Pentru fiecare vapor depistat cu droguri în port, mai trec încă 4 nedepistate, iar pentru fiecare kilogram de droguri confiscat, există încă 2 care trec, se vând, se consumă. Pentru România asta înseamnă câteva sute kilograme de droguri prinse anual, în contextul în care mii de kilograme rămân nedepistate.
Tocmai anul trecut, portul Constanța era catalogat de The Global Initiative Against Transnational Organized Crime, o reputată organizație internațională, drept un "rai al traficanților", care-i "atrage ca un magnet". Corupția și lipsa de interes a autorităților, inexistența dotărilor, și posibila complicitate a unor vectori ai Statului fac din cel mai mare port din România o destinație de vis pentru orice traficant.
În tot acest timp, 80% dintre dosarele DIICOT erau pentru mai puțin de 5 grame de substanță. Mafia își face de cap în România și traficanții trăiesc ca în paradis, în timp ce un procuror are pe masă 8 din 10 dosare pentru tineri prinși cu pliculețe, principal canabis. La fel cum spunea și șeful DIICOT pe combatarea traficului, Viorel Cerbu, procurorii sunt sufocați cu mii de dosare ale simplilor consumatori.
Deși au existat zeci de mii de dosare penale pentru posesie de droguri, în special canabis pentru consum propriu în ultimii ani, și în ciuda regimului pedepselor printre cele mai dure din Europa, consumul continuă să crească. Avem așadar în prezent 45% din grupa de vârstă 16-25 de ani care a consumat canabis cel puțin o dată: adică 1 milion de tineri din totalul de puțin peste 2 milioane din România.
Există un consens științific asupra faptului că pedepsele - adică principala abordare antidrog din ultimii 30 de ani - nu vor preveni consumul de droguri, putem vedea asta cu ochii liberi în România, cum au văzut până și Statele care impun pedeapsa cu moartea: Arabia Saudită tocmai a fost supranumită “capitala drogurilor din Orient”.
Din ipostaza de deputată cunosc foarte bine discursurile politice simpliste, reducționiste și lipsite de orice fundament științific și moral care cer până și linșarea consumatorilor - și știm foarte bine că funcționează doar pentru a aduna voturi pe o perioadă scurtă, generând dezastre, fără a avea niciun efect de prevenire sau descurajare.
Ca deputată de Diaspora, este și rolul meu să implementez cele mai bune practici internaționale în domeniul drogurilor - din Spania, până în Italia, Germania, Malta, Luxemburg, Croația, Cehia, Belgia, Slovenia, Elveția și până în Canada și Noua Zeelandă, posesia unor cantități atât de infime de canabis nu se pedepsește penal. Este o direcție internațională și europeană care cuprinde zeci de țări, mai ales cele mai bogate și dezvoltate dintre ele. Principalul motiv este exact lupta împotriva marelui trafic și protejarea reală a consumatorilor de pericolele consumului problematic.
Proiectul de dezincriminare a 3 grame de canabis pentru consum propriu pe care l-am co-inițiat și depus în Parlament alocă procurorilor de 4 ori mai mult timp să oprească tonele de droguri, și nu plicuțel tânărului. Doar așa se poate lupta cu traficul - nu prin arestarea a 1 milion de tineri români care au avut canabis la ei și l-au consumat cel puțin o dată, ci prin destructurarea rețelelor de mii de mari traficanți.
Tragedia din 2 mai este imaginea a peste 23 de ani de eșec absolut împotriva traficului de droguri și de eșec în protejarea consumatorului spre a deveni problematic și a ucide pe șosele. Deși majoritatea consumatorilor nu vor avea vreodată probleme medicale sau sociale din cauza consumului, Statul trebuie să atribuie resurse de sănătate publică exact în gestionarea și tratarea celor predispuși la tranziția către alte droguri și la a se urca sub influență la volan - o minoritate absolută, dar una care poate fi adresată doar prin abandonarea pedepselor pentru deținere (nu pentru condus sub influența lor).
Așa cum am mai spus, proiectul 3 grame (L384/2023) nu prevede abandonarea pedepselor pentru condusul sub influență, nici pentru trafic. Proiectul 3 grame este primul pas din istoria României care ne poate aduce pe traiectoria de a preveni decese și tragedii, și de a pedepsi răul din fașă: traficantul, nu consumatorul care nu se urcă la volan.
Doar așa vom avea resursele de a preveni și urcatul la volan sub influența drogurilor: nu cu amenințări, ci cu înlesnirea unor practici sănătoase de viață, responsabilitate și procese interioare, precum analiza și cunoscutul psiholog și cercetător Mihai Copăceanu. Nimic din acestea nu poate exista atâta timp cât continuăm să alocăm toate resursele spre sperietori pentru tineri.
Anul trecut, fostul șef al Agenției Naționale Antidrog ne spunea zâmbind la televizor că „nu poate să ne zică adevărul”. Vă comunic eu adevărul, același pe care îl relata și laureatul Nobel Kofi Annan: politicile dure de interzicere pentru consumatori generează mai mult rău și fac drogurile mai periculoase. Este momentul pentru dezincriminare și concentrare exclusivă a forțelor de ordine asupra traficului, cât și concentrare a sistemului de sănătate asupra consumatorilor.
