Solidaritatea românilor cu ucrainenii fugiți din calea bombelor, generozitatea și empatia lor au făcut ca, din nou, despre România să se vorbească de bine. Reputația noastră, ca popor, n-a fost nicicând mai bună în ultimii 30 de ani. Ceea ce nu au reușit campanii de comunicare plătite cu miliarde de lei (vă amintiți de celebra frunză, nu?) am reușit doar cu dragoste față de semenii noștri, care au nevoie de ajutor. Nici nu ne-am dat seama ce impact va avea reacția noastră spontană de solidaritate, câți oameni, de peste tot, am inspirat.
Am vorbit cu orădeni care-mi spun ce mândri sunt de noi toți, ce lucru extraordinar am făcut. E un sentiment pe care nu l-am mai avut și din care ne tragem energia să facem față anxietății personale, să ieșim din starea de spectatori neputincioși la o dramă care se petrece atât de aproape de noi, să contribuim, prin gesturi mici, la istorie în această parte a lumii. Vin uneori momente când putem rupe spirale descendente ale istoriei și putem reașeza relații pe baze noi, iar acesta este unul dintre ele, când putem să ne reinventăm vecinătatea cu Ucraina, doar prin empatie și sprijin.
Când facem un bine, ne facem un bine și ca indivizi, și ca națiune. E o lecție pe care, iată, ne-am dat-o nouă înșine, nu alții nouă. Dacă vrem să fim relevanți, admirați și ascultați, ca țară, depinde de fiecare dintre noi, nu de cei din vârf.
De aceea nu trebuie să ne oprim din a vorbi despre orice fel de inițiativă de sprijin pentru refugiații ucraineni, oricine am fi, cetățeni, ONG-uri, partide, stat. Ceea ce speră Putin este o „normalizare" a invaziei, că ne vom întoarce la viețile noastre și vom ajunge să ignorăm măcelul, distrugerea și suferința, ștergerea unei națiuni de pe fața pământului. Să ajungem să nu mai vorbim despre Ucraina pentru că suntem niște occidentali care s-au obișnuit atât de mult cu binele încât nu-și vor sacrifica, pe termen lung, confortul pentru niște străini. Putin va câștiga astfel războiul, dar nu pe câmpul de luptă, ci în mințile și în sufletele noastre. Războiul nostru e aici, la sprijin, susținere, ajutor - și e unul care ține de perseverență și umanitate.
USR a fost mai implicat, ca organizație și ca membri, și pentru că ucrainenii luptă pentru valorile în care noi credem. Este o misiune esențială să fim alături de oameni care ne sunt atât de asemănători în aspirația lor pentru libertate, democrație, europenitate. Ucraina nu mai vrea să fie o țară într-o zonă gri, a incertitudinii, în care totul este controlat de Rusia prin politicieni corupți, politicieni interesați doar de propria bunăstare. Obiectivul nostru, ca partid, este să-i încurajăm pe membrii și pe simpatizanții noștri să se implice, să fim un exemplu și pentru celelalte partide, cum am mai fost când am scos politicienii pe stradă, printre oameni. Se spune că binele adevărat îl faci cu discreție și că aceea este adevărata caritate. Și poate era valabil acum 500 de ani, dar nu astăzi, într-o lume interdependentă, când un act de caritate făcut într-o parte a lumii poate inspira pe altcineva, în altă parte a lumii.
Mă bucur că organizația pe care o conduc, USR Bihor, s-a mobilizat exemplar nu doar în a strânge bani pentru bunuri necesare în orașele devastate ale Ucrainei și pentru refugiații ucraineni. Ci și în a uni comunități din alte colțuri ale Europei. Camionul cu ajutoare pe care l-am însoțit la Cernăuți, oraș încă liber, a dus cu el nu doar bunurile necesare, ci și povestea unei solidarități. Hrana neperisabilă, în principal, conserve, a fost donată de locuitorii din Sierentz, Alsacia, cazarmamentul și îmbrăcămintea de către donatori din Oradea, medicamentele de către Colegiul Farmaciștilor Bihor, iar transportul a fost asigurat din contribuția membrilor și simpatizanților USR Bihor.
Vă chem așadar să nu ne oprim și de fiecare dată când aflați de o inițiativă care vine în ajutorul Ucrainei și cetățenilor ei să vorbiți despre ea și să duceți mai departe fapta bună. Povestiți ce ați făcut, povestiți ce ați văzut și ați auzit de la cei care se refugiază, explicați-le celor care încă mai cad pradă propagandei mincinoase că războiul există, e aici, și nu e doar cu bombe, ci se duce și pentru inimile și mințile noastre.
