Ce nu a spus Toader când a anunţat ordonanţa de urgenţă
Diversiunea cu eliberarea puşcăriaşilor condamnaţi pentru crime, violuri, pedofilie ori tâlhării, ca şi lipsa de scrupule cu care se fac paşii esenţiali în direcţia albirii cazierelor unor înalţi demnitari şi oameni de afaceri ar putea să pară în curând o bagatelă. Dincolo de aparenţa unor măsuri izolate, e tot mai uşor de intuit spectrul mai larg, al topirii democraţiei româneşti. Tocmai de aceea, ordonanţa de urgenţă redactată şi anunţată de ministrul Tudorel Toader e mai degrabă un proiect de ţară decât un proiect de OUG.
După ce anunța, recent, că nu are nicio legătură cu legea recursului compensatoriu, care a golit pușcăriile de infractori periculoși pentru a umple străzile cu ei, Tudorel Toader a anunțat, duminică și luni, că este din nou apt pentru un exercițiu similar de fugă de răspundere: adoptarea ordonanței de urgență care să deschidă calea "corectării" tuturor condamnărilor "sensibile".
Un proiect de OUG care, având în vedere ajutorul primit în ultimele două luni de la Curtea Constituţională, nici măcar nu mai trebuie să conțină cuvintele-cheie "amnistie" și "grațiere"...
Faptul că nici acest nou demers de subminare a justiţiei şi statului de drept nu ar avea vreo legătură cu ministrul de resort a fost subliniat de Toader, luni dimineaţă, în doi paşi: decizia finală este a premierului, respectiv "la Ministerul Justiției, deci nu la mine, avem un astfel de draft de OUG".
Altfel, documentul este pregătit, întâlnirea (oficială) cu premierul este deja programată, păpușării care-i organizează agenda se întorc și ei din Maldive, urmele propriei implicări şterse, retoric, din capul locului, așadar toate condițiile sunt întrunite pentru a trece la următoarea și cea mai importantă etapă a mandatului său în fruntea Ministerului Justiției.
"Până acum nu am avut sentimentul acesta de treabă că voi da foc la țară. Știu Ordonanța 13, care a avut și un număr cu ghinion, știu efectele ei, eu am venit să sting, oarecum, focul de după ordonanță, dar nu am această temere pentru că nu am făcut și sigur nu voi face ceva de natură să creeze măcar o astfel de stare de pericol, darămite să-l producă în mod efectiv", declara Tudorel Toader, acum mai puţin de trei săptămâni, imediat după Revelion.
Având în vedere potenţialul exploziv al mutării anunţate de Toader, întrebarea care se pune e simplă: Ce s-a schimbat în cele nici 20 de zile scurse de la această declaraţie şi până la proaspătul anunţ privind adoptarea unei ordonanţe de urgenţă? Multe şi nimic, în acelaşi timp.
Multe, în sensul că, între timp, Curtea Constituţională condusă de Valer Dorneanu i-a livrat Ministerului Justiţiei condus de Tudorel Toader şi o decizie convenabilă pe tema protocoalelor dintre parchete şi SRI, decizie care, foarte probabil, va sta la baza unui nou proiect de OUG, menit să "completeze" ecourile celui redactat în baza deciziei CCR privind neconstituţionalitatea completurilor de 5 judecători de la instanţa supremă.
Apoi, rămâne problema insurmontabilă a faptului că timpul curge, iar liderul PSD este cu fiecare zi mai presat să se imunizeze. Liviu Dragnea este prins între o condamnare definitivă în dosarul Referndumului, care i-a blocat accesul la funcţia de premier şi continuă să acţioneze similar pentru viitor, şi o decizie definitivă care la un moment dat va trebui dată, în dosarul angajărilor fictive, unde a fost deja condamnat pe fond la închisoare cu executare.
În fine, bate la uşă primul exerciţiu electoral al anului 2019, alegerile europarlamentare, organizate la sfârşitul lunii mai. Aici, Dragnea înţelege perfect că tot ce mai poate salva este să asigure o minimă perioadă-tampon între ordonanţa de urgenţă care-l va scoate curat şi momentul scrutinului, având în vedere cel puţin următoarele două lucruri: sondajele indică o lipsă evidentă de apetit a publicului pentru amnistie şi graţiere (aproape de 100%), dar şi erodarea accelerată a PSD, coroborată cu riscurile pe care le implică intrarea în cursa pentru Parlamentul European a partidului fostului premier Victor Ponta.
Nimic, în sensul că PSD-ALDE nu a renunţat niciodată la punerea în operă a planului de distrugere a justiţiei şi albire a grupării care deţine butoanele guvernării. Având în vedere, totodată, că asistăm şi la o nedeclarată operaţiune de subminare a parteneriatelor strategice ale României, exercitarea preşedinţiei Consiliului UE, luată izolat, nu va avea forţa de a bloca o asemenea voinţă de putere.
Îi poate îngreuna parcurgerea paşilor rămaşi, dar pentru mai mult e nevoie de mai mult. Altfel spus, în măsura în care nu există deschiderea necesară, la nivelul partenerilor europeni şi americani, pentru o ripostă care să facă exorbitant preţul adoptării unei asemenea ordonanţe, PSD-ALDE, prin fitilul Toader, va da zilele astea "foc la ţară".
Incendiul, dincolo de efectele sale evidente pe termen scurt, va avea "darul" de a genera o undă de şoc cu impact pe termen mediu şi lung. Iar aceasta poate fi chiar mai periculoasă decât flăcările vizibile pentru toată lumea, căci ar putea topi capacitatea societăţii şi a spectrului posibil în ansamblul său de a mai sancţiona derapajele la care asistăm la celelalte runde de alegeri care vor avea loc după scuritnul europarlamentar din luna mai: prezindeţialele de la sfârşitul lui 2019, respectiv binomul locale-parlamentare din 2020.
O perspectivă de al cărei dramatism e dificil să faci abstracţie, în condiţiile în care impactul său va face să pălească scandalul infractorilor periculoşi eliberaţi în baza recursului compensatoriu, ori albirea unor personaje care au făcut din politica, economia şi parteneriatele strategice ale acestei ţări o ruletă de inspiraţie tot mai... rusească.
"Merg până la capăt", a avertizat liderul PSD în iunie, după condamnarea în dosarul angajărilor fictive. Nu a dezvăluit la vremea respectivă unde va fi "capătul", dar azi începe să se vadă tot mai clar.
Dar Tudorel Toader nu a anunţat şi asta atunci când a făcut cunoscut că a scris o ordonanţă de care nu poate fi făcut responsabil...
