Maniera în care sunt stimulate sentimentele antieuropene în România atinge grotescul. La vedere, forțele politice populiste au renunțat să mai vadă toate relele ca având sediul la Bruxelles, dar și-au activat batalioanele de răspândaci pentru a lovi eurosistemul cu manta.
Pe de-o parte este acuzată Uniunea Europeană că a inventat sau că ia parte la o conspirație care a închis oamenii în case pentru a le implanta în cap cip-uri, pe de altă parte sunt activate teme de genul „ne-au furat industria”. Pe această a doua direcție, se mizează pe ideea că românii au puțină ținere de minte, deci nu le va trece prin minte să întrebe cum anume a dispărut industria, nu cumva deoarece unii politicieni au făcut-o cadou, deși nu le-o cerea nimeni, pentru milioane puse la adăpost în paradisuri fiscale?
În ceea ce privește „conspirația mondială coronavirus”, îmi este greu să cred că autorii ei sunt idioți, dar e limpede că se bazează pe unii. Nu le dau toate informațiile, ci doar fragmente de adevăruri pe care le manipulează cu scopul inducerii temerii și neîncrederii în autoritățile europene.
Vor, nu vor unii, în România intră pentru început 2 miliarde de euro, apoi alte 31, sub formă de granturi și împrumuturi cu dobândă mică, care se adaugă altor miliarde pe care România le poate accesa pentru infrastructura medicală sau păstrarea locurilor de muncă. Desigur, pentru programul SURE, de 100 de miliarde, există o competiție, dar dacă Guvernul României se mișcă bine, nu are nimeni posibilități de a-l dezavantaja – la Bruxelles, lucrurile funcționează transparent și nu riscă nimeni un scandal idiot, care să șubrezească UE.
Aceste teorii ale conspirației împlinesc mulți ani pe meleagurile dâmbovițene, dar toate au un rol semnificativ: acela de a abate discuția de la incapacitatea politică, de a da vina pe „imperii” pentru jaful intern – de la furtișaguri în renovarea unor școli la adevărate tunuri. Psihologic vorbind, rețeta a funcționat până recent, când s-a produs un salt colectiv de conștiință. Este mai ușor să dai vina pe alții decât să-ți asumi erorile/corupția. Numai că în România, asumarea ar fi echivalat cu autodenunțuri. Deci mai bine au dat vina pe Bruxelles.
Imaginați-vă, însă, că România ar fi fost lovită de pandemie și n-ar fi fost membră a Uniunii Europene! Dacă bolșevismul cu față umană mai dura câțiva ani, probabil s-ar fi ajuns la RoExit, pentru plasarea Bucureștiului, cu arme și bagaje, la vedere, cu ochii spre est. Noroc că poporul acesta, mințit în toate felurile, a considerat că trebuie să-și salveze țara.
De unde, însă, ura viscerală împotriva eurosistemului? Este un curent intern sau un produs importat? Sondajele plasează românii în fruntea topului națiunilor care au încredere în Uniunea Europeană, prin urmare temerile sunt exact cipurile pe care populiștii le inventează acum, dar care deja au fost plasate. De către ei. Numai că n-au mijloace să le șteargă de praf.
Cine are interesul să mențină România în zona cenușie a Europei? Nu Bruxelles-ul, cu siguranță. De ce ar face-o? Nu are nevoie de un partener puternic în poporul român? Nu are nevoie de ridicarea nivelului de trai, pentru a mai scădea presiunea asupra pieței muncii? Renunță Bruxelles-ul la o țară mare, cu un electorat tot mai avizat, exact când tensiunile comerciale cu alte zone ale lumii îl obligă să întărească unitatea și solidaritatea în eurosistem?
Firește că nu! Banii UE sunt unica șansă a României la dezvoltare, la creșterea nivelului de trai, fapt care va opri exodul și va inversa tendința. Cine nu vede asta și înghite minciunile unora care se folosesc de buna-credință a poporului român pentru a servi interese antinaționale nu va fi niciodată fericit. Iar pe seama spaimelor nu se poate clădi nimic. În schimb, poți condamna o țară la depresie. Cine se folosește de teroarea neîncrederii?
