache din funcțiile deținute din partid, după inculparea sa, vineri, într-un nou dosar de corupție, este o ocazie pentru ca aripa foștilor liberali care tânjește după unirea cu PSD să revină cu picioarele pe pământ. Dar nu va fi suficient ca PNL să înțeleagă că orientarea obsesivă spre trecut înseamnă sinucidere curată.

Și mulți foști pedeliști își doresc ca PSD și ALDE să câștige partida cu DNA. Pentru că și printre ei au făcut ravagii procurorii. Și nu doar pentru că speră să scape de dosarele penale. Frustrările lor privind lupta anticorupție sunt vechi și adânci. Au rămas marcați de faptul că încă din vremea în care președinte era Traian Băsescu, DNA a mușcat din partidul lor mai zdravăn decât din PSD și din PNL.

Începând cu 2010, PDL a furnizat un număr consistent de condamnați pentru corupție. Victoria din 2012 a USL-ului a fost posibilă și pentru că în lunile care au precedat alegerile locale DNA a dat iama în rețelele care alimentau financiar campania PDL-ului. A fost un dezastru anunțat.

Pe 11 noiembrie 2011, ziua în care a fost arestat pentru corupţie Sorin Apostu, primarul Clujului care lua mită, în miezul nopţii, până şi de la vânzătorii de pepeni, Traian Băsescu declara în cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung că PDL ar putea să nu obţină nici 30% la următoarele alegeri dacă va mai fi zguduit de scandaluri de corupţie.

Prognoza-avertisment i s-a adeverit în totalitate şi chiar cu supramăsură. PDL a continuat să fie lovit de scandaluri de corupţie - cel mai important fiind cel legat de retrocedările dubioase de la Autoritatea Naţională de Restituire a Proprietăţilor - iar procentul partidului său nu a depăşit nici măcar 20%.

Pedeliștii care sunt acum în PNL nu au uitat cum li s-a făcut țăndări partidul și de ce au fost obligați să aleagă supraviețuirea sub sigla foștilor rivali. Degeaba se bucură acum că și rețelele patronate de Elena Udrea, imune la urgia care făcea ravagii în filialele din Transilvani, primesc ce li se cuvine. Este prea târziu. Din ”gloria” de odinioară a rămas doar amintirea. Și foarte multe resentimente.

Majoritatea pedeliștilor au urât cu pasiune DNA, de pe vremea când se făcea că nu vede caracatița administrată de Elena Udrea și protejată de Traian Băsescu, și îl urăsc și acum.

Pentru ei, scoaterea din joc a lui Vasile Blaga, anul trecut, cu două luni înainte de începerea campaniei electorale, a reprezentat o repetare la indigo a situației din 2011 – 2012. ”Ni s-a dat, iar, la temelie, înainte de alegeri. Chiar nu puteau să-l ia după alegeri?! Sau acum doi ani, ca să avem timp să ne repliem?” În viziunea lor, doar numele locatarului de la Cotroceni s-a schimbat, nu și agenda de demolare a partidului.

Din păcate, cu alte argumente, invocând alte ”traume”, pedeliștii se dovedesc la fel de orbi ca și foștii liberali în fața schimbărilor profunde prin care partidele vor fi obligate să treacă pentru ca România să aibă o șansă să își împlinească potențialul.

Din nevoia autentică de asanare a clasei politice corupte și din revolta, la fel de autentică, a cetățenilor față de frăția politico-mafiotă, ei aleg să vadă, încăpățânat, doar componentele de răfuială partizană și implicarea unor instituții. Refuză să accepte că și dacă există aceste componente ele sunt periferice, conjuncturale și nu schimbă esența problemei:

Într-o lume din ce în ce mai complicată, România nu poate fi un aliat solid dacă nu se dezvoltă. Instituțional, economic, militar, ca nivel de trai. Dacă nu își rezolvă dezechilibrele care o pot destabiliza și nu devine predictibilă.

Aceste obiective nu pot fi atinse cu o clasă politică incapabilă să accepte că trebuie să fure mult mai puțin și să muncească mult mai mult pentru binele comun. Există o singură opțiune. Cei ce înțeleg aceste comandamente dictate în primul și în primul rând de interesele României rămân în joc. Cei ce nu le înțeleg vor pleca.

PNL are acum ocazia să facă, în sfârșit, pasul decisiv spre a deveni marele partid de dreapta al României. Figurile compromise trebuie obligate să se retragă. Iar puținii lideri cinstiți sau relativ cinstiți nu au altă variantă de reușită decât să rupă legăturile toxice cu cei blocați în trecut. Trebuie să se alieze doar cu cei dispuși să facă un pas înapoi și să contribuie altruist la reorientarea radicală a partidului.

Judecând după cum au reacționat până acum liberalii la oportunitățile oferite de atacul PSD la adresa statului de drept, imperativele de mai sus par ridicol de naive. După cum spuneam la început, ei nu au fost capabili nici măcar de gesturi normale, de bun simț, în fața unor evenimente pe care ar fi trebuit să le considere o uriașă oportunitate. De unde să găsească resurse să se reinventeze când tot ce își doresc majoritatea activiștilor acestui partid este ca ei să rămână neschimbați dar să se schimbe România și să revină la stadiul de acum zece ani?

Singura soluție pentru ca PNL să evite o catastrofă istorică este să organizeze cât mai rapid congresul care va desemna noua conducere a partidului. Doar cu un lider legitim și o echipă credibilă și dornică să schimbe din temelii modelul de conducere clientelar mai poate exista un viitor pentru acest partid.

Dacă vor demonstra fermitate și bună credință este doar o chestiune de timp până ce vor reuși să strângă lângă ei numeroși oameni alături de care să reconstruiască PNL. Din 600.000 de români care au simțit că acțiunile PSD și ALDE reprezintă un pericol mortal se vor găsi 1.000 care să fie dispuși să insufle o nouă viață acestui partid.

Prima condiție, însă, este ca PNL să fie condus cu adevărat de oameni care se simt frați cu cei ce protestează în Piața Victoriei și în alte locuri din țară, nu cu Dragnea și Tăriceanu.

P.S. Textul de mai jos, un fragment dintr-un editorial pe care l-am publicat în mai 2016, nu îi vizează doar pe cei din PSD și ALDE, ci și pe liderii PNL.

”(…) Pe valul de euforie generat de scorul foarte bun ce va fi obținut de PSD este greu de crezut că liderii penali ai partidului nu vor forța o contraofensivă împotriva celor de a căror frică tremură de ani buni. Ce va fi diferit față de momentul „marțea neagră” este că li se vor alătura mulți politicieni din alte partide care au susținut cu fervoare DNA până când ei sau membri de familie au fost puși sub acuzare.

Trebuie să ne așteptăm, în scurt timp, la o serie de lovituri împotriva instituțiilor care se încăpățânează să acționeze așa cum le-a cerut Traian Băsescu, în urmă cu aproape zece ani. Atunci când președintele a înțeles că dacă nu întărește statul și dacă nu lasă mână liberă profesioniștilor din servicii și justiție nu va reuși să respecte angajamentele asumate prin parteneriatele strategice și nici să se protejeze de loviturile mogulilor și ale tonomatelor din partide și media.

Din fericire, oricât de amplă va fi coaliția corupților și iresponsabililor în final va pierde partida. Și dacă vor reuși să oprească timpul în loc o vreme, poate câteva luni, și dacă vor reuși să șubrezească pe termen scurt câteva instituții, nu vor schimba nimic, cu adevărat. Istoria nu mai este de mult de partea lor. Iar ofensiva Rusiei în estul Europei nu îi ajută deloc, așa cum speră unii dintre ei. Din contră. Îi încurcă.

Pentru că pe acest fundal geopolitic, încercarea de a readuce România în zona gri în care s-a zbătut până foarte de curând nu va fi privită cu relaxare, ca o răscoală a unor boieri provinciali disperați că își pierd iobagii. Nu. Va fi tratată ca un conflict acut pe unul dintre fronturile foarte importante ale noului Război Rece. Iar reacțiile și riposta vor fi pe măsură.”