Fuziunea cu UNPR este ultima broască pe care Traian Băsescu a înghițit-o. La câte au fost înainte, a devenit o obișnuință, dacă nu chiar o plăcere. Decizii care altora le-ar întoarce stomacul pe dos sunt luate de fostul președinte cu voluptatea cu care sorbi viermele din sticla de tequila.
A mizat și acum pe factorul surpriză. A aflat că PSD și PNL se codesc să dea UNPR cei 17 parlamentari pe care îi cerea pentru la toamnă, a intrat pe fir și a deturnat negocierile. În două săptămâni, a absorbit UNPR, iar ecourile negative ale fuziunii cu fostul partid al lui Gabriel Oprea se vor resorbi și ele rapid. Chiar dacă inițial toată lumea „bună” a strâmbat din nas, într-o lună nimeni nu-și va aminti că acest partid ciudat al generalilor a existat. În schimb, Traian Băsescu câștigă enorm din această mișcare:
1. este mai aproape de intrarea în Parlament (după locale, PMP avea 4,27%, UNPR îi aduce matematic procentul de care mai avea nevoie să treacă pragul de 5%);
2. reușește să-și facă grup parlamentar la Camera deputaților, ceea ce dă dreptul PMP să aibă observatori în toamnă în toate secțiile de votare din țară („alegerile se câștigă la numărătoarea voturilor” - este un truism pe care îl repetă bătrânii din politică, deci și T. Băsescu);
3. reușește să adune mai mult de 50 de consilieri județeni, ceea ce dă dreptul PMP să primească subvenții de la stat;
4. adună o zestre locativă de invidiat, în condițiile în care partidul lui Gabriel Oprea a fost, așa cum spuneam, mai mult o afacere imobiliară decât una pur politică. Printre sutele de sedii răsfirate în toată țara, PMP primește câteva vile impozante în centrul Capitalei, adevărate palate în care intră noii proprietari („care până acum se întâlneau în parcuri”, spune T. Băsescu). Nu degeaba primul gând al lui Liviu Dragnea la aflarea veștii că UNPR a fuzionat cu PMP a fost că Băsescu a tras lozul imobiliar câștigător (printre altele, PMP are acum în posesie și sediul central al UNPR din Kiseleff, aflat chiar în curtea PSD, ceea ce-i face pe Băsescu și Dragnea vecini).
Duminică, Traian Băsescu a fost la emisiunea „În fața ta”, la Digi24. L-am întrebat ce mai vrea de la politică, după două mandate de președinte. Vrea să fie premier? A râs. Deși de o săptămână spune că ar corespunde cel mai bine profilului de premier („pentru că știu statul”), este conștient că președintele Iohannis nu-l va nominaliza niciodată. Vrea o carieră politică în Republica Moldova? A râs din nou, cam a pagubă („Încă nu m-am dus să-mi iau cetățenia, să depun jurământul...”). Vrea să candideze pentru Parlamentul de la București? („doar dacă voi constata că așa îmi ajut partidul”).
Jocul lui Traian Băsescu urmărește dezechilibrarea balanței de putere din Parlament și viitoarea coaliție de guvernare. În condițiile în care niciunul dintre partidele mari (PSD și PNL) nu trece de 35 la sută, PMP devine un partid care poate arbitra meciul. La fel ca ALDE, UDMR sau USR, PMP are mai multe șanse de a intra la guvernare decât are, de pildă, PSD-ul în acest moment.
Observația a fost făcută și de Adrian Năstase, din păcate una dintre puținele voci lucide și raționale din PSD. Anunțat cu exaltare de Victor Ponta, care spera probabil că fostul său maestru îi va restarta ambițiile de prim-ministru, Adrian Năstase a analizat la rece, sâmbătă seară, la Antena 3, șansele PSD de a guverna în toamnă. Iar șansele sunt mici, a precizat Năstase, în condițiile în care PSD n-are cum să scoată la parlamentare un scor mai mare decât la locale, iar aliații PSD-ului sunt fie scoși din joc cu probleme penale (se referă la Călin Popescu Tăriceanu, liderul ALDE), fie scoși din joc definitiv (se referă la UNPR). În același timp, pe partea dreaptă lucrurile au o altă dinamică, iar avertismentul lui A. Năstase este că PNL, PMP, USR, cu ajutorul UDMR, ar putea scoate PSD din joc pentru următorii ani, chiar dacă PSD are în acest moment cele mai multe voturi.
În aceste condiții, spune A. Năstase, PSD are două opțiuni:
- „să se predea” președintelui Klaus Iohannis și să intre la guvernare într-un Guvern de coaliție, în care premierul va fi impus de la Cotroceni;
- să intre în opoziție.
Am văzut la Adrian Năstase aceeași răceală și același cinism ca la Traian Băsescu în momentul în care a fost rugat să dea o soluție pentru partidul său: printre rânduri, înțelegem de la dl. Năstase că PSD ar trebui să devină mai populist („sunt mulți oameni săraci în România”) și mai naționalist (există un potențial mare în această zonă, pe care o acoperă acum doar Traian Băsescu). Pretențiile de reformare și de modernizare, visurile despre „a treia cale” ar trebui amânate în condițiile în care PSD nu reușește deocamdată să valorifice la maximum electoratul sărăcit și nostalgic. Ce spune dl. Năstase e că în toamnă ar trebui să vedem din nou o invazie de „mândri români”, acești pokemoni cu care Victor Ponta defila în campania prezidențială de acum doi ani.
Fiind o vreme prins cu alte lucruri decât cu politica, Adrian Năstase probabil n-a aflat că tocmai această propagandă neagră, de anii '50, i-a fost fatală candidatului PSD și a dus la victoria cu totul neașteptată a lui Klaus Iohannis.
Puteți urmări Opinii și Analize care explică actualitatea (like) pe Facebook
- Etichete:
- traian basescu
- adrian nastase
- unpr
- partide politice
- pmp
- alegeri parlamentare 2016
- fuziune pmp unpr
- comentariu florin negrutiu
- candidatura basescu