Pe data de 6 ianuarie 2021, imaginile cu protestari mascaţi care luau cu asalt Capitoliul fiindcă nu acceptau victoria în alegerile din toamna anterioară a democratului Joe Biden au făcut înconjurul lumii şi au dovedit încă o dată că teoriile conspiraţiei propagate de fostul preşedinte Donald Trump, care refuzase să îşi recunoască înfrângerea în ciuda evidenţei, pot crea probleme celei mai mari şi mai solide democraţii.
Între timp, procurorii au iniţiat mai multe acţiuni penale împotriva acestuia, în present, împotriva lui fiind formulate 91 de capete de acuzare. Chiar dacă niciun judecător nu a emis o sentinţă definitivă împotriva sa, această situaţie este nemaiîntâlnită pentru un candidat la funcţia cea mai importantă din Statele Unite.
Mai mult, Curtea Supremă a Statului Colorado a decis că Donald Trump nu mai poate candida la alegerile prezidenţiale întrucât faptele sale săvârşite cu ocazia atacului împotriva Capitoliului îl califică drept “insurecţionist” şi atrag aplicarea prevederilor Amendamentului al XIV-lea la Constituţia SUA. Rămâne de văzut ce va decide Curtea Supremă de Justiţie a Statelor Unite asupra recursului declarat de avocaţii fostului preşedinte.
În ciuda tuturor acestor probleme legale, domnul Trump nu s-a sfiit să afirme că, odată ce va fi ales pentru a doua oară la Casa Albă, va face ordine în Statele Unite, asumându-şi să fie “dictator pentru o zi” pentru putea face ordine în Statele Unite. Acum mai bine de două milenii, Iulius Cezar şi-a asumat dictatura romană tocmai pentru că Republica se afla în criză şi el dorea să o “restaureze”. Roma a scăpat de dictatura sa în urma unui asasinat. Altor ţări, chiar în perioada contemporană, le-a fost mai dificil să scape de “preşedinţi” mesianici, fiind nevoie de revoluţii şi sacrificiul cetăţenilor pentru a-şi recâştiga libertatea.
Nici măcar contra-candidaţii săi din propriul partid nu au scăpat de ameninţările domnului Trump. “Ştiu mai multe decât oricine despre el, în afară, poate, de soţia lui.” Această afirmaţie l-a vizat în noiembrie anul trecut pe guvernatorul Statului Florida, Ron DeSantis, principalul său adversar republican pentru nominalizarea la Casa Albă.
Totuşi, în ciuda exceselor autoritariste, a promovării teoriilor conspiraţiei, încălcării evidente a legii, fanfaronadei şi egocentrismului de care dă dovadă cu fiecare ocazie, domnul Trump se află pe cai mari. Alegerile preliminare republicane din Statul Iowa au arătat un orator convingător şi adulat, cel puţin de membrii partidului său.
Mass-media de peste ocean a fost unanimă în a constata victoria extraordinară în ceea ce ceea americanii numesc “Iowa caucusus”. Inclusiv publicaţii apropiate Partidului Democrat al preşedintelui Joe Biden au vorbit despre “the biggest win in the caucus history”. Într-adevăr, Donald Trump a obţinut 51% din voturile republicanilor din acest stat, faţă de numai 21% ale domnului DeSantis şi 19% ale doamnei Nikki Haley, fostă guvernatoare a Carolinei de Sud şi diplomat experimentat.
“Noaptea cea mare va fi în noiembrie, când ne vom lua ţara înapoi!” a fost replica victorioasă a domnului Trump.
Explicaţiile acestei victorii sunt complexe, însă, aşa cum subliniau mai mulţi analişti politici de la Washington, fostul preşedinte a reuşit să îşi convingă membrii propriului partid că nu a suferit o înfrângere ruşinoasă în 2020 în faţa lui Joe Biden, ci că a fost ilegal îndepărtat de la cel de-al doilea mandat la Casa Albă. Printr-o abilă strategie de marketing politic, teoria “statului paralel” a prins mai bine la Washington decât la Bucureşti.
Evoluţia alegerilor preliminare americane trebuie urmărită cu atenţie pentru a putea înţelege de ce o societate cu experienţă democratică extraordinară poate fi sedusă de un discurs excepţionalist făcut doar să seducă electoratul, livrându-i cvasi-adevăruri şi interpretări conspiraţioniste. A ajuns societatea occidentală la punctul în care raţiunea este aruncată la coşul de gunoi al retoricii şi cetăţenii îşi doresc să audă doar ceea ce le gădilă orgoliul?
Chiar şi în situaţia în care “the big night” aşteptată de domnul Trump în noiembrie se va dovedi doar un vis neîmplinit, victoria sa din Iowa demonstrează că anul 2024 este un moment de cumpănă pentru democraţiile din întreaga lume, pentru politica bazată pe raţiune şi promisiuni oneste.
Duminică, Ron DeSantis, principalul său contra-candidat, şi-a anunţat renunţarea la cursa pentru nominalizarea Partidului Republican în favoarea lui Donald Trump, surprinzându-şi membri staff-ului de campanie. Un eveniment care dovedeşte că fostul preşedinte îşi domină autoritar partidul şi reuşeşte să înăbuşe vocile care îl contestă. O practică deloc americană, care naşte alte semne de întrebare asupra destinului Statelor Unite în cazul în care va fi ales preşedinte.
Acum, când e pe cai mari, mi-e teamă să mă gândesc cum ar reacţiona susţinătorii fundamentalişti ai domnului Trump în cazul în care justiţia americană îi va bloca în mod definitive ascensiunea către Casa Albă.
În ce ne priveşte, izolaţionismul promovat de domnul Trump şi admiraţia declarată pentru tiranul de la Moscova vor însemna o schimbare a politicii americane în Europa de Est. Deja republicanii au blocat ajutoarele pe care preşedintele Biden dorea să le ofere Ucrainei şi, odată câştigată Casa Albă, Kievul va fi abandondat. Victoria lui Donald Trump ar sufla în pânze tuturor regimurilor autoritariste, lăsându-le mână liberă să îşi întindă dominaţia asupra ţărilor vecine şi să încerce să pună capăt supremaţiei Occidentului şi valorilor democratice în lume.
