Ce nu a spus Tăriceanu când a anunţat că este exclusă adoptarea Codurilor penale prin OUG
Când a făcut cunoscut faptul că exclude trecerea modificărilor la Codurile penale prin OUG sau asumarea răspunderii Guvernului, Tăriceanu a jonglat cu două priorităţi, una pe termen scurt, alta pe termen lung. În ambele ecuaţia îl cuprinde şi pe Liviu Dragnea, însă liderul ALDE e împins de împrejurări ca, deja pe termen mediu, să ia în calcul scenariul în care partenerul de luptă, din partea PSD, să aibă şi alt nume.
"Vă rog să scoateţi din discuţie acest subiect, vă spun oficial: vom merge exclusiv pe calea parlamentară", a declarat Călin Popescu Tăriceanu, liderul ALDE referindu-se astfel la soarta modificărilor aduse Codurilor penale. Având în vedere termenii categorici folosiţi de Tăriceanu, a-l suspecta pe şeful Senatului că minte cu seninătate ar putea părea uşor exagerat.
La fel de adevărat, însă, este şi faptul că Tăriceanu are un istoric care nu-i face cinste în materie de revenire în forţă asupra unor teme pe care păruse la un moment dat că le-a abandonat; şi, nu în ultimul rând, la fel de adevărat e faptul că, tocmai în declaraţia făcută luni, şeful Senatului a strecurat un fake news de toată frumuseţea - anume, că s-ar fi umplut spaţiul public de "ştiri false" cu privire la „așa-zise modificări care ar urma să se facă” la Codurile penale. Ei bine, ştirea falsă izvorăşte tocmai din cele spuse de Tăriceanu, în condiţiile în care despre eventuala amendare a Codurilor penale prin OUG ori angajarea răspunderii de către Executiv a vorbit nu vreun trol, ci unul dintre liderii PSD, şeful organizaţiei Vaslui, Dumitru Buzatu.
Aşadar, sunt numeroase şi de netrecut cu vederea argumentele sub imperiul cărora se impune tratarea cu scepticism a declaraţiei lui Călin Popescu Tăriceanu. Mai ales că, în esenţă, liderul ALDE şi liderul PSD, în ciuda răcelii instalate între ei în ultima vreme, au acelaşi obiectiv - destructurarea statului de drept - şi împărtăşesc aceleaşi valori, înghesuite toate sub cupola iliberalismului.
Aşadar, cum ar trebui procedat? Îl credem sau nu pe Călin Popescu Tăriceanu atunci când asigură opinia publică de faptul că ALDE nu sprijină formula adoptării modificărilor la Codurile penale prin OUG sau asumarea răspunderii de către Executiv?
Pentru a răspunde la această întrebare, ar trebui, poate, trecute în revistă mai degrabă lucrurile care îl despart pe liderul ALDE de omologul de la PSD decât cele care-l unesc şi care au fost mereu clare. Iar dacă, în acest context, există linii care ne pot ajuta să schiţăm jocul pe care l-ar putea face, de aici încolo, Tăriceanu şi Dragnea, ei bine, acelea ar fi cel puţin următoarele două: timpul şi oportunitatea.
Interesant, în ceea ce priveşte aceşti doi vectori, este tocmai dezechilibrul care se naşte atunci când îi asociem fiecăruia dintre cei doi lideri. Aşa încât, în timp ce Călin Popescu Tăriceanu are de partea sa timpul şi, în plus, i s-a ivit o mare portunitate, în cazul lui Liviu Dragnea situaţia e tocmai pe dos - nu mai are timp, iar spectrul oportunităţilor tinde spre zero.
Starea de fapt descrisă mai sus este de dată relativ recentă şi a fost circumscrisă de experienţa diferită pe care Tăriceanu şi Dragnea au avut-o în justiţie: primul a fost achitat, al doilea condamnat. Atenţie mare, de către unul şi acelaşi complet! Moment din care, pentru cei doi lideri politici, variabila timp a căpătat valenţe diferite.
Din punctul de vedere al lui Călin Popescu Tăriceanu, tergiversarea unor proiecte "de suflet" ale coaliţiei PSD-ALDE, cum este cel al dinamitării justiţiei nu mai are dramatismul pe care-l resimte, în schimb, Liviu Dragnea. Prin decizia de achitare, şeful ALDE a câştigat timp preţios, dar a şi pierdut câteva gloanţe de folosit pe termen scurt, căci experienţa, în cazul său cel puţin, arată lumii întregi că, iată, statul paralel nu e chiar atât de paralel.
Ce argumente în sprijinul unei operaţiuni-fulger de torpilare a justiţiei mai poţi avea după o achitare de aşa răsunet, chiar dacă în primă instanţă încă? Cum poate face Tăriceanu ţăndări justiţia la doar câteva zile-săptămâni după ce instanţa oarbă şi dreaptă l-a reabilitat temporar? Eventual poate relua ofensiva peste câteva luni, eventual pe măsură ce se apropie şi decizia definitivă, dar totuşi, ar fi suspect să se pună singur într-o asemenea postură când tuşul de pe pronunţarea completului nici nu s-a uscat.
Însă, după cum arătam mai sus, la fel cum retorica sa a pierdut din portanţă, pe fondul achitării, agenda sa politică imediată a câştigat resurse uriaşe de timp pentru a-şi propulsa partidul mic într-o negociere mare. Cu cine? Cu PSD şi Liviu Dragnea.
În acest moment, rastelul ALDE este mult mai plin decât ar justifica-o scorul la alegeri şi reprezentarea în Parlament. Numai un novice ar putea rata şansa de a smulge de la PSD concesii anterior de neimaginat, ca şi accesul la resurse până acum de neatins. Nu cred că e cazul lui Tăriceanu, iar liderul ALDE mai ştie foarte bine că, pe lângă timpul şi ascendentul obţinute în urma achitării, o gură uriaşă de oxigen vine din disperarea sub imperiul căreia Dragnea se vede obligat să acţioneze.
Sigur că preţul cel mare, dată fiind situaţia personală a liderului, va fi plătit de partid, dar atât timp cât membrii de rând ai PSD, liderii săi din teritoriu şi cei din structurile centrale nu par a se îngriji prea tare de pericolul dezosării PSD de către ALDE, de ce ar avea Tăriceanu mai multe scrupule?
Cu alte cuvinte, Tăriceanu negociază cu Dragnea, Dragnea negociază deja cu mâinile la spate, iar PSD, cât timp n-are nimic de comentat în faţa vulnerabilităţilor create de egoismul şi disperarea propriului lider, va înregistra pierderile aferente.
Şi totuşi, tabloul în care Călin Popescu Tăriceanu este imortalizat ca respingând scurtăturile periculoase pentru adoptarea modificărilor la Codurile penale reprezintă doar o parte a poveştii, cea pe termen scurt. Pe termen lung, în schimb, disponibilitatea liderului ALDE de a lăsa de la el are toate şansele să scadă dramatic.
Căci, ceea ce declaraţia lui Tăriceanu privind excluderea formulelor "OUG" şi "asumarea răspunderii" nu schimbă sub nicio formă este esenţa lucrurilor: dorinţa şefului Senatului de a pune justiţia sub control politic, desfiinţa statul de drept şi, eventual, a "reevalua" parteneriatele strategice ale României.
Cu alte cuvinte, agenda lui Tăriceanu rămâne aceeaşi cu a lui Dragnea, doar că liderul ALDE nu are încă motive la fel de puternice ca omologul său de la PSD să rişte compromiterea totală, aruncându-se de pe acum într-un joc de tipul "totul sau nimic". Pur şi simplu, realitatea obiectivă nu îl supune pe Tăriceanu la un asemenea test de stres, cel puţin nu încă.
Prin urmare, chiar dacă, în substanţa lor, interesele lui Tăriceanu şi Dragnea coincid, şeful Senatului e obligat de împrejurări să ia în calcul şi posibilitatea ca la transpunerea lor în practică să colaboreze cu un alt lider al PSD.
"Am discutat despre necesitatea ca domnul ministru al Justiției, Tudorel Toader, să elaboreze un document pe care apoi Ministerul de Externe și Ministerul pentru Afaceri Europene să-l comunice partenerilor noștri. Acest document, evident, să vizeze un rezumat, o prezentare în rezumat, a modificărilor pe care urmează să le adoptăm pe Codul de procedură penală și Codul penal. Cred că este nevoie de o informare corectă, obiectivă, a ceea ce se urmărește în Parlament", sună cealaltă parte a declaraţiei, de luni, a lui Călin Popescu Tăriceanu.
Ceea ce iese în evidenţă din acest fragment este în primul rând orizontul temporal pe care liderul ALDE îl proiectează: în particular - unul post-moţiune; în general - unul suficient de lung încât să nu corespundă intereselor, de maximă urgenţă, ale şefului PSD.
Aşadar, în aceeaşi declaraţie în care a făcut cunoscut faptul că exclude trecerea modificărilor la Codurile penale prin OUG sau asumarea răspunderii Guvernului, Tăriceanu şi-a reafirmat totodată hotărârea de lupta pe mai departe cu justiţia şi statul de drept şi, în subtext, a lansat invitaţia "la dialog", pe această temă, unui eventual succesor al lui Liviu Dragnea... nenumit, poate încă neştiut, dar cu siguranţă, în aceste zile, de neignorat, oricare, de la un moment dat încolo, va fi el.
