Cine este, de fapt, Tăriceanu

Călin Popescu Tăriceanu poate că i-a indignat pe mulți când a blocat activitatea Direcției de permise auto și a sărit peste o coadă de 1.000 de oameni, dar pe câți i-a surprins gestul său?

Călin Popescu Tăriceanu care era, înainte de 89, asistent la Facultatea de Hidrotehnică a Politehnicii bucureștene și fotomodel, este astăzi președintele Senatului. Îl știm din anii 90, când profilul lui politic nu era pregnant, însă numele îi era asociat cu lumea bună.

Era prezentat pe-atunci ca fiind fiul adoptiv al lui Dan Amedeo Lăzărescu, una dintre vocile puternice ale liberalismului și cu unul dintre discursurile care amuțeau Parlamentul în acele vremuri. O iluzie, de fapt, până prin 2000, când Dan Amedeo Lăzărescu a fost dovedit turnător la Securitate al liberalilor contra cost. Când blazonul lui Lăzărescu a ruginit în ochii publici, Tăriceanu a făcut precizările de rigoare – că nu i-a fost tată adoptiv, ci doar soțul mamei sale.

În anii 90, Tăriceanu a frecventat gruparea aripii tinere a PNL, unde Horia Rusu era un ideolog inspirat și un strateg creativ, în vreme ce Dinu Patriciu impregna cu ambiție gruparea. Se întâmpla prin 92, când pe Călin, fostul fotomodel al catwalk-ului comunist, PNL-A(ripa) T(ânără) l-a desemnat candidat la Primăria Capitalei. Eșecul la alegeri l-a pus pe fugă pe Tăriceanu, care s-a retras la matca liberalilor conduși de Radu Câmpeanu, în vreme ce Rusu și Patriciu au peregrinat ani buni în afara Parlamentului.

Conjunctura a făcut ca în primul guvern al CDR, condus de Victor Ciorbea, Tăriceanu să fie desemnat ministru de stat, ministru al industriilor și comerțului. Un portofoliu pe care nu-l poți asocia în memorie cu demersuri concrete, pentru că în acea perioadă, a doua parte a anilor 90, s-au remarcat figurile altor miniștri. Traian Băsescu, de pildă, care era la transporturi, i-a ''furat'' discursul ministrului de la industrii despre reforma mineritului, închiderea Văii Jiului și salariile compensatorii pentru cei care pleacă de bunăvoie.

Este perioada în care se pun temeliile marilor afaceri din energie, care urmau să explodeze după 2001, în guvernarea Năstase. Un punct de plecare poate fi considerat contractul de retehnologizare a Porților de Fier I, atribuit fără licitație de ministrul Tăriceanu în 1997 unei firme Sulzer Hydro AG. Firma citată s-a transformat apoi în VA Tech Hydro, mult mai cunoscută pentru contractele obținute în domeniul energetic de patronul său, Bogdan Buzăianu.

Și în plan personal, în acest mandat ministerial aproape anonim, Tăriceanu îşi consolida afacerile pe care le începuse din 90. Cel de-al doilea post de radio privat, Radio Contact, devenise o reţea care împânzea ţara, iar ATS, firma prin care Tăriceanu reprezenta Citroen în România, prosperau, astfel încât averea estimată a actualului președinte al Senatului este estimată, la ora actuală, la aproximativ 15 milioane de euro.

Perioada care a urmat, 2001-2005, în care PNL a activat fie susținând în Parlament Guvernul minoritar al lui Adrian Năstase, fie făcând opoziție în Alianța DA, l-a plasat pe Tăriceanu în anonimat total. Fără inițiative legislative, fără prezență publică, la capătul căreia și-a vândut rețeaua de radiouri unui coleg de partid.

În plină campanie electorală, retragerea lui Teodor Stolojan din cursa pentru Președinție l-a adus pe eroul rândurilor de față într-o conjunctură astrală fastă. Așa a ajuns și președinte de partid guvernamental și premier, fără vreo contribuție la campania electorală sau la formarea alianței.

Abia din 2005 se poate vorbi despre un profil public al lui Călin Popescu Tăriceanu, dar încă nu sunt clare contururile care îi definesc portretul. Numit premier, în fruntea unui guvern care anunța prin program măsuri eminamente de dreapta, Călin Popescu Tăriceanu s-a conformat o vreme discursului autentic liberal. Este perioada în care replicile premierului la adresa PSD sunt ferme și în totală opoziție de gândire. Până, însă, la un punct – momentul în care se plasează în opoziție față de președintele de-atunci, Traian Băsescu.

Din acel moment, când refuză să demisioneze pentru a determina alegeri anticipate, Tăriceanu renunță la brandul care îl consacrase. Din 2007, rămas în fruntea unui guvern minoritar, de 20%, Călin Popescu Tăriceanu devine un purtător de cuvânt al social-democraților.

Ca premier în timpul declarării unei crize economice mondiale, generate de bula imobiliară, Tăriceanu promite salarii mai mari profesorilor, mărește punctul de pensie, dar, mai cu seamă, aduce angajații la stat la 1,2 milioane de persoane. Paranteză – în 1999, când România a fost invitată să înceapă negocierile de aderare la UE, a avut de îndeplinit două condiții, iar una dintre ele a fost reducerea la 800.000 a angajaților din sectorul bugetar. Epoca Tăriceanu a însemnat nu doar angajarea a circa 400.000 de oameni noi plătiți de la bugetul de stat, ci și aplicarea de sporuri, cum sunt celebrele sporuri de limbi străine la instituțiile care lucrau cu fonduri europene.

Când a fost în acord cu sine Tăriceanu? Când s-a mândrit cu tatăl vitreg, de la care își clama educația liberală și accentul, graseierea francezei pe care i-o admira multă lume sau când s-a lepădat de el? Când frecventa grupul tinerilor liberali, pe care i-a abandonat mai apoi?

Era el însuși când a vorbit, ca premier al unei țări NATO, despre retragerea peste noapte a trupelor române din zonele de conflict sau când cerea apropierea de Federația Rusă?

Răspunsul cel mai plauzibil ar fi că imaginea de astăzi a șefului Senatului pare să fie cea mai potrivită cu trăsăturile politicianului Tăriceanu. Alături de partidul înființat de Dan Voiculescu, contopit în ALDE, Tăriceanu a adunat 21 de deputați și 12 senatori. Această grupare îi asigură PSD-ului majoritatea în Parlament și anunță că îi va oferi loialitatea și într-o eventuală viitoare guvernare. Problema este a scorului electoral pe care îl va obține ALDE. Două partide care nu participaseră niciodată pe cont propriu la alegeri, despre care nu este clar ce structuri și ce activ au în teritoriu, anunță că au întrunit la alegerile locale 6,31% la consiliile județene, 64 mandate de primari și 2.500 de mandate de consilieri locali (5,75%).

Despre oferta ALDE la alegerile din toamnă se știe în acest moment că va coincide cu a PSD. Că, în cazul în care ALDE va intra în Parlament pe cont propriu, se va regăsi în coaliție cu PSD.

Pentru a contura un portret mai clar al șefului Senatului, cel căruia în 2007 i-a fost reținut permisul de conducere în urma unui accident pe care l-a provocat pe când conducea cu viteză un Harley Davidson, să ne amintim discursul despre valorile democratice.

Pentru Tăriceanu, cel al ultimilor ani, DNA este o instituție care ar trebui desființată, iar actualul său șef, Laura Codruța Kovesi, înlocuită. Este o imagine în oglindă a unui alt discurs, din anii 2005-2008, când premierul Tăriceanu susținea solicitările unor liberali și ale unor membri UDMR de a-i fi amputate atribuțiile de control al averilor demnitarilor Agenției Naționale de Integritate.

Memoria este întotdeauna prea firavă pentru a avea răbdarea să deseneze conturul perfect al oamenilor politici la noi. Memoria este mereu atentă la poziționări și la faptele politicienilor. Istoria va reține, oare, că Tăriceanu a sfidat o coadă de 1.000 oameni sau că a fost un politician care s-a bazat mereu pe conjuncturi și a schimbat taberele ideologice după cum i-a fost asigurată funcția?

Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea (like) pe Facebook