Cine este Trump de România

Voluptatea cu care o mare parte a omenirii a urmărit confruntarea electorală Trump - Clinton are în ea ceva pervers. Milioane de telespectatori și cititori de Facebook, inclusiv din SUA, s-au cuplat la eveniment doar de dragul circului.

În ciuda vehemenței părerilor exprimate pe net, pe foarte mulți nu i-a interesat nici cât negru sub unghie ce impact va avea asupra țării lor și a lumii alegerea unuia sau altuia dintre candidați. I-au atras cuvintele dure, în special pentru că erau rostite de unii dintre cei mai puternici oameni de pe planetă, atacurile sub centură, dezvăluirile compromițătoare, răsturnările de situație și trădările.

Au simțit aceeași voluptate pe care o încearcă audiența emisiunilor difuzate la 11 dimineața de marile rețele de televiziune americane, de tipul Jerry Springer Show. În care protagoniști sunt: adolescenta care își ia la bătaie mama, în ovațiile spectatorilor, pentru că i-a furat iubitul; fermierul care se sărută și se însoară cu calul său; femeia care se crede bebeluș și este adusă pe scenă în scutece și cu suzetă.

S-au făcut numeroase studii academice pentru a explica de ce un număr colosal de oameni se uită cu religiozitate, zi de zi, la aceste spectacole umilitoare, care îți întorc stomacul pe dos. Concluzia a fost cam aceeași. Dependenții de spectacole degradante duc, la rândul lor, vieți degradante.

Ce îi lipește de ecranele televizoarelor este satisfacția că există oameni mai demni de milă și dispreț decât ei și cei care îi traumatizează. Și chiar dacă știu deja că se uită la înscenări, nu se pot lipsi de drogul care le face propria existență suportabilă. Cu asemenea repere de anormalitate, viața pe care o duc li se pare chiar normală.

Trăiești într-o țară condamnată la subdezvoltare de politicieni și afaceriști veroși? Îi ascultai pe Trump și pe Clinton, pe propagandiștii lor și dintr-o dată aveai revelația că nu doar țara ta a fost blestemată să fie condusă de corupți, imorali, mincinoși, incompetenți, farsori, demagogi și trădători de țară.

Credeai că nu există nicăieri mai multă corupție ca în țara ta? Ascultai tabăra Trump despre cum s-a îmbogățit fundația Clinton - inclusiv despre cei 35 milioane de dolari primiți de la canadienii care au intermediat vânzarea către ruși a 20% din rezervele de uraniu ale SUA - și te mai linișteșteai puțin. Dacă până și acolo e așa, ce pretenții să mai ai de colțul tău uitat de lume?!

Credeai că nu există nicăieri trădători mai odioși? Ascultai tabăra Clinton despre cum s-a înconjurat Trump de oameni cu relații oculte la Kremlin, despre ajutorul pe care i l-au dat hackerii ruși, sau îl ascultai chiar pe Trump vorbind plin de admirație de Putin și despre cum Rusia face bine ce face în Siria, și brusc ajugea să ți se pară de înțeles că și în țara ta politicienii stau cu mâna întinsă să le pice o copeică de la Moscova.

Credeai că nu există mai multă incompetență la nivel înalt, minciună, imoralitate, demagogie decât în țara ta? Îi ascultai și pe Trump și pe Clinton vorbind despre cum celălalt a pus în pericol securitatea națională, folosind un server privat, cum nu a plătit taxe niciodată, cum șeful campaniei a luat 300.000 de dolari de la un politician corupt și plagiator din România pentru a-i face lobby, cum a păcălit studenții facultății pe care o patrona, și înțelegeai că dracu’ nu e chiar atât de negru acolo unde trăiești.

Hrăniți cu tone de circ profesionist, milioane de oameni au trebuit să le recunoască americanilor un mare merit. Ce-i al lor, e al lor! Națiune de povestitori pe scară industrială! Și Trump și Clinton au fost extrem de convingători. Și au început să se simtă mai bine în propriile țări, în care până nu de mult și aerul li se părea irespirabil.

Din păcate, efectul drogului a dispărut a doua zi după alegeri. Când Trump a spus că îi mulțumește lui Clinton pentru serviciile aduse Americii, când Clinton a spus că țara îi datorează lui Trump șansa de a conduce, și când Obama i-a spus că ”dacă tu vei reuși, țara va reuși.” Când circul s-a terminat și liderii Statelor Unite s-au întors la sobrietatea, disciplina și seriozitatea care i-au adus acolo unde sunt.

Pentru milioane de oameni din toată lumea, o dată cu reflectoarele și ecranele s-a stins și sentimentul surprinzător că politicienii care îi conduc nu sunt atât de răi. Au ieșit din casele ponosite, au pornit pe aceleași drumuri găurite, s-au încolonat în același trafic infernal, s-au înghesuit în aceleași metrouri supraaglomerate, spre aceleași slujbe plătite prost, spre aceleași spitale în care poți muri cu zile, spre aceleași școli dărăpănate, cu profesori vlăguiți sau dezinteresați.

La fel de brusc și-au amintit că trăiesc viețile lor, nu pe ale americanilor. Și că nu trăiesc viețile americanilor sau ale altor cetățeni din țările dezvoltate dintr-un motiv foarte simplu. Corupția, incompetența, imoralitatea, demagogia și trădările celor care îi conduc. Și că dacă insistă să-i compare cu Trump și Clinton rezultatul le va fi profund defavorabil. ”Trump”-ii și ”Clinton”-ii lor, ai noștri, sunt de o sută de ori mai nocivi. O simt pe pielea lor în fiecare clipă.

Pentru România, finalul alegerilor din SUA a venit la fix. Exact când începe campania electorală pentru alegerile parlamentare. Cu greu se putea găsi un moment mai bun pentru a ni se aminti că doza de corupție și demagogie din politica românească este în continuare gigantică. Și că până a ne omorî cu firea despre cât de bine sau cât de rău o să le fie americanilor în mandatul lui Trump, trebuie să ne intereseze în primul rând ce politicieni alegem noi.

Ați ținut cu Donald Trump? Este plină România de politicieni de o sută de ori mai corupți sau mai neglijenți decât rezultă din cele mai îngrozitoare acuzații care i s-au adus lui Hillary Clinton!

Ați ținut cu Hillary Clinton? Uitați-vă la cât de iresponsabili sunt cei ce promit măriri de salarii și pensii! Dacă toate pomenile electorale pe care le-au votat în Parlament ar deveni realitate, anul viitor economia s-ar prăbuși, așa cum s-a întâmplat în 2009 (am scris, în detaliu, săptămâna trecută, despre acest subiect). Nici Trump nu ar fi îndrăznit să promită așa ceva.

V-au îngrozit propunerile lui Trump împotriva străinilor? Îngroziți-vă și mai tare pentru că singura noutate politică majoră a lui 2016 este că tot felul de păpușari din cotloanele sulfuroase ale sistemului și-au trimis soldățeii cu plumb în creier pentru a redeschide frontul naționalismului și xenofobiei.

Specia ”Clinton” este ușor de depistat. A avut grijă DNA să îi marcheze cu niște dungi albe pe costume, astfel încât cei ce nu vor să-i voteze să îi poată identifica ușor. Și la noi adevărata problemă este cu specia ”Trump.” Și noi credeam că am scăpat de ea, odată cu dispariția lui Vadim Tudor, cu tragerea pe tușă a lui Gigi Becali și cu plecarea lui Dan Diaconescu într-o vacanță prelungită la răcoare.

Dar combinația de populism și naționalism a PSD şi ALDE, la care se adaugă retorica xenofobă a partidelor lui Sebastian Ghiță și al lui Marian Munteanu fac ca pe listele de candidați să avem o armată de ”Trumpi” autohtoni, doar că mai puțin talentați. Dar nu vă lăsaţi înşelaţi. Nu doar pe listele acestor partide se găsesc candidaţi cu potenţial distructiv. Îi găsim cam peste tot acolo unde ni se promit soluții miraculoase pentru tot ce ne doare. 

Din păcate, România nu este vaccinată împotriva acestui flagel așa cum sunt Statele Unite, unde o armată de instituții și un sistem funcțional de mecanisme de control și echilibrare vor opune rezistență fantasmelor noului președinte.

În timp ce asupra intențiilor și posibilităților reale ale lui Donald Trump de a-și împinge țara pe traiectoria anunțată în campanie încă plutește un mare semn de întrebare, efectul devastator pe care l-ar avea în România revenirea la putere a acestui model toxic de politician este garantat.

Pentru comentarii intrați pe postarea Facebook