Cine și de ce îi permite lui Streinu Cercel să sădească teamă și nesiguranță în rândul celor mai vulnerabili dintre noi?
Un lucru e clar, dincolo de neînțelegerile și neroziile care mai transpiră uneori din interiorul Grupului de Comunicare Strategică: pe termen mediu și lung avem nevoie să regândim modul în care protejăm categoriile vulnerabile, altfel decât prin propuneri tembele și măsuri ce înclină mai degrabă să încurajeze aglomerația, cum sunt cele două ore zilnice dedicate celor peste 65 de ani. Și nu doar în vremuri de pandemie.
Poate mai mult decât orice categorie de vârstă, seniorii sunt și vor fi cei mai afectați de absența mobilității, de schimbarea rutinei zilnice, de restrângere a socializării, de eliminarea temporară a obiceiului de a ieși în parc și de a face puțină mișcare. Vor fi afectați, îm primul rând, psihic.
Izolarea care pe de-o parte e benefică, îi face extrem de vulnerabili din nenumărate alte puncte de vedere. Nici înainte combinația singurătate + televizor în exces nu aducea mari beneficii echilibrului și sănătății mintale, cu atât mai puțin astăzi, în vremuri de angoasă și teamă. Vârstnicii, poate mai mult decât orice categorie socială, lipsesc aproape cu desăvârșire din politicile de prevenție și sănătate publică a României, deși apar în toate strategiile de sănătate. Și ca o paranteză necesară, da, din păcate, problemele încep mult mai devreme: la noi problemele de sănătate încep mult mai devreme decât în alte țări, 69% dintre românii cu vârsta cuprinsă între 45 și 62 de ani declarând că NU au o stare bună de sănătate.
În timpul ăsta, țările nițel mai la vest au programe ample de implicare a celor vârstnici în tot felul de activități, locale și naționale, și continuă să inoveze, în timp ce Uniunea Europeană chiar alocă fonduri pentru genul acesta de acțiuni. E pur si simplu o plăcere să vezi ce efecte extraordinare are mișcarea asupra creierului, și a sănătății în general, mai ales în rândul celor vulnerabili. Și nu-ți trebuie studii foarte aprofundate pentru a realiza asta: e suficient să cunoști câteva persoane. Eu am avut privilegiul ăsta, în turele mele de alergare sau la concursuri.
În România urbană, maximul de socializare și mișcare în vremuri normale, îl vezi manifestându-se la cozile de la instituțiile statului, în piețe, în mijloacele de transport în comun, ocazional prin parcuri și în fața blocului. Excepțiile - cei pe care îi vezi făcând efectiv mișcare în aer liber, rămân, din păcate, excepții. Prea puțini raportat la câți ar trebui să fie. Și da, e dureros și extrem de frustrant că acum mai mult ca oricând trebuie să renunțe și la aceste lucruri.
De aceea, îndemn Grupul de Comunicare Strategică dar și cele două ministere, al Sănătății și al Sportului, să se consulte cu experți în politici de sănătate publică și cu asociațiile de profil în vederea elaborării unui pachet de măsuri care să ia în calcul toate aspectele ce țin de calitatea vieții.
În România, sunt asociații care țintesc spre bunăstarea fizică și psihică a seniorilor ca activitate principală și pot fi stimulate să se implice în dezvoltarea rapidă a unor programe naționale de recuperare fizică și psihică după această perioadă care se va dovedi lungă și grea. Nu poți să dai o lege prin care să scoți seniorii din case să facă obligatoriu activități fizice, dar poți să-i încurajezi să rămână activi ca parte dintr-o serie de programe și stimulente integrate într-un plan național de mișcare și bunăstare psihică.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Doar ca idee, lipsa de activitate fizică este unul din factori de risc comportamentali ce generează 4% din totalul anual al deceselor care merg, din păcate, mână în mână cu ceilalți factori: 27% riscuri alimentare, 17% fumat activ/pasiv și 14% consum de alcool. Spre comparație, în UE media adunată este de 44%
Dar astea sunt visuri, pentru că, din păcate, politicile de sănătate publică nu aduc profit, nu pot fi revândute de două trei ori mai scump precum măștile sau combinezoanele cu statul român drept garant.
Și tot pe linia asta mă întreb oare cui și în ce măsură a adus satisfacții marele Streinu Cercel de e îmbrățișat cu atâta ardoare de vechea clasă politică, cine se simte atât de vulnerabil încât îi permite acestui domn anchetat de DNA să pună în pericol siguranța cetățenilor români, în mod repetat?
Mă gândesc aici la toate acțiunile și declarațiile lui, la ”colaborarea” cu d-na Firea, la declarațiile alarmiste, la fake-news-ul împrăștiat cu atâta inconștiență.
Cine și de ce îi permite acestui domn să sădească teamă și nesiguranță în rândul celor mai vulnerabili dintre noi?
