"China Out". O soluţie pentru Vest?
NEW YORK - De la începutul secolului nouăsprezece până la începutul secolului douăzeci, țările occidentale au pus creșterea economică pe seama descoperirilor făcute de “oameni de știință și navigatori”. O țară avea nevoie doar de “determinarea” de a dezvolta aplicații comerciale “evidente” și de construirea capacităților prin care să fie satisfăcută cererea de noi produse.
Până de curând, chinezii au crezut același lucru. Însă acum, afaceriștii și antreprenorii chinezi arată tot mai mult nu doar impulsul de a de a se adapta la noi oportunități, ci și dorința și capacitatea de a inova ei înșiși și de a nu copia lucrurile care deja există.
Tot mai multe companii chineze realizează că trebuie să inoveze pentru a ajunge și pentru a rămâne în topul economiei globale. O mulțime de companii, cele mai notabile fiind Alibaba, Baidu și Tencent, au făcut progrese remarcabile prin dezvoltarea infrastructurii erei digitale care facilitează activitatea inovativă. Iar firmele industriale s-au deplasat recent către robotizare și inteligența artificială.
Din partea guvernului chinez există o susținere evidentă pentru ca afacerile din China să dezvolte capacitatea de a produce inovație pe plan intern. Se recunoaște, fără îndoială, că astfel de inovații sunt cu atât mai valoroase cu cât inovarea rămâne slabă în Occident, unde creșterea TFP ( “total factor productivity”) și-a continuat încetinirea îndelungată.
În ultimii ani, guvernul Chinei a introdus măsuri pentru creșterea antreprenoriatului și a inovării. Procesul de înființare a unei noi companii a fost scurtat drastic. S-au construit numeroase școli noi în care copiii chinezi învață despre lumea în care vor trăi. Și recent a fost facilitată intrarea în țară a experților străini pentru a lucra la proiectele noi din sectorul afacerilor.
Autoritățile au recunoscut de asemenea și importanța permiterii unei competiții mai intense în economie. Indivizii trebuie lăsați să-și deschidă noi companii, iar companiile trebuie lăsate să intre în noi domenii de activitate. Competiția rezolvă o multitudine de probleme, un punct de vedere care se uită tot mai mult în Occident.
La întâlnirea anuală din ianuarie, de la Davos a Forumului Economic Mondial, oficialii chinezi au discutat despre reformele de bază pe care guvernul le-a introdus acum doi ani pentru a crește competiția. În noua politică, capacitatea de producție în exces semnalează faptul că oferta trebuie lăsată să se contracte și le indică firmelor redundante să iasă de pe piață. Bineînțeles, cererea în exces semnalează că oferta trebuie să crească prin intrarea de noi firme pe piață.
Ideea esențială este că atunci când firmele existente sunt protejate de intrarea pe piață a unor noi actori cu idei noi, rezultatul va fi mai puțină inovație și mai puțină “adaptare” la lumea în schimbare, ca să folosim terminologia lui Friedrich Hayek.
Se poate aduce și un alt argument. În toate economiile moderne, aproape orice industrie operează cu un viitor care nu poate fi cunoscut. Cu cât sunt mai multe companii într-un domeniu care se confruntă cu o problemă, cu atât mai probabil este să fie găsită o soluție. O companie care este ținută în afara unei industrii ar putea să știe lucruri pe care celelalte companii nu le cunosc. Sau anumite experiențe ar fi putut furniza unui individ “cunoștințe personale” care sunt imposibil de transmis cuiva care nu a avut aceleași experiențe. În orice caz, societatea are de câștigat - prin prețuri mai mici, joburi mai multe, produse și servicii mai bune etc - atunci când cei din afară sunt lăsați să contribuie.
Toate acestea erau cunoscute marilor teoreticieni din anii 1920 și 1930, Hayek, Frank Knight și John Maynard Keynes. Iar acum sunt cunoscute și chinezilor care înțeleg că o țară beneficiază atunci când companiile - fiecare cu propria gândire și propriile cunoștințe - sunt libere să concureze.
Occidentul pare să fi uitat asta. Din anii 1930, majoritatea guvernelor occidentale au considerat de datoria lor să protejeze companiile existente de competiție, chiar și când aceasta venea sub forma noilor companii care ofereau noi adaptări și inovații. Aceste protecții, care au o multitudine de forme, au descurajat cu siguranță mulți antreprenori să iasă în față cu idei noi, mai bune.
Istoria e plină de dovezi despre valoarea competiției. În Marea Britanie de după război, în anii 1970, industriile erau controlate de cluburile exclusiviste din cadrul Confederation of British Industry (organizație patronală) care bloca înscrierea de noi membri. La momentul în care Margaret Thatcher devenea prim-ministru, în 1979, TFP era în stagnare. Însă Thatcher a interzis practicile anti-concurențiale ale Conferedrației iar TFP în Marea Britanie a început din nou să crească pe la mijlocul anilor 1980.
Astăzi vedem ceva similar în China. Până în 2016, ritmul de creștere a TFP în China era în încetinire de câțiva ani. Dar din momentul reformelor din acel an, TFP este în creștere.
Occidentul trebuie să rezolve problema încetinirii TFP care are loc de la sfârșitul anilor 1960. Un bun început ar fi încetarea protejării operatorilor existenți de apariția unor noi candidați aflați în posesia unor idei pentru noi adaptări și inovații.
