Pe unii nu îi mai suportăm pentru că nu au făcut nimic. Pe alții nu îi suportam oricum încă de când au fost înscăunați. Mai sunt unii care ne sunt indiferenți și puțini, e drept, pe care i-am mai vrea încă 4 ani pe principiul că „față de alții, măcar au făcut ceva”. Sunt primarii noștri, de la ultimul cătun din Apuseni până la impunătorul palat de lângă Cișmigiul bucureștean. Primari cu mandat prelungit, ca la fotbal, în extra-time. Practic, o repriză de prelungiri ca pe vremuri. I se spunea „moartea subită”.
Vot în vremea „morții subite”
Pe 27 septembrie, deci peste două luni, 18 milioane de români sunt așteptați la urne. Sunt așteptați să plece de acasă, să vină în secții, să predea buletinul, să ia ștampila și să voteze. O vânzoleală de 18 milioane de oameni, care vor circula pe parcursul unei zile ca să dea un vot de încredere unor politicieni ce spun că vor să le slujească interesele în următorii 4 ani. Oare știu care sunt interesele momentului pentru cele 18 milioane?
Suntem chemați în haită la urne. În nicio altă situație, nici măcar în concedii, nu ar fi mai mulți oameni puși pe drumuri decât în cazul unor alegeri. În schimb, n-avem voie să stăm la plajă decât soț-soție și copil, la terasă nu mai mâncăm după 23:00, nu mai trecem prin Centrul Vechi fără mască și nu mai dansăm cum vrem noi și unde vrem noi.
Posibil absenteism în masă, de frica virusului
Din experiența alegerilor din ultimul deceniu, prezența la vot nu a sărit de 50% decât rareori. Acum, în plindă pandemie, e de așteptat ca ea să fie și mai mică. Nu luăm aici în calcul scârba acumulată a românului față de politicieni, ci și teama de acest nou inamic – coronavirusul. O parte din români va spune: nu mă duc la vot ca să nu iau coronavirusul. Și iar vom avea primari aleși cu 15-20%. Și iar vom urla 4 ani. Deci unde e legitimitatea?
În jurul unei astfel de idei se pune și întrebarea: al cărui interes servește organizarea de alegeri locale în plină perioadă de explozie a numărului de cazuri în România?
Fie pâinea cât de bună, tot românul e la urnă
Presat de opoziție și opinia publică, premierul Ludovic Orban o scaldă: alegerile se pot organiza, dar mai analizăm puțin. Ministrul Sănătății dă și el undă verde: deocamdată mergem mai departe cu alegerilor, o să luăm măsuri suplimentare de protecție. De la Palatul Cotroceni, Klaus Iohannis e mai plastic și compară merele cu perele. Sau mai bine spus, virusul cu pâinea. „Este nevoie de alegeri pentru a reda legitimitatea autorităților locale. Dacă pandemia nu se agravează și se iau măsuri foarte stricte și specifice, se pot organiza alegerile. Nu e mai periculos decât să mergi să cumperi pâine. Ce obținem dacă nu le organizăm acum? Se pot face și mai prost când se suprapun și cu un sezon de gripă. Mai greu e de organizat campania electorală.”
Care va să zică, la urne COVID-ul nu se întinde cum se întinde pateul pe pâine!
De fapt, de asta îi arde cămașa: cum să facă băi de mulțime în pandemie? Cum să dea mâna cu fiecare tanti Veta și nea Gheorghe? Cum mai bat din poartă în poartă să promită marea cu sarea?
Calculele partidelor pentru septembrie se fac și la gramaj! PNL știe că are nevoie acum de alegeri pentru că se erodează pe zi ce trece. Cu cât mai repede, cu atât mai multe procente rămase din „zestrea” obținută la europarlamentare. Până în primăvara ar putea să spulbere orice șansă. Vine septembrie cu majorarea pensiilor – deci presiune pe buget, alocațiile nu au fost dublate, opoziția amenință cu moțiunea, criza sanitară e departe de a fi gata, ba chiar guvernul mai și introduce restricții de la 01 august. Încă 6 luni în ritmul actual și PNL știe că mai ia doar o felie-două din „pâinea” de la vot.
Opoziția se umflă și ea ca drojdia. Cere amânarea alegerilor, chipurile, cu gând la sănătatea românilor. Dar uită că tot ea, care se erijează acum în salvatoare, a contestat orice măsură a luat Guvernul în starea de urgență și mai apoi în starea de alertă. Uită liderii din opoziție că au îndemnat românii să nu poarte mască, să nu se supună regulilor, să nu creadă cifrele care vin zilnic la ora 13.00. Au modificat după cum au vrut legea carantinei, au contestat tot ce se putea contesta la CCR.
La urne, înainte, monșer!
La firul ierbii, lucrurile stau prost. Ne-a luat toată Europa la ochi. Ne închid granițele, ne bagă în carantină, ne cer teste peste teste. În țară, medicii sunt mai ceva ca la război. Epuizați, frustrați, enervați, transpirați. Fac loc la Terapie Intensivă doar când vin firmele de pompe funebre să ridice cadavrele. Le curge apa șiroaie pe sub costume și fac pe dracu în patru să mai pună un pat pe holuri pentru că nu mai au locuri în saloane!
Avem cei mai mulți morți-COVID din Europa raportat la numărul de locuitori conform cifrelor din ultima săptămână. Și avem 8 (!) săptămâni la rând de când ne tot uităm cum cresc cifrele. Dar ne arde cămașa de alegeri!
Pe 27 septembrie românii sunt chemați la urne. La cei care zac prin spitale va veni, probabil, urna mobilă. La mulți alții s-ar putea să vină două săptămâni mai târziu urna funerară... Cine le va da explicații în octombrie dacă vom avea câteva sute de mii de cazuri „proaspete”? Cine va răspunde pentru un potențial dezastru sanitar? Ce mai contează! Mandatul a început! Iar din scaunele proaspăt ocupate de alte funduri unse cu „legitimitate” se va auzi vorba aia veche: „covidu' mic, acuma noi suntem la putere!”
