Îngrijorarea atinge cote mari. Pândesc din prea multe direcții primejdii greu de ignorat. Ne vedem în continuare de viață așa cum putem, dar tragem cu ochiul la norii negri care se tot adună. Rachetele și dronele zboară cu prea mare lejeritate. Un timp al pistolarilor se ițește peste țesătura democratică occidentală. Agresivitatea pare a fi într-un trend crescător, în loc să găsim puncte comune prin care să căutăm să ne reluăm viața obișnuită, pare că ne adâncim într-o transă a violenței, a urii, a ochilor scoși din orbite.
Invazia Rusiei în Ucraina a fost un eșec. Dar ceea ce admit și cei mai experimentați generali din armatele țărilor democratice, armata rusă învață repede din propriile greșeli, se adaptează și se regrupează. Bineînțeles, cu un dispreț unic în lume privind viața propriilor soldați. Și asta este o barbarie, dar pentru Rusia orice barbarie care conferă un avantaj este o carte bună de jucat. Acum conflictul din Ucraina tinde să se permanentizeze și Rusia are avantaj aici pentru că are capacități militare mari, iar Ucraina depinde militar de un Occident care nu e totdeauna prompt. Și care, iată, are și multe alte bătăi de cap.
Conflictul dintre Israel și grupările paramilitare teroriste a escaladat într-atât încât să îngrijoreze pe toată lumea. Atrocitățile Hamas tind să fie prea rapid uitate și în multe țări democratice au apărut demonstrații publice pro palestiniene și pro Hamas, a crescut brusc numărul de agresiuni antisemite și amenințări rasiste la adresa evreilor. Pacea este amenințată. Rachetele nu încetează să zboare, tancurile au ieșit pe străzi. Nenumărate clădiri sunt puse la pământ în doi timpi și trei mișcări.
În mod justificat, îngrijorarea oamenilor atinge cote mari. Valorile democratice ale păcii, libertatea, regulile de piață liberă, statul de drept, drepturile omului și ocrotirea minorităților – toate aceste valori au fost minimalizate în ultima perioadă de personaje tot mai conservatoare și mai populiste, de la Viktor Orban sau Donald Trump, la Matteo Salvini, Robert Fico sau Marine Le Pen. Și dacă nu sunt niște nume, sunt mișcări sau partide care iau la țintă tot ce le limitează lor puterea – democrația și regulile sale.
Pentru a avut vreodată dubii cu privire la rolul democrației, acesta este scopul său cheie, de a se asigura că puterea se face printr-o tranziție pacifistă, după regulile jocului și nu prin decapitare, asasinat, revoluție, lovitură de stat, teroare, totalitarism sau dictatură. Pentru că acestea sunt alternativele la democrație, acestea au fost tot timpul în istorie, acestea sunt și acum.
Eu nu sunt de acord cu invazia militară, eu nu susțin sub nicio formă masacrele teroriste. Dimpotrivă, cred că statele democratice trebuie să găsească, oricât de dificil le-ar fi, metode prin care să descurajeze constant violența și războiul. Și, pentru că democrația presupune și ceea spre ce înclină opinia publică, trebuie să caute transparența și fermitatea prin care să explice populației de ce este bine să sprijine forțele democratice ale altor țări care sunt în mare dificultate.
Goarnele populiste trebuie ridiculizate. Mișcările neofasciste trebuie răpuse cu mintea deschisă și cu legea fermă. Autocrații trebuie văzuți în goliciunea lor. Teroriștii trebuie să pățească exact ceea ce propovăduiesc pentru cei pe care îi urăsc.
Încă avem oameni politici, precum un fost premier, care nu înțeleg deloc pericolul partidului extremist din România pe motiv că nu va ajunge niciodată la guvernare. Dar problema, pusă în acest fel, este atât de greșit abordată și nu poate să ducă cu gândul că, în fond, creșterea unui partid extremist îi pare fostului premier de bun augur pentru că ar putea fi instrumentat politic în propriul folos. Este exact eroarea pe care au făcut-o germanii cu partidul nazist în 1932 și 1933. Extremiștii nu pot fi folosiți nu pentru că ar fi ei prea valoroși și prea inteligenți, ci pentru că singura lor lege este să calce în picioare orice partid politic clasic, indiferent de mijloace, prin viclenie ca și prin violență, prin promisiuni false ca și prin ascunderea intențiilor.
Noi toți cei care credem în democrație trebuie să arătăm că ne pasă, pentru că îngrijorarea atinge cote mari. Dacă democrația e în pericol, vom tremura pentru liberatatea și liniștea noastră, vom avea drepturi restrânse, vom fi victimele abuzurilor, vom fi încătușați și neputincioși.
Trebuie să regăsim puterea de a ne aduna în jurul valorilor pacifiste și nobile, valorile libertății și democrației, a dialogului și a toleranței. Aceasta este calea, aceasta a fost întotdeauna, să nu ne rătăcim și să facem la timp comparațiile care trebuie și alegerile cele mai bune.
