Pentru că din cele două mâini pe care le are, statul dorește să ia cu trei și să dea înapoi șuturi. Am rezumat o scrisoare primită de la un cititor din circumscripție, care a trăit noi sentimente paradoxale în mediul de business românesc.
Pe scurt, statul are un mare noroc. Are un privilegiu, acela de a încasa taxe pe servicii publice pe care oferă. Taxele ar trebui ca ulterior să ajungă în investiții care să facă și mai mult bine comunității. Problema este (mă rog, una dintre ele) că statul are marfa, dar de vândut o vinde altcineva.
Despre povestea cu parcările am mai vorbit aici. Statul are locuri de parcare. Le-a vopsit, le-a numerotat, le-a trecut în catastif și a plantat oameni ca să încaseze cash taxa de parcare. În tot acest timp, un privat a construit un sistem de plata prin SMS prin care vinde aceleași locuri de parcare la un preț cu 30% mai mare. Doar că mult mai simplu.
Cititorul de care vă vorbeam la început a avut o altă epifanie. A dorit să înregistreze un PFA și toată lumea i-a spus că formalitățile sunt foarte simple. După două zile de surfing pe site-urile de pleistocen ale statului român, noul meu prieten a aflat unde este simplu. Nu la stat.
La stat avea două variante. Una integrală offline, cu sediu, coadă, dactilo, nu aveți un act și una parțial offline/parțial online mai complicată decât cea integrală offline.
Simplu era la întreprinzătorul care și-a făcut o aplicație mobile friendly, care cere aceleași acte ca și statul, care te conduce prin aceiași pași și îți oferă același serviciu: un PFA. Mă rog, amănuntul este că aplicația vinde marfa statului cu 400 de lei. O nimica toată.
Concluzia bitter-sweet a povestitorului nostru este cea mai amuzantă de anul acesta: “Statul nostru nu discriminează deloc. Jumătate din timp lovește în firme, iar în cealaltă jumătate se lovește pe sine.”
Subscriu. Statul nu trebuie să miște plăci tectonice ca să facă reforme. Trebuie doar să coboare în stradă și să vadă de ce este nevoie. Acesta este de fapt sensul fiecărei zbateri legislative pe care o am de la începutul mandatului: dispariția dosarului cu șină, a copiilor inutile, a meseriilor fără viitor.
Surprize în curând
