În momentul de față, România are de gestionat două crize: cea sanitară, de care nu am scăpat încă, chiar dacă, momentan, lucrurile s-au mai calmat, și cea umanitară, a refugiaților din Ucraina care se îndreaptă spre România, în căutarea libertății și a păcii. Să privim aceste două crize separat ar fi o mare greșeală. Să le tratăm separat ar fi, din nou, o mare problemă, atât pentru noi, cât și pentru cei care au fugit din calea războiului și au venit în România, căutând adăpost în fața tancurilor și a bombelor.
Într-o noapte, lumea toată a încremenit și părea că ne-am întors în timp tocmai la 1939, anul care a marcat începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Deși existau tensiuni de ceva timp în estul Europei, începerea atât de bruscă a conflictului armat din Ucraina a șocat o lume întreagă. Ni se pare ireal faptul că în anul 2022 suntem martorii unui război în adevăratul sens al cuvântului, chiar aici, aproape de România și de Uniunea Europeană.
Granițele țării noastre se învecinează cu Ucraina, ceea ce ne aduce și pe noi în prim-planul acestui conflict început de Rusia. Până acum, pe lângă alte acțiuni desfășurate împreună cu NATO și cu UE, România a avut un rol foarte clar, pe care și l-a asumat din prima secundă de la începerea războiului din Ucraina – primirea refugiaților.
Specialiștii vorbesc deja despre cel mai mare exod de după cel de-al Doilea Război Mondial și este clar că numărul ucrainenilor care își părăsesc țara va continua să crească. Mulți fug spre România, fie pentru a se refugia aici, fie pentru a face o oprire înainte de a-și continua drumul spre o altă destinație, departe de conflictul de acasă.
România a devenit, în aceste zile, simbolul eliberării și al siguranței, adăpost pentru sutele de mii de oameni care au fost forțați să-și părăsească țara.
Până acum, România și-a îndeplinit cu demnitate și cu responsabilitate rolul, primind și oferind adăpost refugiaților ucraineni. Cum situația escaladează în Ucraina și exodul continuă, lucrurile s-ar putea să se schimbe, de aceea, trebuie să luăm în calcul două aspecte extrem de importante pentru contextul actual:
1. Pandemia nu a trecut, chiar dacă starea de alertă a încetat. În continuare, oamenii se infectează și se îmbolnăvesc. Deși numărul cazurilor grave de la ATI și al îmbolnăvirilor este în scădere, riscul nu a dispărut definitiv și oricând ne putem trezi cu o creștere bruscă a infectărilor.
2. Numărul refugiaților care vin din Ucraina este în creștere. În momentul de față, România, printr-un efort comun stat-cetățeni, reușește să gestioneze situația și să ofere adăpost, mâncare și transport refugiaților din Ucraina, însă trebuie să luăm în calcul și ce se va întâmpla când nu vom mai avea 100 de mii de refugiați, ci un milion.
Privind strict din perspectiva pandemiei și a crizei sanitare prin care trecem, la un moment dat, ar putea fi necesare noi proceduri pentru a gestiona situația refugiaților din Ucraina. Punctez aici două posibile măsuri: prima, instaurarea la vamă a unei proceduri de triere a refugiaților ucraineni care intră pe teritoriul țării noastre, care le-ar garanta tuturor celor care vin în România din zona de conflict că sunt în siguranță și că pericolul de a se infecta cu SARS-CoV-2 este minim.
O altă măsură extrem de importantă ar fi crearea unui sistem care să asigure accesul refugiaților la asistență medicală, sistem care să permită gestionarea facilă de către autoritățile române a situației, precum și simplificarea procedurilor aplicabile refugiaților.
Nu știm cum va evolua situația în orele și în zilele următoare. Evenimentele se petrec într-un ritm extrem de rapid. În funcție de ce se va întâmpla în continuare, de direcția în care ne îndreptăm și de evoluția cazurilor de îmbolnăvire, noi măsuri ar putea fi necesare pentru gestionarea crizei umanitare de la granițele României.
Războiul din Ucraina a început brusc și este, în momentul actual, imposibil de prezis când și cum se va termina. Un cunoscut filozof american, Eric Hoffer, spunea că „singurul mod în care poți prezice viitorul este să îl construiești chiar tu”. Desigur, nu stă în puterea noastră să hotărâm cum va arăta și în ce direcție va evolua actualul conflict din Ucraina sau ce se va întâmpla cu milioanele de refugiați, însă stă în puterea noastră să ne asigurăm că am făcut tot ce era necesar pentru a contribui, alături de alte națiuni, la rezolvarea actualei crize umanitare.
