Editorial America, dimineața de după (și toate cele care vor urma)
Ar fi fost minunat ca totul să se termine rapid și eficient. Dar anul e 2020: nimic nu e minunat, rapid se mișcă doar coronavirusul, iar despre eficiență nu știu, zău. Știrea e că nu prea există o știre - competiția prezidențială americană intră, previzibil, în prelungiri și este (iarăși previzibil) foarte strânsă.
Va mai dura, deci (ore, zile sau - cine știe? - săptămâni) până când se numără fiecare vot valabil exprimat și se epuizează toate căile de contestare a rezultatelor. Ceea ce nu înseamnă că, de la mii de kilometri distanță, nu putem observa câteva lucruri și nu putem trage unele concluzii la cald.
Nici de această dată nu putem pretinde că știm noi mai bine ce le trebuie Statelor Unite și nici de această dată n-o să ne apucăm să ghicim în bobi - în măsura posibilităților, datele certe de care dispunem funcționează drept punct de plecare.
Să spui că atmosfera e încărcată duhnește deja a clișeu, dar el a fost întărit de înălțarea unui gard suplimentar de protecție în preajma Casei Albe și, mai la firul ierbii, de teama unor proprietari de mici magazine - nu numai că și-au închis prăvăliile înaintea alegerilor, dar le-au mai și baricadat. America fiind America, au sporit binișor în această perioadă și vânzările de arme.
Că această mare și importantă democrație (cu accente plutocratice din ce în ce mai greu de ignorat) e cam nevrozată se vede și din vârsta candidaților: un actor - britanic - de comedie observa că "Încă patru ani!" nu e tocmai un slogan propriu-zis de campanie, cât o dorință absolut omenească, odată ce-ai sărit binișor de 70 de ani.
Așadar, într-o ordine întâmplătoare și cu gândul că lucrurile se mișcă - într-o direcție sau alta - chiar în aceste momente:
Prezență și legitimitate
Peste 100 de milioane de voturi s-au exprimat anticipat, iar numărul celor care au luat parte la alegeri amenință să bată un record de circa 100 de ani: de oricare parte te-ai afla, legitimitatea democratică a viitorului președinte al Statelor Unite va fi greu (spre imposibil) de pus la îndoială.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
În momentul de față, Donald Trump a strâns deja mai multe sufragii decât la scrutinul din 2016, iar Joe Biden a depășit totalul trecut atunci în dreptul lui Hillary Clinton. În ciuda temerilor de care vorbeam mai înainte, votarea propriu-zisă a mers fără probleme majore.
Ce urmează după și cum se împart voturile din Colegiul Electoral e o cu totul altă discuție, dar - pentru moment - putem constata că voința populară s-a exprimat liber.
Ce e val…
… nu numai că nu trece ca valul, dat nici măcar nu se umflă. Nici "valul roșu" prezis de președintele în exercițiu, nici cel albastru sperat de opoziția democrată nu par să se fi concretizat. Trump e așteptat să câștige în câteva state pe care era obligat să le câștige ca să-și mențină șansele - Florida, Texas și Ohio, între ele.
Biden ar fi "sucit" Arizona, stat în care un candidat democrat la Președinție nu s-a mai impus din 1996. Când Fox News a făcut publică estimarea sa în privința rezultatului din acest stat, staff-ul republican a reacționat violent: un semn destul de clar că Arizona s-ar putea dovedi crucială.
Notă de parcurs: mai multe sondaje lăsau impresia că în unele dintre aceste state cursa prezidențială se anunța, vorba traducătorului de la vizita lui George W. Bush în București, "șold la șold" ("shoulder to shoulder" - umăr la umăr). Realitatea are însă adesea prostul obicei de a nu-i păsa de proiecțiile institutelor de sondare a opiniei publice.
Iar una dintre realitățile (re)confirmate cu această ocazie este că Donald Trump are nu numai fani dedicați, ci și votanți de-adevăratelea.
Mary Fitzgerald, o ziaristă care-a luat la pas state-cheie precum Ohio și Pennsylvania, a constatat că nu puțini dintre ei nu se conformează portretului-șablon: au și studii superioare, unii sunt atei, cred în schimbările climatice și susțin dreptul la avort. Una dintre observațiile lor merită reținută, fie și pentru că se-aude foarte rar: Trump e primul președinte de care-și aduc aminte care nu a pornit vreun război (deocamdată, aș adăuga).
Parlamentul
Speranța unei victorii a lui Joe Biden cuplate cu recâștigarea Senatului de către democrați se întrezărește, și ea, hazardată - republicanii din Iowa, Carolina de Sud și Montana și-au menținut pozițiile, iar un democrat din Alabama a pierdut.
Mai multe curse locale sunt încă în desfășurare, dar Partidul Republican pare destul de aproape de a-și menține majoritatea din camera superioară, în vreme ce democrații rămân favoriți în competiția pentru Camera Reprezentanților. Un eventual președinte Biden confruntat cu un Senat ca cel din ultimii patru ani n-ar reuși prea multe în plus față de ceea ce-a reușit deja în campanie.
The Trump Touch
Cu riscul de-a mă repeta, 2020 n-ar fi fost el însuși dacă nu ne-ar fi oferit și olecuță de agitațiune pe Twitter și în declarațiile publice făcute după ce lui Donald Trump i-a mai venit inima la loc.
Joe Biden a furat startul cu o intervenție (voit) calmă și liniștitoare, iar apoi am virat abrupt într-un episod din excelentul serial de televiziune Veep, în care președinta din întâmplare jucată de Julia-Louis Dreyfuss se-agită cumplit într-o situație de criză care impune o luare clară de poziție: "Tre' să spun chestii înainte să spună el chestii"!
Donald Trump, adicătelea, a încercat să se declare învingător - iarăși, previzibil - cu mult înainte de-a se fi terminat numărarea voturilor în statele care se vor dovedi hotărâtoare. O variantă care era deja luată în considerare de toată lumea, care chiar n-a mai putut lua prin surprindere pe prea mulți și care funcționează pe post de prefață a următoarelor zile.
Viitorul apropiat
Michael Coen, fost avocat al lui Donald Trump, a declarat de curând săptămânalului New Yorker că actualul președinte "nu se va recunoaște înfrânt. Niciodată, niciodată, niciodată".
Are și toate motivele, dincolo de cele evidente, continuă publicația americană: în lipsa unei victorii, îl așteaptă - fără protecția pe care ți-o poate conferi postul de președinte al Statelor Unite - vreo douăsprezece anchete și procese, termene-limită de plată a unor împumuturi de peste 300 de milioane de dolari și vreo câteva discuții încordate cu Fiscul.
Personificare a exceselor optzeciste de tot felul, a distracției tabloide din anii '90 și a entertainment-ului de tip reality TV de la începutul acestui secol, Donald Trump e - cui nu-i place să nu se uite! - o imagine mai aproape de adevăr decât cea proiectată de mitologia celebrei Pax Americana.
Iar dincolo de imagine se află, oricum, crizele acute ale momentului.
Încordarea electorală din Statele Unite tocmai ce-a eclipsat două foarte importante știri: numărul americanilor spitalizați din cauză că s-au infectat cu SARS-CoV-2 a ajuns la 50,000, cel mai ridicat din ultimele trei luni, iar la data de 4 noiembrie 2020 Statele Unite au devenit, oficial, singura țară din lume care se retrage din Pactul de la Paris de combatere a schimbărilor climatice.
Ar fi fost minunat ca totul să se termine rapid și eficient.
Dar anul e 2020.
